Prin Legea nr. 150/2018 a fost modificat art. 204 Cod procedură fiscală, stabilindu-se reguli noi în ceea ce privește procedura eșalonării la plată a obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar.

Anterior acestei modificări, art. 204 Cod procedură fiscală avea următoarea formă: Eşalonarea la plată nu se acordă pentru obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar. În sensul prezentului articol nu sunt asimilate obligaţiilor fiscale obligaţiile prevăzute la art. 184 alin. (5).

Cu alte cuvinte, într-un număr semnificativ de cazuri în care menținerea unei autorizații sau a unui acord era condiționată de plata obligațiilor fiscale, contribuabilul nu avea posibilitatea obținerii eșalonării la plată. Acest lucru se întâmpla de pildă în domeniul accizelor sau în materia jocurilor de noroc, creând o sarcină disproporționată în sarcina operatorilor economici din domeniu.

Din fericire, prin Legea nr. 150/2018 a fost corectată această eroare de concepție a legiuitorului fiscal și s-a restabilit egalitatea între contribuabili, fiind eliminată restricția privind interdicția utilizării procedurii eșalonării la plată de către anumiți contribuabili (în fapt, un tip de șantaj fiscal pentru plata integrală a obligațiilor fiscale, sub amenințarea revocării autorizației sau acordului). Noua formă a art. 204 Cod procedură fiscală este așadar următoarea:

Art. 204: Regimul special al obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar

(1) Pentru debitorii care au solicitat eşalonarea la plată şi care trebuie să achite obligaţiile fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen pentru a se menţine autorizaţia, acordul ori alt act administrativ similar, autoritatea competentă nu revocă/nu suspendă actul pe motiv de neplată a obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislaţia specifică, iar garanţiile constituite nu se execută până la soluţionarea cererii de acordare a eşalonării la plată.

(2) În situaţia în care cererea de acordare a eşalonării la plată a fost respinsă sau retrasă, debitorii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să achite obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar în scopul menţinerii actului, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de retragerea cererii. În acest caz, o nouă cerere de acordare a eşalonării la plată se poate depune numai după achitarea acestor obligaţii fiscale.

(3) Pe perioada de valabilitate a eşalonării la plată, autoritatea competentă nu revocă/nu suspendă autorizaţia, acordul sau alt act administrativ similar pe motiv de neplată a obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislaţia specifică, iar garanţiile constituite nu se execută.