În contextul unor dosare recente pe care societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații le-a instrumentat s-au ridicat câteva întrebări ce țin de obiectul și întinderea popririi. Mai precis, vom încerca să determinăm care sunt obligațiile terțului poprit și pentru ce prejudiciu poate fi ținut acesta răspunzător.
Poprirea reprezintă una dintre modalitățile de executare silită conferite de lege creditorului în vederea îndestulării creanțelor la care este îndreptățit și este definită ca o procedură indirectă ce oferă posibilitatea de a urmări sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale.
Poprirea presupune, înainte de toate, procedural, o adresă de înfiinţare a popririi. Conținutul adresei de înființare a popririi este reglementat în alin. (2), (3) şi (4) ale art. 783 Civil Procedure Code. În esență, în adresa de înființare a popririi se pune în vedere terţului poprit interdicția de a plăti debitorului sume de bani sau bunuri mobile pe care le datorează la data la care s-a comunicat adresa de înființare a popririi sau pe care le va datora ulterior comunicării acestei adrese. Acest ordin de indisponibilizare imediată a sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile datorate debitorului este limitat din punct de vedere cantitativ. Trebuie reținut însă că, obiectul popririi, atunci când terțul este o instituție de credit, nu este contul bancar, ci soldul creditor al acestor conturi, inclusiv încasările viitoare care ar credita contul.
Legiuitorul urmărește să sublinieze importanța pe care o are indisponibilizarea, ca primă etapă a mecanismului popririi odată înființate. Aceasta trebuie să opereze instantaneu, chiar din momentul comunicării adresei de înființare a popririi. Indisponibilizarea reprezintă un moment cheie a procedurii de înființare a popririi pentru că în lipsa ei, poprirea își pierde eficacitatea, subminând astfel scopul său fundamental. În acest caz, creditorul popritor se vede nevoit să recurgă la alte căi legale, precum validarea popririi conform prevederilor legale relevante, așa cum sunt stipulate la articolele 790 și 792 Cod procedură civilă.
Dacă terţul poprit ignoră consecinţa indisponibilizării şi, prin urmare, permite, spre exemplu, în cazul popririi bancare, ca debitorul titular al contului să efectueze operaţiuni care diminuează suma la care se referă adresa de poprire, aceste operaţiuni se consumă finalmente și contul poate fi în tot sau în parte golit de disponibilitățile care se aflau în el la momentul la care s-a comunicat adresa de înființare a popririi.
O asemenea conduită, evident, este susceptibilă să atragă răspunderea terțului poprit în cadrul procedurii de validare, însă această procedură nu se declanşează decât pentru motivul că indisponibilizarea este, până la sfârşit, un aspect material care ține de atitudinea terţului poprit. Cu alte cuvinte, responsabilitatea terțului poprit în cadrul procedurii de validare este determinată de modul în care acesta gestionează indisponibilizarea sumelor de bani sau bunurilor mobile pe care le deține în numele debitorului.
Cererea de validare a popririi este acțiunea prin care creditorul, debitorul ori executorul solicită instanței să valideze/să certifice o poprire pe care terțul poprit refuză să o pună în executare, pentru ca acesta din urmă să fie urmărit silit în locul debitorului.
Atunci când se formulează o cerere de chemare în judecată care are ca obiect validarea popririi, trebuie să se ia în considerare faptul că întotdeauna vor exista cel puțin două raporturi juridice preexistente. Primul raport juridic este cel între creditorul urmăritor și debitorul urmărit, iar cel de-al doilea raport juridic este între debitorul urmărit (care are calitatea de creditor în cadrul acestui raport) și terțul poprit (care are calitatea de debitor în cadrul acestui raport).
În ceea ce privește calitatea procesuală a creditorului popritor și a debitorului, acestea rezultă fără putință de tăgadă din însăși existența titlului executoriu în baza căruia se instituie poprirea, însă, în ceea ce privește calitatea procesuală a terțului poprit, aceasta este determinată de existența unui raport juridic între debitorul urmărit și terțul poprit.
În altă ordine de idei, calitatea procesuală pasivă a terțului poprit creează acestuia o poziție pasivă, care se bucură de prezumția că nu datorează nimic, întrucât sarcina probei aparține creditorului conform principiului actori incumbit probatio.
În cazul în care se constată că terţul poprit a fost de rea-credinţă atunci când a refuzat să îşi îndeplinească obligaţiile privind efectuarea popririi, prin hotărârea de admitere a cereri de validare a popririi, instanţa va putea să aplice acestuia o amendă cuprinsă între 2.000 și 10.000 lei. Nu se va proceda astfel atunci când refuzul terțului poprit de a își îndeplini obligațiile de consemnare/plată a sumelor indisponibilizate, deși nejustificat, a avut la bază interpretări pertinente cu privire la caracterul urmăribil al sumelor sau alte aspecte care nu conturează ideea relei-credințe, ci numai a unei culpe simple.
