Ne propunem în cele ce urmează să semnalăm o problemă de actualitate, generată de acțiunile Caselor de Asigurări de Sănătate din România care urmăresc recuperarea unor sume de bani de la persoanele care au beneficiat de indemnizații de risc maternal anterior datei de 3 aprilie 2022.
În ultimele luni, un număr semnificativ de femei au primit notificări cu caracter executoriu de la Casele de Asigurări de Sănătate din teritoriu, prin care li se impune restituirea sumelor încasate pentru risc maternal în perioada concediului de maternitate.
Aceste indemnizații reprezintă sumele acordate ca urmare a apariției unor complicații sau a unor posibile complicații pe parcursul stării de graviditate sau a lăuziei.
Numitorul comun al destinatarelor acestor notificări este faptul că toate aceste femei desfășurau activități independente anterior intrării în concediul de maternitate, deci nu făceau parte dintr-un raport clasic de muncă de tipul angajat-angajator (spre exemplu avocații, care fac parte din categoria persoanelor care realizează venituri în baza unui statut special prevăzut de lege – Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat).
Factorul declanșator al acestor notificări îl reprezintă interpretarea eronată dată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate modificărilor legislative aduse OUG nr. 96/2003, în sensul excluderii mamelor exercitând activități independente din categoria beneficiarelor indemnizațiilor de risc maternal.
Pentru conturarea cadrului legal, menționăm faptul că sediul principal al materiei îl reprezintă Ordonanța de urgență nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, respectiv Ordonanța de urgență nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă.
O.U.G. nr. 158/2005 prevede la art. 31 alin. (2) faptul că pe durata concediului de risc maternal, care se acordă în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 96/2003, se acordă o indemnizație de risc maternal care se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Forma modificată a O.U.G nr. 96/2003, la care face trimitere O.U.G. nr. 158/2005, pare că limitează posibilitatea beneficierii de concediu și indemnizație de risc maternal de către persoanele fizice care nu sunt salariate. Prin urmare, într-o asemenea interpretare este înlăturată posibilitatea femeilor care desfășoară activități independente de a beneficia de plata indemnizației de risc maternal.
Cu toate acestea, la art. 1 din OUG nr. 158/2005 se prevedea faptul că ”Persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asiguraţi, au dreptul, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă: a) realizează venituri din desfăşurarea unei activităţi în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, precum şi alte venituri asimilate salariilor, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte”.
Așadar, în condițiile în care o persoană care desfășoară o activitate independentă, dovedește riscul maternal prin documente medicale justificative (cum ar fi un raport medical de la doctorul ginecolog și un raport de la Medicina Muncii) și se asigură voluntar (încheie un Contract de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate), considerăm că poate beneficia de concedii și indemnizații de risc maternal, inclusiv prin raportare la noua formă a O.U.G. nr. 158/2005.
În varianta actuală, OUG nr. 96/2003 prevede la art. 1 faptul că aceasta reglementează măsuri de protecție socială pentru salariate gravide şi mame, lăuze sau care alăptează, de cetăţenie română ori a unui stat membru al Uniunii Europene şi din Spaţiul Economic European, care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator, iar la art. 2 definește salariata gravită ca fiind femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare, iar concediul de risc maternal ca fiind concediul de care beneficiază salariatele.
Cutia Pandorei constă în interpretarea noțiunii de ”salariată”, pe care Casa Națională de Asigurări de Sănătate o interpretează în defavoarea femeilor care muncesc dar desfășoară activități independente, și contrar interpretării date de jurisprudența europeană în materie.
După cum am menționat, O.U.G. nr. 158/2005 nu distinge între cele două categorii de persoane asigurate beneficiare ale dreptului de concedii medicale și indemnizații pentru risc maternal. Interpretarea ad litteram, strictă, dată cuvântului ,,salariată” în sensul de persoană angajată cu contract individual de muncă și nu o persoană care desfășoară o profesie liberală, este greșită, întrucât scopul legiuitorului este acela de protejare a maternității, sănătății și securității gravidelor/mamelor la locurile lor de muncă, a femeilor gravide/mamelor care alăptează și copiii acestora și nu discriminarea gravidelor/mamelor care desfășoară activități independente de cele salariate în baza Codului muncii.
La nivel european, conform art. 8 din Directiva 2010/41/UE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă, Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că ,,femeile care desfășoară o activitate independentă au acces la orice servicii existente care oferă înlocuiri temporare sau la orice servicii sociale naționale existente”. Raportat la faptul că România acordă protecție socială gravidelor sub forma concediului de risc maternal, de această protecție socială trebuie să beneficieze și gravidele care desfășoară activități independente, nu doar gravidele salariate.
Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, se rețin următoarele: ”Curtea a recunoscut că persoanele care desfășoară o activitate salariată și cele care desfășoară o activitate independentă se află într-o situație de vulnerabilitate comparabilă atunci când sunt obligate să își înceteze activitatea. Or, femeile care rămân însărcinate se află într-o situație de vulnerabilitate comparabilă, indiferent dacă desfășoară o activitate salariată sau independentă”.[1]
Astfel, interpretarea utilizată de CNAS este contrară dreptului unional și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.
În plus, considerăm ca fiind discriminatorie abordarea CNAS a textelor de lege, în sensul eliminării unei categorii de la beneficiile ce le-au fost acordate prin legea in baza unei simple interpretări abuzive, fapt ce a fost confirmat inclusiv de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării[2].
În orice caz, imputarea în sarcina beneficiarelor a modificării legii care a avut loc ulterior semnării contractelor cu CNAS, dovedirii riscului maternal și încasării indemnizațiilor, este profund abuzivă.
De altfel, aceasta a fost procedura legală si reglementată în ultimii 15 ani, în baza căreia s-au achitat toate concediile medicale de risc maternal care actualmente, în mod abuziv sunt considerate ca achitate în mod necuvenit, în baza unei interpretări a legii discreționare si discriminatorii.
Până la stabilirea de către o instanță judecătorească a situației legale, încurajăm destinatarele unei asemenea notificări să solicite, în primul rând suspendarea deciziilor de plată având în vedere caracterul lor executoriu și în al doilea rând, anularea acestora pe motive de nelegalitate.
Acest articol a fost pregătit, pentru Blog-ul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Clara Dohotar.
[1] În această privință, legiuitorul Uniunii a recunoscut in mod expres, în considerentul/expunerea de motive nr. (18) a Directivei 2010/41, starea de vulnerabilitate economică și fizică in timpul sarcinii a lucrătoarelor independente, (Hotărârea din 19 septembrie 2019 Dakneviciute, C-544/18, paragrafele 35-37; Hotărârea din 20 decembrie 2017, Gusa, C-442/16, paragraful 43). Astfel, articolul 8 alineatul (1) din această directivă impune statelor membre să ia masurile necesare pentru ca femeile care exercită o activitate independentă să poată avea dreptul la orice servicii sociale naționale existente care să le permită să își întrerupă activitatea profesională din motive de sarcină sau de lăuzie, in condiții similare cu cele prevăzute pentru lucrătoarele salariate.
[2] În punctul de vedere emis la data de 8.12.2021, CNCD a apreciat că refuzul Casei Naționale de Asigură de Sănătate de a aproba petentei acordarea dreptului de a beneficia de indemnizația de asigurări sociale de sănătate pentru concediu de risc maternal constituie discriminare și intră sub incidența prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată.
