Problema cheltuielilor de judecată, mai precis a dovezilor furnizate pentru susținerea cererii de acordare a unor asemenea cheltuieli, a fost abordată recent într-un recurs în interesul legii, soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de 7.08.2024 a fost publicată, în Monitorul Oficial, Partea I, Decizia nr. 34/2024 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 iunie 2024, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii privitor la cheltuielile de judecată, mai exact referitor la interpretarea dispozițiilor art. 452 Cod procedură civilă raportate la dispozițiile art. 470 Cod procedură civilă.
În primul rând, având în vedere contextul, vom face o scurtă trimitere la dispozițiile privitoare la recursul în interesul legii din Codul de procedură civilă. Astfel, conform art. 519 Cod procedură civilă: ’’Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată’’.
Totodată, relevante în acest context sunt și prevederile art. 521 alin. (3) Cod procedură civilă, conform cărora: ’’Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei’’.
De asemenea, considerăm că ar fi oportun, în acest context, să facem o scurtă referire la problema cheltuielilor de judecată din cadrul unui proces civil. Așadar conform art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă: ‘’Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată’’. Dispozițiile art. 451 Cod procedură civilă arată care sunt cheltuielile incluse în cadrul cheltuielilor de judecată, fără să aibă un caracter limitativ. Astfel, conform art. 451 alin. (1) Cod procedură civilă: ‘’Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.’’
În dezlegarea dată problemei juridice, cu care a fost sesizată, instanța supremă, a admis recursul și a reținut că: ’’Dispozițiile art. 452 raportate la cele ale art. 470 din Codul de procedură civilă, se interpretează în sensul că, în ipoteza în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în fața primei instanțe, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, se poate face, prin înscrisuri noi, această dovadă, în apelul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată’’.
Prin urmare, prin această decizie, instanțele de apel sunt obligate să aibă în vedere, la judecata apelului, înscrisurile depuse, în calea procesuală a apelului, care dovedesc efectuarea plății cheltuielilor de judecată din primă instanță, în ipoteza în care apelul a fost declarat împotriva soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Până la momentul publicării acestei decizii în Monitorul Oficial, jurisprudența era neunitară, cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în fața primei instanțe si dovedite în cadrul etapei procesuale a apelului. Astfel, existau instanțe care nu mai aveau în vedere proba care atesta plata cheltuielilor de judecată depusă, în cadrul apelului și respingeau această solicitare a părții, efectuată prin intermediul cererii de apel. Însă, de la momentul pronunțării Deciziei nr. 34/2024, instanțele trebuie să aibă în vedere ceea ce a dispus instanta supremă și să decidă, în concordanță cu ce a stabilit Înalta Curte, în legătură cu acest aspect.
Considerăm că dezlegarea oferită acestei chestiuni juridice este binevenită și de mare ajutor pentru persoanele implicate într-un litigiu, având în vedere că recuperarea cheltuielilor de judecată constituie un aspect esențial în cadrul unui proces civil.
De asemenea, Înalta Curte a reținut următoarele, prin intermediul deciziei mai sus enunțate: ’’Câtă vreme legea dă posibilitatea completării probatoriului pe capetele principale de cerere cu dovezi noi în calea de atac, nu există nicio rațiune, în absența unei exceptări exprese în cadrul normelor ce reglementează apelul, pentru a da o soluție contrară în chestiunea admisibilității de probe noi în privința petitului accesoriu al cheltuielilor de judecată’’.
În acest sens, instanța supremă face referire la dispozițiile legale care prevăd posibilitatea administrării de noi probe, în cadrul etapei procesuale a apelului, în cazul în care instanța de apel le consideră necesare și utile soluționării cauzei. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că din moment ce se pot administra și alte probe, ar fi inechitabil să nu existe si posibilitate ca proba, prin care se atestă dovada plății cheltuielilor de judecată să nu poată fi administrată, în etapa procesuală a apelului.
În susținerea acestei Decizii, instanța face referire și la dispozițiile reținute, în cuprinsul unei alte Decizii pronunțate în procedura recursului în interesul Legii, mai exact Decizia nr. 9 din 30 martie 2020, prin intermediul căreia s-au reținut următoarele: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 470, art. 478 alin. (2) și a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ atât probele propuse în fața primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât și acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a constatat decăderea’’.
Astfel, deși aparent, prin interpretarea strictă a prevederilor legale de la art. 452 Cod procedură civilă, s-ar deduce că dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută până la momentul finalizării litigiului în fața primei instante, Înalta Curte de Casație și Justitie face o interpretare mai amplă prin raportare și la alte norme relevante, privitoare la probațiune și la judecata în apel.
Totodată, opinăm că această Decizie nr. 34/2024 are un rol edificator și este binevenită pentru a pune capăt diferențelor de optică și pentru a se ajunge la o jurisprudență unitară, în legătură cu această chestiune.
Mai mult, facem referire și la efectul devolutiv al apelului care susține, fără nicio îndoială, din punct de vedere legal, această perspectivă adoptată de către instanța supremă.
Așadar, conform art. 476 Cod procedură civilă: ’’(1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. (2) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă’’.
De asemenea, prin această Decizie, instanța supremă face referire și la dispozițiile 470 Cod procedură civilă, referitoare la cererea de apel, conform cărora: ’’Cererea de apel va cuprinde:
(…)
d) probele invocate în susţinerea apelului;
(…)
(4) Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e)’’
În consecință, considerentele reținute de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul Deciziei nr. 34/2024 produc efecte juridice importante în cauzele civile, recuperarea cheltuielilor de judecată, de către partea care câștigă litigiul, reprezentând o chestiune de mare interes pentru justițiabili.
Acest articol a fost pregătit, pentru site-ul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Oana Alexandra Budi din Baroul Arad.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 20 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
