În acest articol ne-am propus să revenim asupra unei spețe mai vechi gestionate de avocații Costaș, Negru & Asociații, soluționată cu succes. Problema privește exercitarea dreptului de deducere al TVA în cazul unor achiziții de bovine cărora organul fiscal le-a contestat realitatea.
Concret, o societate implicată în comerțul cu bovine și-a exercitat dreptul de deducere al TVA, în luna iulie 2019, pentru achiziții de bovine de la trei furnizori. Ulterior, aceste bovine au fost livrate intracomunitar sau extern. Echipa de inspecție fiscală, care a refuzat dreptul de deducere al TVA, a reproșat în principal societății faptul că, din analiza documentelor de mișcare a crotaliilor, rezultă că bovinele evidențiate de contribuabil ca fiind livrări intracomunitare sau livrări externe aveau ca proprietari societățile furnizoare, înainte de a părăsi teritoriul României. În plus, s-a reținut că societatea nu era autorizată sanitar-veterinar. Pentru toate aceste motive, s-a concluzionat că achizițiile unui număr de 780 bovine nu au fost reale. S-a făcut aplicarea art. 11 Cod fiscal și s-a respins astfel la rambursare întreaga suma solicitată.
Tribunalul Bihor, învestit cu soluționarea acțiunii în anulare, a reținut că societatea reclamantă a documentat achizițiile și livrările de bovine (către societăți din Italia, Croația și Serbia) cu facturi de achiziție, note de recepție, fișe de magazie, documente de mișcare a animalelor vii, respectiv facturi externe, certificate de comerț intracomunitar, scrisori de transport (CMR).
La soluționarea cauzei a fost reținută hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-430/19, C.F., mai precis argumentele referitoare la împrejurarea că dreptul de deducere al TVA nu poate fi limitat decât dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că acesta este invocat în mod fraudulos sau abuziv. În lumina jurisprudenței Glencore Agriculture Hungary, cauza C-189/18, există o asemenea situație atunci când o fraudă este săvârșită de însăși persoana impozabilă, sau atunci când persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziția sa, participă la o operațiune implicată într-o fraudă privind TVA. De asemenea, cu trimitere la hotărârea Curții de Justiție din cauza C-78/12, Evita-K EOOD, Tribunalul Bihor a reținut că instanțele naționale au sarcina de a efectua o apreciere globală a tuturor elementelor și împrejurărilor de fapt pentru a determina dacă livrările de bunuri în discuție au fost efectiv realizate și dacă, eventual, dreptul de deducere poate fi exercitat pentru respectivele livrări.
În cauză, printr-o expertiză fiscală, s-a determinat întreg lanțul achizițiilor și vânzărilor și s-a concluzionat în sensul că toate operațiunile au fost înregistrate conform în evidența contabilă, fiind susținute de documente justificative.
Valorizând și aceste constatări, Tribunalul Bihor a arătat că Directiva TVA, Codul fiscal și normele metodologice nu conțin vreo condiționare a exercitării dreptului de deducere al TVA de prezentarea, de către contribuabil, a pașapoartelor animalelor sau de menționarea în facturile de achiziție și de vânzare a crotaliilor animalelor. Instanța a făcut aplicarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-78/12, Evita-K EOOD, unde s-a menționat explicit că art. 226 pct. 6 din Directiva TVA trebuie interpretat în sensul că nu impune persoanei impozabile care efectuează livrări de bunuri având ca obiect animale supuse sistemului de identificare și de înregistrare instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carnet de vită și mânzat să menționeze crotaliile animalelor pe facturile aferente acestor livrări.
Într-o apreciere globală a tuturor elementelor relevante, instanța de fond a apreciat că trasabilitatea animalelor poate fi stabilită. Astfel, cu referire la art. I pct. 6 din Ordinul nr. 40/2020 al Autoritații Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, judecătorul a făcut distincția între proprietar și deținătorul de animale, permanent sau temporar. S-a arătat că în cauză societatea reclamantă încheiase contracte de prestări-servicii cu trei societăți pentru ca acestea să primească, să țină în condiții sanitar-veterinare corespunzătoare și să hrănească bovinele înainte de livrarea intracomunitară sau de export. Existența acestor contracte a fost coroborată cu prețul plătit pentru servicii, respectiv cu declarații de martori (șoferii care au transportat bovinele).
În plus, a reținut Tribunalul Bihor, pentru operațiuni similare societății i s-a recunoscut integral dreptul de deducere al TVA atât anterior, cât și ulterior lunii iulie 2019.
Pentru aceste motive, prin sentința civilă nr. 330/10.05.2024, Tribunalul Bihor a admis acțiunea, a anulat decizia de soluționare a contestației, decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală și a obligat la rambursarea TVA, cu dobânzi fiscale de 0,02% pe zi de întârziere de la data expirării unui termen de 45 zile de la data formulării cererii de rambursare TVA.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 552 din 14 noiembrie 2024, a menținut soluția instanței de fond. În argumentarea sa, instanța de recurs a reținut că lipsa unor informații din cuprinsul documentelor justificative era legată de modul atipic de intrare în gestiune a bovinelor în discuție. Or, în cauză, era relevantă distincția dintre proprietarul bovinelor (societatea care și-a exercitat dreptul de deducere al TVA) și posesorii bovinelor (cele trei societăți care au fost în posesia bovinelor, în cadrul exploatațiilor agricole proprii). Complexitatea mecanismului juridic sau înțelegerea lui cu dificultate de către fisc nu afectează însă condițiile pentru exercitarea dreptului de deducere al TVA, care în cauză erau îndeplinite.
Ne face plăcere să ne amintim de această speță, soluționată cu ajutorul avocaților Costaș, Negru & Asociații, coordonați de av. dr. Cosmin Flavius Costaș. Ea relevă importanța analizei detaliate a stării de fapt fiscale, prin prisma tuturor elementelor relevante, dar și administrarea conformă și completă a probațiunii. Din păcate, în multe situații, o asemenea administrare efectivă și eficientă a probelor se face doar în faza judiciară și nu acolo unde ar trebui, în inspecția fiscală.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 16 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro.Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
