În practica sa în materia executării silite fiscale, echipa Costaș, Negru & Asociații se confruntă cu mai multe probleme practice, care nu sunt soluționate facil nici de instanțele de judecată. Una dintre aceste probleme este legată de contestația îndreptată împotriva unor acte de executare ale autorităților publice.
Cu titlu de exemplu, prin hotărârea recent pronunțată de către Judecătoria Cluj Napoca și menținută în apel de către Tribunalul Cluj, echipa de avocați din cadrul societății Costaș, Negru & Asociații a reușit să obțină o victorie pentru contestator. În concret, s-a demonstrat faptul că executarea silită demarată de către o unitate administrativ-teritorială era una nelegală, motiv pentru care contestația la executare a fost admisă. Ne propunem să dezvoltăm problema juridică în cele ce urmează.
Așadar, litigiul a fost demarat ca urmare a deschiderii unui dosar execuțional și emiterii unei somații de către administrația publică, prin care i se imputa contestatorului faptul că nu a achitat taxa pe apă. Punctăm faptul că înscrisurile în discuție nu au fost niciodată comunicate contestatorului, primăria procedând la comunicarea prin publicitate. De asemenea, nu există niciun înscris care să justifice acestă taxă.
Astfel, întrebarea clientului a fost ce e de făcut în această situație? În mod evident, în contextul prezentat, sigura soluție logică, din punct de vedere legal, a fost formularea unei contestații la executare.
În continuare, raportat la hotărârea favorabilă obținută în instanță, menționăm că instanța a decis că în speță comunicarea actelor de executare a fost nelegală. În concret, titlul executoriu și somația au fost comunicate prin publicitate potrivit unui anunț colectiv, fără a se încerca comunicarea prin poștă. Așadar, acestea nu au fost comunicate legal în contextul în care nu s-a procedat în prealabil la comunicare prin poștă cu confirmare de primire, ci s-a trecut direct la comunicarea prin publicitate. Altfel spus, nu s-a respectat caracterul subsidiar al comunicării prin publicitate.
Apreciem întemeiat argumentul prezentat de instanță, dat fiind faptul că art. 47 alin. 4 Cod procedură fiscală prevede expressis verbis faptul că procedura comunicării prin publicitate este legală doar dacă anterior nu a fost posibilă comunicarea prin poștă cu scrisoare recomandată și confirmare de primire.
Mai departe, subliniem faptul că potrivit art. 226 alin. (2) Cod procedură fiscală niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Important de menționat este și faptul că în cazul în care un înscris ca și cel în discuție nu este comunicat legal, sancțiunea este inopozabilitatea acestuia.
Lipsa opozabilității sau inopozabilitatea înseamnă inexistența obligației contribuabilului de a respecta efectele de executare pe care le produce un act administrativ fiscal emis pe numele său. Totodată, în viziunea legiuitorului, inopozabilitatea are drept consecință chiar lipsirea actului administrativ fiscal de efecte juridice.
Un act inopozabil este deci un act neexecutabil, întrucât este lipsit de efecte juridice. Ca urmare, invocarea unui act administrativ fiscal inopozabil și obligarea contribuabilului la executarea obligației apare ca un abuz/exces de putere, cu toate consecințele ce decurg din această situație.
Opozabilitatea este condiționată de îndeplinirea formalității comunicării, înțelegând prin aceasta comunicarea legală conform art. 47 Cod procedură fiscală. Cu alte cuvinte, momentul de la care un act este opozabil și produce efectele de executare este cel al comunicării. Regula este importantă, întrucât ea are consecințele juridice: de la acest moment contribuabilul trebuie să-și execute obligațiile.
Până la momentul comunicării, actul deși există nu produce efecte juridice față de contribuabilul căruia îi este destinat, dar produce efecte juridice față de emitent. Efectele privesc obligația de comunicare a actului său, dacă este cazul, posibilitatea revocării actului necomunicat[1].
De altfel, opozabilitatea condiționată de comunicare și după caz, de momentul comunicării apare conform doctrinei ca fiind ceva firesc: ,,este firesc, chiar dacă legislația administrativă nu conține un text expres în acest sens, să nu se poată pretinde obligația de executare a actului dacă el nu a fost adus la cunoștința subiectelor de drept cărora le revine aceastăobligație[2].,,
Așadar, concluzia este cât se poate de simplă: opozabilitatea poate fi condiționată doar de cunoașterea efectivă a actului de către cel căruia îi este destinat.
Pe lângă comunicarea nelegală, în speța analizată s-a constatat și faptul că titlul de creanță sau înscrisul ce constituie titlu executoriu nu era individualizat. Or, pentru a permite verificarea existenței titlului de creanță în baza căruia se fac formele de executare silită, se impune ca acesta să fie individualizat. Această condiția nu a fost îndeplinită în speță, fiind un argument în plus care a condus, în final, la admiterea contestației la executare.
De altfel, din cuprinsul art. 226 Cod procedură fiscală rezultă în mod expres faptul că obligațiile fiscale principale și accesorii sunt individualizate prin titluri de creanță emise și comunicate în condițiile legii, care devin titluri executorii, în momentul exigibilității acestora.
În concluzie, în momentul în care vorbim despre o comunicare nelegală a actelor de executare, precum și în momentul în care nu sunt respectate prevederile legale în materia executării silite, singura soluție este formularea unei contestații la executare. După cum am prezentat, în astfel de situații, hotătârea instanței este de admitere a cererii de chemare în judecată.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Loredana Feier, avocat în Baroul Cluj.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 18 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro.
Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei
[1] C. F. Costaș (ed.), Codul de procedură fiscală. Comentariu pe articole, Ed. Solomon, București, 2017, p. 121.
[2] A. Iorgovan,Tratat de drept administrativ, Ed. All Beck, București, 2001, p. 317.
