În ședința de astăzi, Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate invocată de societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații în fața Curții de Apel Cluj și a constatat că dispozițiile Legii nr. 2/2013 care limitează exercitarea căii de atac a recursului la cauzele cu o valoare mai mare de 1.000.000 lei sunt neconstituționale. Dispozițiile încălcate sunt cele ale art. 16, 21 și 126 din Constituția României. Ne bucurăm pentru soluție și deschidem calea revizuirii în litigiul principal
Comunicatul de presă al Curtii Constitutionale din 30.05.2017:
Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013, care au următorul cuprins „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinsă în art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituţională.
În argumentarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a reţinut încălcarea principiului egalităţii în drepturi, rezultată din faptul că alegerea criteriului valoric – chiar dacă vizează în mod direct şi nemijlocit cererea, şi nu o persoană sau un grup de persoane, se repercutează asupra situaţiei persoanei. Prin urmare, în condiţiile acceptării acestui prag valoric, cetăţenii nu mai sunt egali în exercitarea dreptului lor de acces la calea extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, încălcându-se, astfel, art.16 alin.(1) şi art.21 alin.(3) din Constituţie.
Dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalității hotărârilor judecătoreşti, legiuitorul acceptând tacit că instanţa supremă îşi exercită rolul de unificare a jurisprudenţei numai în anumite situaţii, atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare, ceea ce este contrar art.126 alin.(3) din Constituţie.
