Pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene se află o afacere de interes pentru sport și pentru arbitrajul sportiv, pe care echipa Costaș, Negru & Asociații o analizează în acest articol.
Afacerea pendinte C-600/23, Royal Football Club Seraing, aflată în stadiul concluziilor Avocatului General, abordează o problematică ce transcende sportul și abordează noțiuni de drept procedural, dar și noțiuni specifice liberei circulații a cetățenilor unionali.
Starea de fapt care a condus la ridicarea unei întrebări preliminare adresate Curții de Justiție Europeană se prezintă în felul următor: Royal Football Club Seraing, asociație de drept belgian care dirijează clubul de fotbal Seraing, afiliat la Asociația Regală Belgiană de Fotbal, a încheiat în cursul anului 2015 două acorduri cu societatea malteză Doyen Sports Investment Limited, având ca obiect finanțarea clubului de fotbal în schimbul transferării unor drepturi economice asupra jucătorilor de fotbal în favoarea Doyen Sports.
Menționăm cu acest prilej faptul că Fédération Internationale de Football Association (FIFA), o organizație stabilită în Elveția, reunește asociațiile și cluburile de fotbal la nivel internațional, fiind totodată principalul legislator în materia regulilor în domeniul fotbalului. Astfel, orice club de fotbal care este parte a acestei asociații este răspunzător pentru aplicarea dispozițiilor obligatorii edictate de FIFA.
Prin noile dispoziții adoptate la finele anului 2014 de către Comitetul Executiv al FIFA se instituie o interdicție absolută pentru terțe persoane de a deține drepturi economice asupra jucătorilor și o interdicție pentru încheierea acordurilor de tip „third party ownership” (TPO). Urmare a acestor noi reguli instituite, Royal Fotball Club Searing a fost sancționată de către Comitetul de disciplină al FIFA pentru încălcarea interdicției TPO, urmare a acordurilor încheiate în 2015 cu Doyen Sports. Această decizie de sancționare a fost atacată la TAS (Tribunalul de Arbitraj Sportiv) și ulterior prin acțiune în anulare promovată de clubul de fotbal belgian la Curtea Supremă Federală din Elveția. Decizia de sancționare a fost confirmată de către ambele organe jurisdicționale.
Pentru a contesta temeinicia și legalitatea noilor reguli ale FIFA în lumina prevederilor unionale, Doyen Sports a chemat în judecată FIFA, UEFA și URBSFA în fața instanțelor belgiene, procedură în care ulterior a intervenit și Royal Football Club Seraing. Ulterior Curtea de Apel din Bruxelles a apreciat faptul că nu se poate pronunța asupra problematicii cu care a fost învestită de către Doyen deoarece dreptul național belgian recunoaște autoritatea de lucru judecat a hotărârilor arbitrale fără a fi necesară o procedură suplimentară de exequatur. Aceasta apreciează că sentința pronunțată de TAS a devenit definitivă prin hotărârea pronunțată de Curtea Supremă Federală din Elveția, urmare a respingerii acțiunii în anulare. Potrivit Code de droit international privé, orice hotărâre judecătorească străină executorie în statul în care a fost pronunțată este recunoscută de plin drept în Belgia fără nicio procedură.
Pe cale de consecință, fiind subsecvent sesizată, Curtea de Casație belgiană a menționat că datorită prevederilor naționale care statuează expres recunoașterea hotărârilor arbitrale, ea este împiedicată din a analiza conformitatea reglementărilor FIFA cu prevederile unionale, prin prisma deciziei de sancționare atacate. Astfel, instanța supremă belgiană a suspendat judecarea cauzei în vederea adresării următoarei întrebări preliminare: În ce măsură prevederile belgiene privitoare la recunoașterea hotărârilor arbitrale se opun prevederilor unionale care permit adresarea de întrebări preliminare către instanțele unionale, în măsura în care controlul de conformitate al hotărârii a fost efectuat de către o instanță dintr-un stat care nu este parte a Uniunii?
