În practica Costaș, Negru & Asociații, într-un număr semnificativ de cazuri, în cadrul inspecțiilor fiscale și litigiilor fiscale asociate se discută despre caracterul artificial al unor tranzacții, în special din perspectiva TVA, fără ca reprezentanții organelor fiscale să înțeleagă substanța problemei în discuție. De aici concluzii fiscale vădit eronate și, câțiva ani mai târziu, soluții judiciare care anulează deciziile de impunere fundamental greșite.
Am ales să prezentăm aici un litigiu finalizat recent cu succes la Curtea de Apel Craiova, în care s-a pus problema caracterului fictiv al unor tranzacții.
În fapt, societatea F., cu sediul activității în Italia, a încheiat contracte pentru furnizarea de servicii de transport, prin intermediul unei platforme de contractare a serviciilor de transport, cu clienți din Franța și Spania. În baza acestor contracte, societatea F. s-a obligat să onoreze comenzile plasate de clienți în platformă și să transporte diverse mărfuri din România în locații din Italia, Franța sau din alte țări indicate de clienți.
Societatea F. a subcontractat serviciile de transport societății M. din România, care prelua mărfurile de la diverse facilități de producție din țară și le livra, conform termenilor contractuali, în locațiile indicate. Documentele de transport (scrisori de trăsură de tip CMR) indicau circuitul mărfurilor, iar din punct de vedere fiscal societatea M. factura societății F. contravaloarea transportului, care la rândul ei factura serviciile de transport clienților.
În urma unei inspecții fiscale derulate în anul 2021 la societatea M., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj a apreciat că în speță ar fi existat un mecanism artificial pus în practică de societățile F. și M., destinat să priveze Statul Român de taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor de transport prestate, servicii pentru care nu s-a colectat TVA în România. În acest sens, inspectorii fiscali au apreciat că de fapt relațiile comerciale se derulează între societatea M. (transportator) și subsidiarele clienților din România, indiferent de contractele existente între părți, astfel încât locul prestării serviciilor este în România. Prin urmare, s-a redimensionat baza de impunere a TVA din România și s-au calculat obligații fiscale suplimentare în valoare de 935.562 lei.
Litigiul fiscal a avut o evoluție sinuoasă. Astfel, în două rânduri Tribunalul Dolj a respins acțiunea în anulare și, de tot atâtea ori, Curtea de Apel Craiova a casat hotărârile pentru nemotivare. Spre lauda ei, cu ocazia celei de-a doua casări Curtea de Apel Craiova a reținut cauza pentru rejudecarea recursului și a administrat probațiunea utilă în cauză.
În mod special, instanța de recurs a obligat Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj să depună la dosarul cauzei corespondența purtată cu subsidiara unei societăți franceze din România, presupusa beneficiară a unor servicii de transport prestate direct de societatea M. Această corespondență, din timpul inspecției fiscale, nu a fost depusă de fisc la dosarul cauzei cu motivarea că ar intra sub incidența secretului fiscal. Curtea de Apel Craiova a cenzurat această interpretare și a dispus prezentarea corespondenței, din care a rezultat un element essential: subsidiara societății franceze a indicat, explicit, cu copii de pe documentele relevante, că nu are nicio relație contractuală cu societatea M., o asemenea relație existând doar între societatea F. (Italia) și societatea-mamă din Franța.
Analizând în rejudecare problema juridică în discuție, prin decizia civilă nr. 1304 din 13 mai 2024 Curtea de Apel Craiova a reținut, pe baza probelor administrate, că nu există în speță nicio tranzacție artificială.
