Sancțiunile financiare au beneficiat de un interes mai sporit doar cu începere din anul 2022, în contextul conflictului armat din Ucraina, atunci când ele au devenit mai vizibile pentru publicul larg. În România au fost însă aplicate, în anul 2020, mai multe sancțiuni financiare care au vizat societăți cu activitate pe piața îngrășămintelor chimice din România.
Societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații, în parteneriat cu cabinetul de avocat Radu Călin Buda, a reprezentat cu succes un client căruia i-au fost aplicate sancțiuni financiare în temeiul art. 2 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 și respectiv art. 26 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 202/2008.
Pentru considerente mai largi asupra sancțiunilor financiare internaționale, inclusiv a celor aplicate de către Uniunea Europeană, facem trimitere la un material foarte bine documentat publicat de avocații societății civile Costaș, Negru & Asociații în anul 2020: A. Tomuța, I. Galiș, D.I. Badiu, Big Brother din perspectiva sancțiunilor (financiare) internaționale, în Cluj Tax Forum Journal nr. 4/2020, p. 34-51. Trebuie precizat că atât articolul în cauză, cât și speța discutată privesc o stare de fapt și reglementările europene anterioare anului 2022, atunci când au fost instituite restricții semnificative pe piața îngrășămintelor chimice provenite din Federația Rusă și Belarus.
În afacerea discutată, în anul 2020, inspectori antifraudă din cadrul D.R.A.F. 5 Deva au verificat activitatea societății G. din Arad, care comercializa pe piața din România, printre altele, îngrășăminte chimice. În fapt, societatea G. s-a racordat la o rețea a unui distribuitor de îngrășăminte chimice, organizată astfel:
– Distribuitorul (societatea O. din Rusia) și-a organizat o rețea care să îi permită să vândă global îngrășăminte chimice provenind de la un producător (combinatul M. din Rusia), pe baza unui acord de distribuție exclusivă sau selectivă.
– Furnizorul unor servicii centralizate de achiziții (societatea A. din Emiratele Arabe Unite) a obținut un preț bun de la distribuitor pentru vânzarea îngrășămintelor chimice și, în prestarea unui veritabil serviciu de brokeraj, a facilitat relația dintre distribuitor și ceilalți membri ai rețelei de distribuție. Conform datelor disponibile, societatea A. acționa în nume propriu, dar pe seama distribuitorului O. pe piața din Europa (diverse țări din Uniunea Europeană, dar și Elveția, Ucraina sau Serbia), Africa, Asia și SUA.
– Distribuitorul a organizat, în cadrul rețelei, transportul bunurilor vândute de la producător (combinatul M. din Rusia) la un membru al rețelei (ex. societatea P. din Austria) sau la un client indicat de acest membru al rețelei (ex. societatea G. din România), în condiții de eficiență economică (de exemplu cu trenul, pe ruta Federația Rusă – Ucraina – România).
Printr-un proces-verbal emis la 8 octombrie 2020, inspectorii antifraudă au aplicat societății G. o amendă de 30.000 lei în temeiul art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 202/2008 și au dispus confiscarea sumei de 7.331.284,07 lei, reprezentând contravaloarea plăților efectuate de societatea G. pentru achiziționarea de la societatea P. (Austria) a unor cantități de îngrășăminte produse de combinatul M. (Rusia), în perioada aprilie – iulie 2020.
D.R.A.F. 5 Deva a considerat că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014, respectiv că societatea G. a pus la dispoziția unei persoane sancționate și înscrise în Anexa I la Regulament (domnul R.) fonduri sau resurse economice. S-au reținut, în argumentarea acestei concluzii, următoarele:
– Conform informațiilor din bazele de date Refinitiv și Orbis, puse la dispoziție de două bănci din România, combinatul M. este deținut indirect de domnul R., o persoană aflată pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene.
– Din surse deschise (aceleași care stau la baza rapoartelor Refinitiv și Orbis), anume articole de pe Internet din perioada 2011 – 2016, rezultă că domnul R. și-ar fi manifestat intenția de a achiziționa pachetul majoritar de acțiuni la combinatul M. din Rusia.
