Domeniul concurenței, pe cât de complex, pe atât de problematic face obiectul art. 101 și art. 102 TFUE și a numeroase acte legislative primare și secundare, precum și a unei jurisprundențe bogate a CJUE. Acest cadru legislativ asigură premisele necesare pentru funcționarea întreprinderilor în condiții de concurență echitabilă și protejează consumatorii împotriva efectelor negative ale practicilor anticoncurențiale.
Recent, pentru echipa Costaș, Negru & Asociații a prezentat interes un presupus abuz de poziție dominantă, prohibit expres de art. 102 TFUE, al Intel Corporation. Ne referim la afacerea C-240/22 P, Comisia v. Intel Corporation.
Poziția dominantă, astfel cum această noțiune a fost circumscrisă de CJUE, este permisă, însă diferitele practici prin care se face abuz de această poziție, determinând sau având potențialitatea să determine excluderea sau blocarea altor competitori pe o piață relevantă constituie o încălcare sancționabilă a art. 102 TFUE.
În ceea ce privește starea de fapt pe scurt, Intel Corporation se prezintă ca cel mai mare producător de unități centrale de procesare (UCP) sau procesoare cu arhitectură x86, de pe piață, la nivel mondial. Produsul comercializat de aceștia reprezintă componenta de bază a fiecărui calculator, raportat la performanța globală și la costurile sistemului, motiv pentru care Intel Corporation a devenit de-a lungul anilor indispensabil pentru companii precum Dell, HP, Acer, IBM, etc. Înainte de anul 2000, existau mai mulți producători de UCP-uri x86, însă majoritatea au ieșit de pe piață, iar începând cu anul 2000, Intel și AMD sunt, în esență, singurele companii care încă mai produc UCP-uri x86.
Datorită faptului că Intel a fost unul dintre cei mai contractați producători de procesoare, a condus Comisia la concluzia conform căreia cel puțin în perioada octombrie 2002-decembrie 2007 care a făcut obiectul deciziei de sancționare, Intel a deținut o poziție dominantă pe piață. În analizarea comportamentului Intel, Comisia a utilizat testul as efficient competitor test, însă doar la nivel teoretic.
Inițial a fost sancționată pentru încălcarea art. 102 TFUE, constând în reducerile condiționate acordate clienților fideli și anumite restricții la vânzarea sau amânarea/ anularea lansării de produse bazate pe tehnologia AMD, precum și plăți către Media Saturn Holding (MSH), cel mai mare detailist de calculatoare din Europa, cu condiția ca MSH că vândă exclusiv calculatoare personale bazate pe tehnologia Intel, cu o amendă în cuantum de 1,060,000,000 EUR. Contestând valabilitatea analizei derulate de Comisie împotriva practicilor sale, Intel a formulat acțiune împtoriva Comisiei pentru anularea deciziei de sancționare.
Tribunalul Uniunii Europene, prin hotărârea pe care a pronunțat-o în cauza T-286/09, a respins acțiunea formulată de Intel. Instanța a reținut că atitudinea societății americane pe piață are efect anticoncurențial în sensul că datorită, poziției companiei pe mai bine de 70% din cotele de piață, a dificultăților tehnice de intrare pe piață precum și datorită reducerilor condiționate acordate clienților fideli a condus la excluderea altor concurenți. Mai mult Tribunalul a considerat că reducerile în cauză au efect anticoncurențial prin natura lor și că nu era necesar de efectuat în cauza testul as efficient competitor test, pentru a verifica faptic comportamentul Intel.
Ulterior, sesizată cu recursul formulat de Intel, Curtea de Justiție Europeană anulează hotărârea Tribunalului și trimite cauza spre rejudecare, argumentând că analiza Tribunalului a fost insuficientă, iar practicile Intel, chiar dacă au posibilitatea de a avea efecte anticoncurențiale, trebuie analizate prin prisma testului efectuat de Comisie, cât și raportat la situația de fapt concretă.
Tribunalul anulează decizia de sancționare emisă de Comisie, reținând că deși testul as efficient competitor test este important pentru a determina caracterul anticoncurențial al comportamentului unei înterprinderi, el nu este suficient în sine și că acesta este susceptibil de erori astfel cum s-a întâmplat și în cazul Intel.
După ce a examinat elementele învederate de Intel privitoare la validitatea testului, Tribunalul în faza de rejudecare, concluzionează că ele sunt în măsură să dea naștere unei îndoieli a instanței cu privire la rezultatul acestei evaluări. În consecință, elementele reținute de Comisie sunt insuficiente pentru a se concluziona că reducerile condiționate acordate operatorilor economici au automat un efect de excludere al altori potențiali producători de procesoare tip x86. S-a reținut de asemenea că nu a fost realizată o analiză cuprinzătoare a ratei de acoperire a piețelor de practica contestată și nu s-a efectuat o analiză corectă a duratei reducerilor, astfel încât să se poată dovedi infaelibil faptul că practicile tarifare produc realmente un efect de excludere sau au posibilitatea reală de a produce un asemenea efect.
Astfel, Tribunalul a concluzionat că analiza realizată de Comisie a fost incompletă, că nu permite să demonstreze că reducerile aplicate de Intel către clienții săi sunt capabile sau susceptibile de a avea efecte anti-concurențiale și că testul aplicat de Comisie a fost viciat de neregularități de procedură, de erori de drept și de denaturarea elementelor de probă.
Chiar dacă a formulat și Comisia recurs împotriva hotărârii Tribunalului dată în rejudecare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins recursul, susținând în continuare că analiza efectuată de Comisie, anume testul as efficient competitor test este viciat și incomplet, neputând sta la caracterizarea unui comportament al înterprinderii Intel pe piața relevantă ca fiind anticoncurențial sau nu, în lumina art. 102 TFUE. . În plus, Curtea confirmă că Tribunalul nu are obligația să cerceteze dacă dispozitivul deciziei Comisiei ar putea fi justificat pe baza unui raționament lipsit de erorile pe care acesta le-a constatat, atunci când raționamentul respectiv nu este formulat în mod coerent în această decizie.
Și în această cauză se evidențiază faptul că, în evaluarea comportamentelor înterprinderilor pe piața europeană concurențială, deși pot exista anumite indicii referitoare la posibila existență a unui abuz de poziție dominantă, ele trebuie coroborate cu realitatea faptică.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Diana Hoha Pop (Baroul Arad).
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 18 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro.
Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
