În practica societății civile de avocați Costaș, Negru și Asociații referitoare la domeniul dreptului muncii, întâlnim de multe ori situații în care angajatorul încearcă atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor salariați.
Cu titlu de exemplu, printr-o hotărâre pronunțată de Tribunalul București și menținută în apel de către Curtea de Apel București, echipa de avocați din cadrul societății Costaș, Negru și Asociații a reușit să obțină o soluție favorabilă într-un litigiu de muncă. În concret, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului.
Astfel, în cele ce urmează ne propunem să tratăm noțiunea de răspundere patrimonială a salariatului, precum și condițiile în care aceasta poate să fie reținută.
Răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă un mecanism legal prin care angajatorul este îndreptățit să recupereze prejudiciile cauzate de un salariat în legătură cu munca sa. Această formă de răspundere reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă.
Dacă ne raportăm la distincția din răspunderea civilă contractuală și răspunderea patrimonială a salariaților, sunt necesare următoarele precizări:
- Răspunderea patrimonială a salariatului poate avea ca obiect numai repararea prejudiciilor materiale, nu și a celor morale
- Repararea prejudiciului produs se face prin echivalent
- De regulă nu pot fi inserate clauze în contract care să agraveze răspunderea salariatului
- salariații nu răspund de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării. Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Așadar, în situația în care salariatul produce o pagubă angajatorului, acesta are la dispoziție două modalități de reparare a prejudiciului: fie amiabil, astfel cum am precizat supra, fie în instanță – caz în care trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 254 Codul muncii.
În vederea angajării răspunderii patrimoniale prevăzută la art. 254 Codul Muncii, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
- Existența prejudiciului material;
- Calitatea de salariat a angajatorului păgubit;
- Existența unei fapte ilicite săvârșită în legătură cu munca salariatului;
- Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- Vinovăția salariatului care a produs prejudiciul.
Așadar, pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a unui salariat este necesară îndeplinirea cumulativă condițiilor mai sus menționate. Dacă chiar și una dintre acestea lipsește, nu poate fi atrasă răspunderea patrimonială a salariatului.
Prejudiciul constituie o modificare negativă a patrimoniului angajatorului ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite. Prejudiciul trebuie să fie real, adică evaluarea pagubei trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete şi certe, dovada căzând în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din probele administrate în cauză să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Dovedirea în instanţă a existenţei prejudiciului în patrimoniul angajatorului creat prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu a salariatului, cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic existenţa şi întinderea cuantumului pagubei.
Precizăm faptul că în acord cu dispozițiile Codului Muncii și a jurisprudenței în materie există o faptă ilicită în momentul în care salariatul își îndeplinește defectuos sau nu își îndeplinește atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului. Astfel, apreciem faptul că pentru a stabili dacă este vorba despre o faptă ilicită, trebuie analizată obligatoriu fișa postului.
Caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligaţiile de serviciu, ce decurg din fişa postului. Angajatorul trebuie să facă dovada sarcinilor de serviciu ale salariatului a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au cauzat prejudicii, însă acestea trebuie să fie cuprinse în fișa postului.Important de menționat este faptul că trebuie să fie vorba de atribuţii concrete şi nu generale, pe deplin posibil de îndeplinit.
Fapta prejudiciabilă ca element al răspunderii patrimoniale a salariatului, reprezintă orice faptă comisivă sau omisivă a salariatului ce presupune, fie neexecutarea obligaţiilor de serviciu şi orice alte acte omisive în raport cu obligaţiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziţii prohibitive a contractului individual de muncă, a regulamentului intern sau a legii.
Săvârşirea unei fapte ilicite şi personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esenţa răspunderii patrimoniale. Inexistenţa faptei ilicite personale şi prejudiciabile a salariatului, cât şi lipsa legăturii unei asemenea fapte cu munca salariatului, conduce la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului în cauză.
Dovada existenţei unei fapte ilicite săvârşite în legătură cu munca de către salariat, respectiv dovedirea în instanţă a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului.
Mai departe, dacă ne raportăm succint la o altă condiție și anume raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat, se arată că răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică generată de salariaţi din vina şi în legătură cu munca lor.
În determinarea raportului de cauzalitate este necesară o analiză detaliată şi concretă, pentru a stabili, de la caz la caz, fapta sau faptele care au determinat transformarea posibilităţii prejudiciului în realitate.
În continuare, vinovăţia constituie elementul subiectiv al răspunderii, care constă în atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta sa şi consecinţele ei păgubitoare. Vinovăţia presupune discernământul salariatului, respectiv, capacitatea acestuia de a-şi reprezenta fapta şi efectul ei păgubitor şi voinţa liberă, existentă în momentul săvârşirii faptei prejudiciabile.
Totodată, temeiul răspunderii patrimoniale îl constituie vinovăţia (culpa salariatului) care trebuie dovedită de angajator, în condiţiile art. 287 Codul Muncii.
Din cererea de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse în probaţiune de angajator, instanța a constatat că acesta nu s-a sprijinit pe probe concrete în dovedirea faptei ilicite şi a vinovăţiei salariatului pârât în producerea prejudiciului, respectiv nu a probat faptul că pârâtul a fost vinovat în producerea aşa zisului prejudiciu.
De asemenea, instanța a concluzionat că angajatorul nu a făcut dovada faptului că fostul salariat nu şi-a îndeplinit efectiv atribuţiile stabilite în contractul individual de muncă şi în Regulamentul Intern cu consecinţa producerii prejudiciului invocat.
În concluzie, din întreaga reglementare rezultă că răspunderea patrimonială a salariatului poate fi angajată numai în cazul dovedirii producerii unui prejudiciu în patrimoniul unităţii angajatoare printr-o faptă personală şi ilicită a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa, condițiile prevăzute de Codul muncii fiind obligatoriu de îndeplinit.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Loredana Feier, din Baroul Cluj.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 17 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro.
Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
