În practica de dreptul sportului de la Costaș, Negru & Asociații negociem adeseori contracte propuse de cluburile profesioniste în relația cu sportivii tineri.
Jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, ilustrată prin hotărârea pronunțată în cauza C‑680/21, Arce, confirmă relevanța și complexitatea analizei clauzelor contractuale încheiate între profesioniști și tineri sportivi, în special atunci când acestea implică angajamente pe termen lung și mecanisme de remunerare procentuală din veniturile viitoare.
În fapt, un tânăr sportiv din Letonia, aflat încă sub autoritatea părintească, a încheiat un contract cu o societate specializată în sprijinirea dezvoltării carierei sportive, fiind reprezentat legal de părinții săi. Această întreprindere oferea un pachet complet de servicii destinate să faciliteze afirmarea tinerilor talentați în sportul de performanță. Scopul declarat al contractului era acela de a crea condițiile necesare pentru ca sportivul să își construiască o carieră profesională de succes.
Contractul, încheiat pe o perioadă semnificativă de 15 ani, prevedea accesul la o gamă variată de servicii, de la antrenamente specializate și sprijin medical, până la consiliere psihologică, asistență juridică, contabilitate și servicii de marketing – toate menite să îl pregătească pentru exigențele sportului profesionist.
În contrapartidă, în ipoteza în care sportivul ar fi devenit profesionist, acesta se obliga să plătească societății respective un onorariu echivalent cu 10% din veniturile nete obținute în cadrul carierei sale, pe durata contractului, cu condiția ca acestea să depășească pragul de 1.500 de euro pe lună.
Litigiul a fost adus în fața instanțelor naționale letone, care au apreciat că una dintre clauzele contractului – cea referitoare la remunerația procentuală – ar putea avea un caracter abuziv. În urma acestor constatări, întreprinderea contractantă a formulat recurs, cauza ajungând în fața Curții Supreme din Letonia. Aceasta a decis să adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene o serie de întrebări preliminare. Instanța letonă a solicitat clarificări cu privire la aplicabilitatea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii în contextul specific al acestui contract, precum și în ce măsură această directivă se opune unei clauze de tipul celei analizate.
Curtea constată că o clauză care prevede plata a 10% din veniturile obținute în următorii 15 ani, în schimbul unor servicii de dezvoltare sportivă, intră sub incidența art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13, fiind susceptibilă de control jurisdicțional doar în măsura în care nu este redactată în mod clar și inteligibil. Totodată, directivele europene nu exclud posibilitatea ca dreptul național să instituie un nivel mai ridicat de protecție a consumatorului.
Așadar, unul dintre aspectele centrale examinate de Curtea de Justiție în cauza C-680/21 privește validitatea unei clauze contractuale prin care un tânăr sportiv se obligă să plătească, pe o perioadă de până la 15 ani de la încheierea contractului, un cuantum echivalent cu 10% din veniturile sale viitoare, în schimbul serviciilor de sprijin profesional furnizate de întreprindere.
Evaluarea juridică a unei astfel de clauze trebuie să țină cont nu doar de impactul său potențial asupra consumatorului – în speță, un minor aflat la începutul carierei –, ci și de particularitățile specifice ale domeniului sportiv și ale mecanismului de compensare proporțională a prestațiilor de formare și consiliere profesională. O clauză de remunerare procentuală pe termen lung, deși aparent dezechilibrată la momentul încheierii contractului, poate fi justificată economic și contractual, având în vedere natura aleatorie a beneficiilor ce pot rezulta din prestația furnizată, precum și caracterul speculativ al angajamentului profesionistului.
Curtea nu exclude, în mod absolut, validitatea unor asemenea clauze, ci subliniază necesitatea ca acestea să fie redactate într-un mod clar, inteligibil și să nu genereze un dezechilibru semnificativ, în sensul Directivei 93/13.
În conformitate cu articolul 4 alin. (2) din Directiva 93/13, clauzele care definesc obiectul principal al contractului și caracterul adecvat al prețului sau remunerației sunt exceptate de la analiza caracterului abuziv, cu condiția ca acestea să fie formulate într-un mod clar și inteligibil. Standardul transparenței astfel enunțat implică nu doar claritatea formală a textului contractual, ci și capacitatea clauzei de a permite consumatorului să înțeleagă efectele economice ale angajamentului asumat.
În speță, Curtea accentuează că o simplă formulare procentuală (ex. „10% din veniturile obținute în următorii 15 ani”) nu este, în sine, suficientă pentru a îndeplini exigențele de transparență. Este necesar ca profesionistul să fi furnizat, anterior încheierii contractului, suficiente informații care să permită consumatorului să evalueze impactul economic al respectivei obligații. Astfel, o descriere clară a tipurilor de venituri avute în vedere (salarii, bonusuri, venituri din publicitate etc.), precum și o estimare realistă, chiar aproximativă a cuantumului potențial al plății, raportat la parcursul anticipat al carierei, ar fi fost de natură să asigure conformitatea cu cerințele de transparență.
Lipsa unei asemenea informări poate conduce la concluzia că respectiva clauză nu a fost redactată într-un mod clar și inteligibil, ceea ce deschide calea analizei caracterului său abuziv, chiar și în condițiile în care ea vizează elementele esențiale ale contractului.
În concluzie, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene deschide calea consolidării unei jurisprudențe care reflectă mai fidel complexitatea raporturilor economice contemporane, în special în domenii în care interacțiunea dintre investițiile private, formarea profesională timpurie și perspectivele de câștig viitor generează realități contractuale atipice. Curtea nu adoptă o abordare formalistă, concentrată exclusiv pe durata obligațiilor sau pe nivelul remunerației, ci impune o analiză contextualizată, care echilibrează interesele legitime ale profesioniștilor cu vulnerabilitățile inerente poziției consumatorului, cu atât mai pregnante în cazul minorilor.
Acest articol a fost pregătit pentru Blogul Costaș, Negru & Asociații de av. Paul Buzea din Baroul Cluj.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 18 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