S-a arătat astfel că serviciile de transport intracomunitar intră sub incidența regulii de bază din art. 44 Directiva TVA, transpusă în art. 278 alin. (2) Cod fiscal, potrivit căreia locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare este locul unde respectiva persoană care primește serviciile își are stabilit sediul activității sale economice. Concret, în raport de mecanismul descris, societatea M. factura societății F. fără TVA, aceasta la rândul ei factura fără TVA clienților din Franța și Italia, iar acești clienți finali colectau TVA în statele lor, locul prestării serviciilor fiind în Franța sau în Italia. În speță sunt desigur incidente și prevederile art. 271 alin. (2) Cod fiscal, potrivit cărora atunci când o persoană impozabilă care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit și a prestat ea însăși serviciile respective. În plus, pentru a explica tratamentul fiscal aplicabil lanțului de tranzacții, Curtea de Apel Craiova a referit și hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în afacerea C-695/20, Fenix.
În continuare, Curtea de Apel Craiova a abordat și argumentele fiscului în sensul că ar exista un caracter artificial al tranzacțiilor întrucât societățile F. și M. sunt societăți afiliate. Instanța de recurs a reamintit că legislația europeană și legislația națională nu conțin prevederi care să facă inaplicabile regulile din art. 44 Directiva TVA, respectiv art. 278 alin. (2) Cod fiscal în cazul unor părți afiliate. Mai mult, a arătat Curtea de Apel Craiova, este irelevant faptul că societatea F. nu deținea mijloacele necesare (autovehicule și angajați) pentru a efectua ea însăși transporturile; dacă s-ar impune o asemenea condiție, spun judecătorii, prevederile art. 270 alin. (2) și art. 271 alin. (2) Cod fiscal ar fi golite de conținut întrucât serviciile ar trebui prestate doar în nume propriu.
În raport de argumentele Administrației Județene a Finanțelor Publice Dolj, Curtea de Apel Craiova a făcut și o analiză a incidenței jurisprudenței Halifax, cu referire la prevederile art. 11 Cod fiscal. Instanța de recurs a punctat faptul că în speță nu era incidentă această jurisprudență în primul rând pentru că societatea M. nu și-a exercitat vreun drept de deducere al TVA. Suplimentar, pornind de la premisa că “avantajul fiscal” ar fi fost reprezentat de neimpozitarea serviciilor de transport în România, Curtea de Apel a invocat hotărârea Curții de Justiție în afacerea C-103/09, Weald Leasing și a arătat că neimpozitarea în România nu constituie o practică abuzivă în sensul Directivei. Societatea M. nu avea nicio obligație de a colecta TVA în România, în fapt taxa pe valoarea adăugată fiind colectată de către clienți în Franța sau Italia. Mai mult, arată judecătorii, dacă societatea M. ar fi colectat TVA pe facturile emise, clienții ar fi dobândit automat dreptul de deducere al acelui TVA, ceea ce exclude existența vreunui abuz de drept fiscal.
Curtea de Apel Craiova a mai subliniat, în motivarea sa, că o eventuală reconsiderare a lanțului de tranzacții ar trebui să producă efecte pur fiscale, iar nu juridice. Astfel, în speță, dacă ar fi primită argumentarea fiscului, societatea M. ar trebui să încheie contracte cu subsidiarele din România ale societăților din Franța și Italia, lucru pe care respectivele societăți l-au refuzat explicit.
În plus, s-a reținut explicit și încălcarea dispozițiilor art. 6 și 7 Cod procedură fiscală. A spus Curtea de Apel Craiova că din moment ce starea de fapt și informațiile furnizate de societatea M. conturau o împrejurare edificatoare complexă, este nelegală ignorarea de către fisc a acesteia, prin poziționarea în spatele unor prevederi referitoare la forma unor acte, fără nicio altă motivare.
Ne face plăcere să constatăm că, în sfârșit, în argumentația unora dintre instanțele fiscale din România, prevalează argumente de substanță racordate la dreptul european și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Clientul a fost reprezentat, în cursul inspecției fiscale și în toate procedurile ulterioare de către societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații, prin av. dr. Cosmin Flavius Costaș (Baroul Arad). Echipa apărării i-a inclus pe colegii av. Cosmin Petrea și av. Cătălin Băncioi (Baroul Dolj). În plus, poziția clientului a fost susținută de un memoriu redactat de către doamna Mariana Vizoli, argumentele acesteia fiind decisive în economia cauzei.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 20 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