Reclamanții, deși au invocat în ambele proceduri critici referitoare la încălcarea drepturilor unionale privitoare la libera circulație, au întâmpinat o problemă juridică în fața instanțelor belgiene, datorită unor prevederi naționale care cel puțin în aparență nu le permit accesarea protecției jurisdicționale efective garantată de TUE și TFUE. Avocatul general Tamara Capeta s-a pronunțat în sens afirmativ cu privire la întrebarea preliminară adresată.
Pentru a înțelege rigorile procedurale pe care această problematică le impune, trebuie să luăm în considerare faptul că, în materie jurisdicțională, FIFA instituie prin statutul său o competență exclusivă și obligatorie în favoarea Tribunalului de Arbitraj Sportiv. Cu toate acestea, singura instanță de drept comun autorizată să reexamineze hotărârile pronunțate de CAS este Tribunalul Federal Elevețian, iar după cum s-a recunoscut și în alte cauze, precum cauza CEDO Semenya v. Elveția, motivele de reexaminare sunt extrem de limitate. Atât Royal Football Club Seraing și Doyen Sports, cât și FIFA, UEFA și URBSFA au invocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la optica acesteia în materia arbitrajului.
În susținerea FIFA, UEFA și URBSFA au fost invocate hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele Nordsee și EcoSwiss, în cuprinsul cărora s-a admis de către Curte faptul că este posibilă reexaminarea hotărârilor arbitrale cu ocazia diferitelor etapte desfășurate în fața instanțelor statelor membre, care vor putea ulterior sesiza Curtea cu privire la posibilitatea încălcării unor dispoziții de drept unional. Suplimentar, Curtea a statuat în EcoSwiss faptul că este posibilă limitarea unui control jurisdicțional a acestor sentințe tocmai în considerarea eficienței procedurii arbitrale. Astfel, Curtea admite compatibilitatea unor norme naționale care limitează controlul jurisdicțional al hotărârilor arbitrale la motive de ordine publică. Deși nu s-au stabilit criterii edificatoare pentru această noțiune de ordine publică, important de decelat din aceste hotărâri este faptul că anterior Curtea a admis faptul că întinderea controlului jurisdicțional al hotărârilor arbitrale poate fi limitată.
Însă aceste hotărâri abordează situația clauzelor de arbitraj voluntare, or statutul FIFA prevede exclusivitatea și obligativitatea procedurii arbitrale în fața TAS. Totodată avocatul general a pus în vedere autonomia procedurii de executare a sistemului de soluționare a litigiilor generate de statutul FIFA. Or, în arbitrajul comercial „de drept comun”, executorialitatea unei hotărâri arbitrale este supusă unei proceduri prealabile în fața instanțelor naționale a statelor membre, pe când, în ipoteza refuzului executării unei hotărâri a TAS, FIFA va putea efectua singură demersurile de executare (precum în prezenta speță, unde Comitetul de disciplină a aplicat în mod nemijlocit sancțiunea clubului de fotbal belgian). Reiese cu evidență că atât timp cât un organ este abilitat să pună în executare singur o hotărâre arbitrală, în absența concursului instanțelor statelor membre, este puțin probabil ca problematica compatibilității unei hotărâri arbitrale cu dreptul unional să fie supusă atenției controlului jurisdicțional.
Pe de altă parte avocatul general a apreciat că nici hotărârea Achmea invocată de Royal Football Club Seraing și Doyen Sports nu-și găsește aplicabilitatea în prezenta speță, având în vedere că aceasta se adresează în principiu statelor membre. Or, atât sistemul de arbitraj cât și competența obligatorie și exclusivă a TAS reprezintă o chestiune care este reglementată la nivelul unei organizații private anume FIFA, aplicabilă prin urmare tuturor membrilor ei, ca urmare a aderării la această organizație.
Având în vedere specificul problemei, anume obligativitatea clauzelor de arbitraj în favoarea TAS a cluburilor de fotbal cât și posibilitatea de a pune în executare hotărârile TAS, fără necesitatea concursului instanțelor de judecată, s-a sesizat nevoia de a emite o interpretare aplicabilă arbitrajului sportiv. Această invitație de a emite o interpretare proprie este motivată și de necesitatea de a menține sistemul de arbitraj comercial acceptat în mod voluntar în forma sa actuală.
