În sezonul sărbătorilor, nu există zile de sărbătoare pentru controalele fiscale. Echipa Costaș, Negru & Asociații, în cadrul acestui guest post, a decis să pună în lumină un nou serial al controalelor financiare și fiscale: Sponsorizările și Sponsorii. Alături de fisc, desigur.
Mai precis, în ultimele luni s-au desfășurat mai multe inspecții economico-financiare sau fiscale în scopul verificării diverselor sponsorizări, dacă acestea au fost efectuate din impozitul pe profit datorat de contribuabilii din România. Asemenea controale privesc activitatea fundațiilor, asociațiilor (din postura de beneficiari ai sponsorizărilor) și respectiv a persoanelor juridice (acționând ca sponsori).
Acest guest post are la bază orientările jurisprudențiale cu privire la unele chestiuni sensibile.
Legea nr. 32/1994 reglementează cadrul legal pentru sponsorizarea activităților fără scop lucrativ în România. Articolele 3, 6 și 10 din această lege sunt esențiale pentru definirea modului în care sponsorizările pot fi realizate, iar jurisprudența relevantă a contribuit semnificativ la interpretarea și aplicarea corectă a acestor dispoziții.
Articolul de față își propune să analizeze câteva dintre hotărârile relevante ale instanțelor române, care au clarificat aplicarea Legii nr. 32/1994, evidențiind modul în care instanțele au interpretat și aplicat dispozițiile legale în cazuri concrete. Aceste cazuri contribuie la înțelegerea mai aprofundată a regimului sponsorizărilor și la stabilirea unor direcții clare pentru respectarea legislației în vigoare.
- Articolul 3 – Limitări privind sursele sponsorizării
(1) Persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activităţi de sponsorizare sau de mecenat din surse obţinute de la buget. (2) Instituţiile şi autorităţile publice, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat şi regiile autonome nu pot efectua activităţi de sponsorizare având ca beneficiari persoane fizice şi asociaţii familiale care îşi desfăşoară activitatea conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, precum şi societăţi comerciale cu capital privat.
Așadar, articolul 3 din Legea nr. 32/1994 reglementează interdicția utilizării fondurilor publice pentru activitățile de sponsorizare, stabilind că persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua sponsorizări din surse obținute de la bugetul de stat. Această prevedere este esențială pentru a preveni utilizarea incorectă a fondurilor publice în scopuri private sau comerciale.
- Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia nr. 6260 din 4 noiembrie 2015 a confirmat aplicarea acestei interdicții, subliniind că persoanele fizice și juridice din România nu pot folosi fonduri obținute de la buget pentru activități de sponsorizare. În această speță, instanța a stabilit că unitățile de învățământ, cum sunt liceele, nu sunt incluse în categoria entităților care ar putea fi afectate de această interdicție, deoarece acestea nu funcționează conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice independente. Astfel, Curtea a considerat că nu există vreo încălcare a legii în cazul în care sponsorizarea este acordată unui liceu, deoarece acesta nu se află sub incidența restricțiilor din Legea nr. 32/1994.
- Curtea de Apel Constanța, prin Decizia nr. 1025 din 23 noiembrie 2020 a clarificat și mai mult această interdicție, menționând că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 350/2005, alocarea fondurilor publice pentru activități nonprofit trebuie să se facă conform reglementărilor specifice acelei legi, nu prin sponsorizări. Instanța a subliniat că autoritățile publice nu pot acorda sponsorizări din bugetul public, ci doar finanțări nerambursabile, respectând regimul specificat de Legea nr. 350/2005. Astfel, activitățile de sponsorizare nu pot fi realizate din fonduri publice pentru entitățile care nu îndeplinesc criteriile legale stabilite.
Aceste hotărâri subliniază clar că interdicția de a folosi fonduri publice pentru sponsorizare are scopul de a preveni risipa resurselor publice și de a asigura transparența în utilizarea acestora. Instanțele aplică această reglementare strict, asigurându-se că fondurile publice sunt folosite doar în scopuri precise, conform legii.
- Articolul 6 – Facilități fiscale și condiția controlului direct
Facilităţile prevăzute în prezenta lege nu se acordă în cazul:
a) sponsorizării reciproce între persoane fizice sau juridice;
b) sponsorizării efectuate de către rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv;
c) sponsorizării unei persoane juridice fără scop lucrativ de către o altă persoană juridică care conduce sau controlează direct persoana juridică sponsorizată.
Articolul 6 din Legea nr. 32/1994 prevede că facilitățile fiscale pentru sponsorizări nu se acordă atunci când sponsorul conduce sau controlează direct persoana juridică sponsorizată. Jurisprudența oferă clarificări relevante asupra modului în care această prevedere este interpretată și aplicată.
- Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia nr. 1691 din 14 decembrie 2021 a stabilit că termenul „control direct” presupune o implicare juridică directă a sponsorului în activitatea beneficiarului sponsorizării. Simplul fapt că un reprezentant al sponsorului este membru fondator al unei entități non-profit nu implică, în mod automat, exercitarea unui control direct. În acest caz, instanța a concluzionat că societatea reclamantă nu controla entitatea sponsorizată și, prin urmare, facilitățile fiscale aferente sponsorizării nu puteau fi refuzate.
- Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 170 din 18 februarie 2021 a reiterat că simpla afiliere între sponsor și beneficiar nu este suficientă pentru a activa interdicția din art. 6 lit. c. Instanța a reținut că, deși administratorul sponsorului era membru fondator al asociațiilor sponsorizate, acest fapt nu implica un control direct, deoarece entitățile non-profit aveau organe de conducere independente, precum consilii directorale care luau decizii în mod autonom.
- Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 367/2022 a subliniat că noțiunea de „afiliere” din Codul Fiscal nu se confundă cu cerințele specifice ale Legii nr. 32/1994. Chiar dacă un sponsor este asociat unic sau fondator al unei fundații, acest fapt nu implică în mod automat existența unui control direct. Instanța a concluzionat că doar implicarea directă și formalizată în luarea deciziilor de către sponsor ar putea justifica neacordarea facilităților fiscale.
Aceste hotărâri arată că instanțele aplică o interpretare strictă și restrictivă a noțiunii de „control direct”, evitând extinderile nejustificate ale interpretării art. 6, pentru a eluda situații în care facilitățile fiscale sunt refuzate pe criterii subiective sau insuficient dovedite. Simplul fapt că un reprezentant al sponsorului deține o legătură cu beneficiarul sponsorizării nu este suficient pentru a exclude acordarea facilităților fiscale, atâta timp cât entitatea sponsorizată funcționează autonom.
- Articolul 10 – Direcționarea activității beneficiarului
(1) Nu beneficiază de facilităţile prevăzute în prezenta lege sponsorul care, în mod direct sau indirect, urmăreşte să direcţioneze activitatea beneficiarului.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu înlătură dreptul părţilor de a încheia, potrivit legii, acte juridice afectate de sarcină, dacă prin acestea nu se direcţionează ori nu se condiţionează activitatea beneficiarului.
Articolul 10 interzice sponsorului să influențeze activitatea beneficiarului sponsorizării în detrimentul scopului declarat al acesteia. Jurisprudența privind acest articol evidențiază modul în care instanțele evaluează relația dintre sponsor și beneficiar pentru a determina dacă există influențe nepermise.
- Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 77 din 14 ianuarie 2010 a stabilit că utilizarea numelui și imaginii beneficiarului într-o campanie promoțională nu constituie o încălcare a art. 10, dacă activitățile sponsorizate – în acest caz, școlarizarea tinerilor sportivi – nu sunt afectate sau condiționate. Instanța a concluzionat că publicitatea realizată de sponsor pentru promovarea campaniei sale este permisă, în condițiile în care scopul sponsorizării rămâne clar delimitat de activitățile comerciale ale sponsorului.
- În mod similar, Tribunalul Dolj, prin Decizia nr. 1195 din 18 iunie 2009 a analizat un contract de sponsorizare încheiat între o companie și o școală sportivă. S-a constatat că părțile nu au convenit asupra unor clauze care să permită sponsorului să influențeze sau să direcționeze activitatea de școlarizare. Chiar dacă sponsorul a folosit numele și imaginea școlii în campania sa promoțională, instanța a considerat că acest lucru nu echivalează cu o direcționare a activității beneficiarului.
Această jurisprudență subliniază principiul esențial conform căruia sponsorizarea trebuie să fie în primul rând un act de susținere a activităților fără scop lucrativ. Utilizarea de către sponsor a numelui sau imaginii beneficiarului este permisă doar în condițiile în care nu intervine asupra scopului și desfășurării activităților sponsorizate. Astfel, instanțele urmăresc să asigure un echilibru între drepturile sponsorului și protecția independenței beneficiarului.
Concluzie
Legea nr. 32/1994 este un instrument juridic esențial pentru reglementarea sponsorizărilor, în special în contextul interdicției utilizării fondurilor publice, condițiilor stricte de acordare a facilităților fiscale și protejării independenței beneficiarilor. Prin jurisprudență, instanțele au clarificat aspecte controversate, asigurând un echilibru între respectarea legii și încurajarea sponsorizărilor în scopuri nonprofit.
În inspecțiile economico-financiare și fiscale pendinte, avocații societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații furnizează asistență juridică și reprezentare în spețe complexe care solicită înțelegerea corectă a dreptului fiscal și a Legii nr. 32/1994.
Acest articol a fost pregătit, pentru Blogul Costaș, Negru & Asociații, de Laura Vasilache din cadrul Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în cadrul unui program de internship.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 17 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
