În această dimineaţă, echipa Costaş, Negru & Asociaţii a pledat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în afacerea C-298/16, Teodor şi Anduţa Ispas vs. DGRFP Cluj-Napoca. Reamintim faptul că acţiunea preliminară iniţiată de Curtea de Apel Cluj urmăreşte să clarifice dacă nerespectarea dreptului de acces la dosar a unui particular, în procedura fiscală, este compatibilă cu principiul european al dreptului la apărare.
Poziţia noastră a fost în sensul că principiul european al dreptului la apărare obligă la asigurarea dreptului de acces la dosarul administrativ şi că acest acces trebuie să fie acordat, automat sau la cerere, mai ales în considerarea particularităţilor procedurii fiscale române, bazate pe regula one shot, one opportunity (argumentele care nu au fost formulate prin contestaţia fiscală nu au nicio relevanţă juridică în procedura judiciară subsecventă, pentru că judecătorii refuză să le analizeze). Am explicat de asemenea că lipsa unei consacrări legislative a dreptului de acces la dosar şi o practică administrativă, respectiv o jurisprudenţă defavorabilă recunoaşterii unui drept de acces la dosarul administrativ în procedura fiscală antrenează încălcarea dreptului la apărare şi fac dificilă asigurarea unui „proces echitabil”.
Guvernul României şi Comisia Europeană şi-au susţinut, în esenţă, poziţia scrisă anterioară.
În opinia avocaţilor societăţii care au asigurat reprezentarea soţilor Ispas – av. dr. Cosmin Flavius Costaş şi av. Lia Sabou – această afacere poate deveni o afacere-test, cu implicaţii majore în ceea ce priveşte întinderea dreptului la apărare. Au existat elemente anterioare care pot conduce spre această concluzie: un complet de 5 judecători, desemnarea unui avocat general, admiterea cererii de organizare a unei şedinţe pentru audierea orală. Cu toate acestea, dezbaterile de astăzi ne întăresc această idee şi ne fac să credem că în afacerea Ispas Curtea de Justiţie poate fixa principiile pe care statele membre trebuie să le respecte în materia accesului la dosarul administrativ. Iată câteva repere, prin raportare la chestiunile puse în discuţie de judecătorii Curţii şi de avocatul general (în special prin întrebări adresate Comisiei Europene şi Guvernului României):
(i) Există sau nu o obligaţie a autorităţii fiscale de a asigura din oficiu particularilor accesul la dosarul administrativ?
(ii) Cum se poate explica diferenţa de abordare din jurisprudenţa anterioară a Curţii, care a statuat fie în sensul că o întreprindere trebuie să demonstreze faptul că documentele din dosarul administrativ trebuie să fie utile pentru apărare (afacerea Solvay/Comisia), fie în sensul că reclamantul trebuie să probeze că accesul la dosarul administrativ ar fi condus la un rezultat diferit al procedurii (afacerea Kamino)?
(iii) Ar trebui să existe cerinţe minimale pentru statele membre din perspectiva dreptului la apărare, diferenţiate eventual pe tipuri de proceduri (ex. în domeniul concurenţei, în materie vamală, în domeniu fiscal)?
(iv) Este real faptul că nu există un control jurisdicţional total în România, în sensul că judecătorul naţional nu poate analiza alte argumente decât cele din conţinutul contestaţiei fiscale?
(v) Există diferenţe între întinderea dreptului de acces la dosarul administrativ, în faza administrativă şi respectiv în faza judiciară?
(vi) Cine decide asupra pertinenţei unei cereri de acces la documente formulate de particular?
(vii) În cazuri de fraudă potenţială, poate fi mai bine justificată restrângerea dreptului de acces la dosar, pentru a asigura eficienţa procedurii?
(viii) Susţine oare Comisia că există un drept de acces la dosar (access to full file) sau doar un drept de acces la o parte din documentele din dosar (access to documents)? Faceţi distincţia dintre fazele procedurii?
(ix) Orice procedură care are legătură cu TVA întră în sfera de aplicare a dreptului european?
Ne-a reţinut atenţia faptul că atât Comisia Europeană, cât şi Guvernul României au considerat că dreptul de acces la dosarul administrativ trebuie să aibă aceeaşi întindere în procedurile administrative şi respectiv în procedurile judiciare. În plus, Comisia pare să susţină faptul că întinderea dreptului de control al judecătorului din procesul fiscal este esenţială, în cazul în care în procedura administrativă nu se asigură decât un drept restrâns de acces la dosarul administrativ.
În cauză, următorul eveniment se va produce la 26 iulie 2017, atunci când avocatul general M. Bobek (Cehia) îşi va expune concluziile. Reamintim faptul că afacerea Ispas este soluţionată de un complet compus din L. Bay Larsen (Danemarca, preşedinte), M. Safjan (Polonia, judecător raportor), M. Vilaras (Grecia), J. Malenovsky (Cehia) şi D. Svaby (Slovacia).
Ca de obicei, sperăm într-o soluţie bună şi într-o hotărâre de referinţă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia dreptului la apărare.
