Concedierea ca urmare a desființării postului. Limita dintre legalitate și abuz

În practica sa de dreptul muncii, echipa Costaș, Negru & Asociații se confruntă cu mai multe probleme practice, care nu sunt soluționate facil nici de instanțele de judecată. Una dintre aceste probleme este legată de contestația împotriva unei decizii de concediere pe motivul desființării postului.

Cu titlu de exemplu, prin hotărârea recent pronunțată de către Tribunalul Cluj și menținută în apel de către Curtea de Apel Cluj, echipa de avocați din cadrul societății Costaș, Negru & Asociații a reușit să obțină o victorie pentru angajator. În concret, s-a demonstrat faptul că desființarea postului a fost una legală, motiv pentru care contestația împotriva acesteia a fost respinsă. Ne propunem să dezvoltăm problema juridică în cele ce urmează.

Așadar, litigiul a fost demarat de către un fost salariat care susținea că desființarea postului nu îndeplinește condițiile legale, respectiv nu este efectivă și nu are la bază o cauză reală și serioasă. De asemenea, s-a susținut faptul că acesta ocupa în realitate un alt post decât cel prevăzut în contractul individual de muncă, iar acesta nu a fost suprimat din organigrama angajatorului.

În primul rând, dacă ne raportăm la desființarea postului, legalitatea acestei măsuri trebuie analizată prin prisma a trei condiții: postul să fie efectiv desființat, iar cauza desființării să fie reală și serioasă.

În ceea ce privește caracterul efectiv al desființării postului ceea ce prezintă importanță este suprimarea acestuia din organigrama societății. Așadar, ceea ce analizează instanța este dacă postul care se susține că a fost desființat mai apare sau nu în organigramă.

În continuare, precizăm faptul că măsura de desființare a postului se întemeiază pe o situaţie concretă, determinată de dificultăți economice, reorganizarea unității, în esență cauze fără legătură cu persoana sau conduita salariatului, aspecte ce trebuie să rezulte din statele de funcții şi organigrama unității.

În litigiul în discuție s-a demonstrat cu succes, prin compararea organigramelor, faptul că postul a fost efectiv desființat întrucât acesta nu mai apărea în organigramă.

Mai departe, desființarea postului are o cauză reală are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv şi este serioasă, când are la bază studii temeinice, vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea. Din înscrisurile justificative depuse la dosarul cauzei a reieșit faptul că această cauză era una reală.

Caracterul serios al concedierii priveşte atât aspectele exterioare faptului concedierii, cum sunt problemele de natură economică sau necesitatea de optimizare a profitului ce se urmăreşte a fi obţinut de societate, cât şi faptul că este necesar să fie analizat şi modul în care a fost ales salariatul vizat de măsura concedierii.

Un aspect foarte important de menționat este faptul că în cazul în care salariatul contestă decizia de concediere ca urmare a desființării postului său, instanța nu poate aprecia sau analiza oportunitatea acestei desființări. Cu alte cuvinte, legea permite fiecărui angajator să-și organizeze activitatea după cum consideră oportun.

Instanţa de judecată este abilitată să analizeze doar dacă adoptarea măsurii concedierii s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 65 Codul muncii și să analizeze legalitatea şi temeinicia măsurii.

În concret, instanța nu poate trage concluzii cu privire la modul în care un angajator alege să-și organizeze activitatea în cazul unor probleme financiare; aceasta deoarece instanța nu se poate substitui angajatorului privind managementul unității, respectiv nu poate face aprecieri asupra indicatorilor financiari ai acesteia, pentru a aprecia dacă o asemenea măsură va avea sau nu efectul scontat.

Astfel, în ipoteza concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, organul de conducere al angajatorului este organul decizional care poate stabili dacă se impune desființarea postului şi concedierea salariatului care ocupă acel post. Pentru a se putea proceda la desființarea unui post şi, în consecință, concedierea salariatului care îl ocupă, este necesară parcurgerea de către angajator a unor etape fundamentale, ale căror consecințe se vor reflecta asupra deciziei de concediere.

În aceeași notă s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 420/2013 în care a statuat că: instanţa de judecată nu analizează oportunitatea deciziei de restructurare internă a angajatorului şi nici nu cenzurează măsurile luate în acest scop, ci efectuează, potrivit competenței sale, controlul de legalitate prin care se asigură că această măsură corespunde unei nevoi obiective, reale şi serioase a societăţii şi nu ascunde o concediere abuzivă.

Înainte de a decide desființarea unui post, angajatorul trebuie să efectueze o analiză economică din care să rezulte necesitatea reorganizării în vederea eficientizării activității pe considerente de reducere a costurilor de personal, a costurilor cu anumite servicii, retehnologizare, etc., iar această analiză trebuie să fie cuprinsă într-un raport care va fi adus la cunoștința conducerii societății angajatoare.

În al doilea rând, dacă ne raportăm la susținerea reclamantului conform căreia ar fi ocupat un alt post decât cel prevăzut în contractul individual de muncă, câteva aspecte sunt importante de menționat.

Așadar, instanţa a reţinut că, dacă nu se modifică natura muncii prestate, schimbarea atribuțiilor postului prin modificarea fișei de post nu constituie o modificare a contractului individual de muncă. Cu alte cuvinte, chiar dacă salariatul prestează activități suplimentare față de fișa postului, acesta ocupă aceeași funcție deoarece contractul individual de muncă nu se modifică.

În concluzie, în momentul în care vorbim despre o desființare de post, ceea ce analizează instanța este dacă această măsură a fost dispusă de angajator în mod efectiv și a avut la bază o cauză reală și serioasă. Dacă sunt respectate aceste condiții este evident că nu există un abuz din partea angajatorului, iar instanța va respinge contestația împotriva deciziei de concediere ca nefondată.

Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Loredana Feier, avocat în Baroul Cluj.

Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 20 de avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro.

 Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.