În marginea unei soluții cu impact direct și imediat în dosarele de evaziune fiscală – Decizia HP nr. 430/2025 – echipa Costaș, Negru & Asociații a pregătit câteva concluzii preliminarii.
Luni, 15 decembrie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 430/2025, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, în dosarul nr. 46964/3/2024/a1, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
„În interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 437 din 13 mai 2024, neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței?”
Înalta Curtede Casație și Justiție a stabilit:
În interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024 (publicată în Monitorul Oficial nr. 437 din 13 mai 2024), neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței, ceea ce atrage restituirea cauzei la procuror. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Cu alte cuvinte, s-a stabilit că, în situația în care trimiterea în judecată pentru fapte de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 Legea nr. 241/2005 s‑a făcut fără o expertiză de specialitate prin care să se determine cuantumul prejudiciului, rechizitoriul este viciat din perspectiva stabilirii obiectului judecății întrucât determinarea prejudiciului printr-o expertiză de specialitate este o condiție legală explicită. Consecința este constatarea neregularității actului de sesizare și restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale cu expertiza cerută expres de dispozițiile legale. Prin urmare, dacă la dosarul cauzei există doar un raport de inspecție fiscală sau un referat de calcul fiscal, dar nu există o expertiză, judecătorul de Cameră preliminară va restitui dosarul la procuror pentru a se administra proba cu expertiza de specialitate.
Această decizie vine în sprijinul poziției pe care societatea noastră a adoptat-o în cauzele aflate pe rolulul instanțelor de judecată în etapa Camerei Preliminare, cauze în care am invocat neregularitatea actului de sesizare a instanței în situația în care nu a fost efectuat un raport de expertiză pentru determinarea prejudiciului aferent infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 Legea nr. 241/2005, cauze încă nesoluționate.
În materia infracțiunilor de evaziune fiscală lato sensu, în acord cu dispozițiile art. 10 alin. (2) și (3) din Legea 241/2005, legiuitorul a instituit obligația ca prejudiciul – ca element constitutiv al infracțiunii – să fie stabilit pe baza unei expertize de specialitate. Cu ocazia Întâlnirilor de practică neunitară în materie penală a judecătorilor din raza Curților de Apel s-a concluzionat că este obligatorie efectuarea expertizei în cursul urmăririi penale pentru dosarele aflate în faza de urmărire penală la momentul intrării în vigoare a prevederilor modificate ale art. 10 din Legea 241/2005, sub sancțiunea nulității relative în condițiile reglementate de Codul de procedură penală. În motivarea acestei opinii, s-a argumentat că legea nu distinge, iar formularea „prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate” este una imperativă, legiuitorul alegând să impună un anumit standard probatoriu al prejudiciului. Presupunând că, în faza de urmărire penală o astfel de probă nu ar fi administrată, beneficiile reglementate de art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 241/2005 ar devini iluzorii, întrucât, în faza de cameră preliminară, nu poate fi dispusă o probă ce ține de fondul cauzei, în timp ce, în faza judecății, proba cu expertiza de specialitate nu poate fi dispusă înainte de primul termen de judecată (moment până la care ar trebui efectuată plata). În plus, s-a menţionat faptul că este obligatoriu a fi efectuată expertiza în faza de urmărire penală, întrucât există posibilitatea de a se ajunge la o soluție de netrimitere în judecată dacă, după efectuarea expertizei, suspectul/inculpatul plătește, situaţie în care nu ar mai avea rost trimiterea în judecată.
Neefectuarea raportului de expertiză în vederea stabilirii valorii exacte a prejudiciului constituie o încălcare flagrantă a drepturilor inculpatului, care nu ar putea beneficia de o cauză de reducere a pedepsei sau de nepedepsire conform art. 10 alin. (2) și (3) din Legea 241/2005 și ar goli de conținut faza de urmărire penală, conducând la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului și la neregularitatea rechizitoriului – pentru insuficienta descriere a faptei.
Lipsa unei expertize de specialitate care să stabilească întinderea prejudiciului face imposibilă în mod direct și încadrarea juridică corectă a faptei, întrucât există diferențe majore între dispozițiile alin. 1, 2 și 3 ale art. 9 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale determinate de întinderea prejudiciului, cu consecințe aupra limitelor de pedeapsă.
În consecință, această decizie vine să confirme că argumentele de mai sus sunt valide, consfințind, din punctul nostru de vedere, o normalitate.
Costaș, Negru &Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 17 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru &Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