– Conform unui raport publicat în anul 2019 de către Unitatea de Informații Financiare a Estoniei, bazat tot pe informații din surse deschise, societatea A. distribuie în Uniunea Europeană îngrășăminte chimice provenite de la combinatul M. din Rusia, ceea ce ar reprezenta un incident la aplicarea sancțiunilor internaționale stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 269/2014.
Prin sentința civilă nr. 2814 din 11 iunie 2021, Judecătoria Arad a anulat în întregime procesul-verbal din 8 octombrie 2020 și a exonerat societatea G. de la plata amenzii în cuantum de 30.000 lei și de la sancțiunea complementară a confiscării sumei de 7.331.284,07 lei. Instanța a descris, într-o motivare vastă, cadrul legislativ complet la nivel european, reprezentat și de Orientările din 4 mai 2018, cu accent pe verificările concrete care trebuie efectuate de un operator economic. De exemplu, cu trimitere la par. 67 din aceste Orientări, s-a punctat în sensul că efectuarea unor plăți nu reprezintă o punere la dispoziție de fonduri dacă sumele de bani sunt folosite de o societate nesancționată direct (combinatul M.) pentru a genera profit sau pentru a distribui dividende unor acționari înscriși pe liste.
S-a reținut, în continuare, faptul că toate acuzațiile față de societatea G. se fundamentează pe articole de presă de pe Internet (la care fac trimitere și bazele de date, și raportul din Estonia), redactate în limbi străine, iar nu informații oficiale sau verificări proprii ale inspectorilor antifraudă. Or, asemenea surse online de informare nu sunt suficiente pentru a justifica sancționarea contravențională a societății G.
Judecătoria Arad a considerat relevant și faptul că în luna decembrie 2019, după publicarea articolelor de presă, societatea G. a fost verificată de către autoritatea vamală din România exact pe tema importurilor de îngrășăminte chimice din Federația Rusă. Nu a fost relevată nicio încălcare a legislației naționale sau europene și, în plus, în toată perioada 2013 – 2020, societății G. i-au fost eliberate de către autoritățile române certificate de abilitare, adică autorizații explicite pentru importul de îngrășăminte chimice de la combinatul M. din Rusia.
În fine, instanța de fond a reținut că nu a fost probată cunoașterea de către societatea G. a suspiciunilor referitoare la combinatul M. și că aceasta nu a avut nicio intenție de eludare a sancțiunilor internaționale. În fapt, societatea G. achiziționa în același fel îngrășăminte chimice de la societatea P. (Austria) cu începere din anul 2013, anterior adoptării oricăror sancțiuni, prin intermediul aceleiași rețele de distribuție, fără ca vreo autoritate din România sau din Uniunea Europeană să-i fi reproșat încălcarea sancțiunilor financiare internaționale.
Tribunalul Arad a judecat apelul împotriva soluției Judecătoriei Arad. Prin decizia civilă nr. 243A din 4 mai 2022, apelul a fost respins ca nefondat (în complet de divergență).
Într-o primă linie de argumentare, instanța de apel a statuat că nu pot constitui probe directe nici rapoartele din bazele de date Refinitiv sau Orbis (care sintetizează informații din mediul online și sunt furnizate cu rezerve privind exactitatea informațiilor) și nici articolele de pe Internet. Tribunalul notează cu umor că au fost ridicate la nivel de „mijloace de probă” speculații cu un conținuit de tabloid și că asemenea informații, deși disponibile în mediul online, nu au fost niciodată valorizate de instituțiile Uniunii Europene (dovada vie fiind aceea că nici în anul 2022 Anexa I la Regulamentul nr. 269/2014 nu consideră combinatul M. ca fiind controlat de persoana fizică R.). În plus, valorizând opinia legală emisă de un profesor al Facultății de Drept din Cluj-Napoca, instanța de apel reține că un raport elaborat de un serviciu de informații financiare din Estonia nu este un document oficial, cu forță și relevanță juridică, mai ales atunci când el compilează tot informații de pe Internet. Acest raport nu avea de altfel nici apostila care să permită recunoașterea sa în România.