Examinând accesul la instanțele judecătorești ale subiecților hotărârilor TAS, FIFA a apreciat că într-adevăr sistemul arbitral pe care îl utilizează este obligatoriu, însă nu este necesară instituirea unui nou mecanism de control jurisdicțional asupra acestor hotărâri pentru a verifica dacă fie normele FIFA, fie sentințele CAS încalcă regulile unionale. FIFA, cu ocazia dezbaterilor purtate în ședință, a menționat că o acțiune indirectă, precum o acțiune în despăgubiri, este suficientă. Cu toate acestea avocatul general indică faptul că Instanța Europeană ar trebui să aplice raționamentul enunțat în hotărârea International Skating Union. Astfel, în International Skating Union, instanța europeană a subliniat necesitatea unui control jurisdicțional cu atât mai mult în cazul arbitrajului impus organizațiilor sportive și jucătorilor, iar împrejurarea că este asigurată posibilitatea reparării oricărui prejudiciu pretins nu reprezintă o metodă de suplinire a unei eventuale căi de atac împotriva sentinței reclamate.
Avocatul general concluzionează în sensul că este necesară asigurarea unei protecții jurisdicționale efective prin asigurarea unei căi de reexaminarea și dacă este cazul de împiedicare a unor norme FIFA care sunt contrare dreptului unional. Or, o asemenea hotărâre arbitrală nu poate constitui un impediment în calea instanței naționale de a efectua un control asupra acesteia, dacă este nevoie, prin utilizarea mecanismului întrebărilor preliminare.
Raportat la întinderea unui asemenea control jurisdicțional, învederăm faptul că, deși în materia arbitrajului comercial se admite posibilitatea limitării unui astfel de control la motive de ordine publică, avocatul general apreciază că în speță, raportat la caracterul obligatoriu al arbitrajului sportiv, aceiași limitare nu-și mai găsește raționamentul. Diferența semnificativă dintre cele două sisteme de arbitraj rezidă în caracterul voluntar, respectiv, obligatoriu al acestor proceduri. Astfel, atât timp cât două părți contractante înțeleg să încheie o convenție de arbitraj, este lesne de înțeles că părțile au exclus aplicarea normelor dintr-un sistem juridic, cu excepția celolr de ordine publică. Aceleași motive care puteau justifica limitarea controlului în procedura arbitrajului comercial nu se pot aplica mutatis mutandis în privința arbitrajului sportiv. Avocatul general admite faptul că instanțele naționale trebuie să aibă posibilitatea de a efectua un control asupra normelor FIFA, raportat la compatibilitatea acestora cu normele unionale, indiferent de modalitatea prin care au ajuns să exercite controlul și indiferent de orice hotărâre contrară a TAS.
Analizând aplicabilitatea Convenției de la New York pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, se admite aplicabilitatea acesteia în cauză, însă interpretarea oferită de avocatul general este în sensul în care motivele de ordine publică pentru care se permite efectuarea unui control jurisdicțional pot fi subsumate și asigurării unei protecții jurisdicționale efective de către instanțele europene.
Îîn concluziile sale preliminare avocatul general apreciază că normele dreptului unional se opun dreptului național belgian, cu precădere Code de droit international privé, iar invocarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri a TAS în aceste condiții are potențialul de a afecta protecția jurisdicțională oferită cetățenilor unionali. În materia arbitrajului sportiv, după cum s-a pronunțat avocatul general este necesară o interpretare separată, diferită de abordarea pe care Curtea a avut-o vis-a-vis de arbitrajul comercial. Obligativitatea sistemului arbitral impus de către FIFA în prezenta cauză nu trebuie să conducă la împiedicarea efectuării controlului de către instanțele unionale, deoarece o rațiune contrară ar putea conduce la viitoarea imposibilitate de a analiza compatibilitatea însuși normelor FIFA și a normelor unionale.
Acest articol a fost pregătit pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru și Asociații, de av. Diana Hoha Pop din Baroul Arad.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 18 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