Prin Decizia nr. 8/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat faptul că refuzul terţului poprit de a executa poprirea poate echivala cu o nerecunoaştere a creanţei, astfel încât creditorul urmăritor şi debitorul, ca părţi ale raportului juridic execuţional, derivat din titlul executoriu, justifică interesul în formularea cererii de validare a popririi. În cursul acestei proceduri, ce îmbracă forma unui proces civil, instanţa are obligaţia să verifice, pe fond, existenţa raporturilor obligaţionale dintre părţi, pentru a da o hotărâre de validare a popririi. Din această perspectivă, trebuie avut în vedere că etapa validării popririi are ca efect principal transferul creanţei poprite din patrimoniul debitorului urmărit în cel al creditorului popritor, cesiune necesară atunci când terţul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite de lege în sarcina sa şi care constituie temeiul de drept material al urmăririi directe a patrimoniului terţului poprit, în măsura necesară realizării sumelor pentru care s-a dispus validarea şi care constituie titlul executoriu al creditorului popritor împotriva terţului poprit.
Hotărârea de validare a popririi reprezintă o cerere în constituire de drepturi. Prin aceasta se creează un raport juridic nou, între terțul poprit și creditorul urmăritor. Executarea împotriva terțului poprit se va putea face numai în limita sumelor pe care acesta era obligat să le consemneze sau să le plătească. Astfel, terțul poprit are obligația premergătoare hotărârii de validare a popririi (născută la momentul comunicării adresei de poprire), de a indisponibiliza orice sume de bani intră în contul debitorului și este ținut să răspundă pentru prejudiciul adus doar în limita sumelor pe care a omis să le blocheze din momentul în care a avut posibilitatea să facă acest lucru. În niciun caz nu poate răspunde cu propriul patrimoniu pentru tot ceea ce excede acestor sume.
Efectul translativ de drepturi al hotărârii de validare a popririi nu stinge dreptul de creanță pe care creditorul îl are asupra debitorului, deoarece nu ne aflăm în faţa unei novații cu schimbare de debitor și nici in fata unei dări în plată (datio in solutum). Prin urmare efectul hotărârii de validare nu este înlocuirea creanței pe care creditorul o are asupra debitorului poprit cu cea pe care acesta din urmă o are asupra terțului poprit, ci dobândirea de către creditorul popritor a unui nou debitor direct în persoana terțului poprit, în limitele sumei pe care acesta trebuie să o consemneze sau să o plătească. În cazul în care creditorul nu reușește să işi satisfacă creanța prin executarea hotărârii de validare asupra terțului poprit el se va putea întoarce cu alte urmăriri împotriva debitorului poprit.
În ceea ce privește fundamentul juridic al obligării față de creditor a terțului poprit, care a făcut plata în mâinile debitorului, după înființarea popririi, s-a arătat că acesta îl constituie răspunderea civilă delictuală. Terțul poprit va răspunde pentru prejudiciul pe care îl aduce creditorului prin efectuarea plății cu ignorarea obligației de indisponibilizare.
În consecinţă, în urma validării popririi, terţul poprit poate fi obligat la plata către creditor doar la contravaloarea prejudiciului efectiv suferit de acesta ca urmare a omisiunii de a înfiinţa poprirea.
De pildă, pentru aceste considerente, Tribunalul Argeș a apreciat că, în cazul în care urmărirea silită se realizează asupra salariului debitorului, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 460 Cod civil, prejudiciul cauzat creditorului popritor prin omisiunea terţului de a înfiinţa poprirea nu poate consta decât în cota parte din creanţă, ce ar fi putut fi încasată de creditor din salariul urmărit, pe perioada cât debitorul a fost angajat al terţului poprit, începând cu data comunicării înfiinţării popririi şi până la data încetării contractului de muncă al debitorului.
Mutatis mutandis, suntem de părere că același raționament se aplică și în cazul insituțiilor de credit care au calitate de terț poprit și împotriva cărora se pronunță o hotărâre de validare a popririi. Executarea împotriva terțului poprit se va putea face numai în limita sumelor pe care acesta era obligat să le consemneze sau să le plătească debitorului. Terțul poprit nu va putea fi ținut astfel de solvabilitatea debitorului, dacă nu și-a asumat în mod expres o astfel de obligație de garanție.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Paul Buzea din Baroul Arad.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 19 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