Concluzia și poate esența acestei spețe se regăsește într-o frază-cheie a Tribunalului Arad: „Cea mai bună confirmare a acestei abordări este realitatea: deși Internetul și ale lui surse deschise sunt disponibile tuturor, nu doar inspectorilor antifraudă, nicio autoritate publică din niciun stat membru nu a adoptat vreo sancțiune pe baza incriminării R. – M., iar Consiliul Uniunii Europene nu a considerat informațiile și „probele” suficient de credibile pentru a aduce noi acuzații lui R.„.
De asemenea, cu trimitere la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 22 octombrie 2015 în cauza C-277/14, PPUH, Tribunalul Arad a indicat faptul că societatea G. nu avea și nu are atribuții investigative extinse. Subliniază Tribunalului că societatea G., în urma controlului antifraudă, a interpelat fiecare autoritate națională competentă în domeniul sancțiunilor financiare internaționale și a solicitat să se precizeze dacă, în perioada 2013 – 2020, aceste autorități au avut informații referitoare la combinatul M.. și cum anume le-au făcut publice. Niciuna dintre aceste autorități nu a putut proba deținerea unor informații oficiale și nici aducerea lor la cunoștința publicului larg.
Tribunalul Arad reproșează explicit D.R.A.F. 5 Deva lipsa oricărei logici juridice cu privire la argumentația în sensul că nu a existat nicio publicitate oficială referitoare la „problemele” combinatului M., dar că autoritățile române dețineau informații și le-ar fi furnizat dacă ar fi fost întrebate, în același timp cu îndrumarea societății G. să acceseze informații de pe site-urile … neoficiale.
Cu privire la societatea G., instanța de apel reține și faptul că aceasta a avut în vedere rapoartele oficiale referitoare la piața îngrășămintelor chimice, unde se menționa furnizarea de îngrășăminte de către combinatul M. în mai multe state din Uniunea Europeană, fără restricții.
Mai departe, Tribunalul reține că fiecare import de îngrășăminte chimice din Rusia, de la combinatul M., a fost efectuat de societatea G. în baza unui certificat de abilitare emis de autoritățile române și înscris în acest certificat, care a fost prezentat autorităților vamale. Importurile nu au fost ocazionale, ci au presupus cantități considerabile de îngrășăminte chimice, în perioada 2013 – 2020. Prin urmare, dacă autoritățile din România nu au avut niciun fel de suspiciuni cu privire la importuri și au permis efectuarea lor, nu pot fi determinate motive întemeiate pentru care societatea G. ar fi trebuit să aibă suspiciuni.
Într-o analiză distinctă, Tribunalul Arad a reținut că relațiile de deținere sau control, în sensul Regulamentului (UE) nr. 269/2014, nu sunt simple stări de fapt care să poată fi constatate, ci veritabile acte juridice, care trebuie corespunzător dovedite, prin trimiteri la acte oficiale. Trimiterile la informații vechi din urmă cu un deceniu nu au acest caracter, mai ales în condițiile în care structura acționariatului unei societăți se poate schimba, într-o societate caracterizată de viteză, în 15 minute.
Pentru toate aceste motive, într-o soluție majoritară, Tribunalul Arad a respins apelul D.R.A.F. 5 Deva.
Trebuie menționat faptul că, în apel, echipa apărării a fost completată de avocat Cristian Clipa (Baroul Timiș), un contributor semnificativ la succesul demersului juridic.
Soluții similare, unele nedefinitive, au fost pronunțate în alte cauze de instanțele din Galați, Suceava, Iași și Brăila, ceea ce demonstrează eșecul național al acțiunii de control antifraudă din anul 2020.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul Costaș, Negru & Asociații, de av. dr. Cosmin Flavius Costaș și av. Radu Buda (ambii din Baroul Arad).
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 13 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
