De aproape trei ani, unii funcționari ai fiscului încearcă să convingă că veniturile obținute de persoanele fizice din înstrăinarea deșeurilor ar trebui impozitate. Fără succes și mai ales fără vreo preocupare pentru soluția corectă a ecuației ce include deșeuri și venituri: reciclarea normelor fiscale incoerente.
Problematica achiziției de deșeuri din patrimoniul personal al persoanelor fizice a fost puternic dezbătută la nivelul controalelor fiscale începând cu anul 2020. De la momentul incipient avocații Costaș, Negru & Asociații au susținut prin raportare la dispozițiile art. 62 lit. f) Cod fiscal faptul că nu este în sarcina societății să demonstreze dacă deșeurile achiziționate proveneau sau nu din patrimoniul personal al persoanelor fizice. Teza noastră a fost în sensul că organul fiscal este obligat să aducă dovezi clare că acele bunuri nu au ca sursă patrimoniul personal, alegația în acest sens nefiind suficientă. Prin urmare, am îndrumat contribuabilii cărora li s-au impus obligații fiscale suplimentare să conteste actele de control.
Salutăm soluțiile judiciare excelente în această problematică obținute de echipa de drept fiscal a Costaș, Negru & Asociații în anul 2022. Punctual, Curtea de Apel Cluj și Curtea de Apel Oradea a admis acțiunile în contencios fiscal formulate, anulând actele administrativ fiscale prin care au fost impuse obligații fiscale suplimentare ca urmare a reîncadrării acestor venituri obținute din vânzarea de deșeuri din patrimoniul personal ca fiind venituri din alte surse.
Ținând cont de numărul de tranzacții ale unor persoane care în mod repetat au predat deșeuri, teza organelor fiscale a fost că se poate stabili o limită rezonabilă a deșeurilor din patrimoniul personal față de care să considerăm că bunurile nu fac parte din patrimoniul personal al persoanelor fizice. În opinia organelor fiscale acest prag estimat ar fi corect determinat în baza… principiului rezonabilității.
Prin urmare, organele fiscale au ajuns la concluzia că nu mai este aplicabilă excepția de la impozitare prevăzută de art. 62 lit. f) Cod Fiscal. Norma referită consideră drept venituri neimpozabile sumele obținute de persoanele fizice ca urmare a valorificării deșeurile din patrimoniul personal.
În mod constant, la nivelul controalelor fiscale, s-a procedat la recalificarea acestor venituri în venituri din alte surse, prin raportare la art. 114 alin. 2 lit. g) Cod Fiscal – veniturile din activități, altele decât cele de producție, comerț, pentru care sunt aplicabile prevederile cap. II – Venituri din activități independente.
Urmare a acestei concluzii, organele fiscale au reținut că societățile ce activează în domeniul colectării de deșeuri, în calitate de plătitoare de venituri, aveau obligația de a calcula, reține și vira impozitul pe venit aferent sumelor plătite persoanelor care au predat cantități „însemnate” de deșeuri.
Practic, încă de la momentul incipient poziția noastră a urmărit următoarele devize:
- Din lecturarea dispozițiilor legale se poate observa că nu este stipulat un prag minim al numărului de tranzacții în raport de care societățile ar fi putut califica deșeurile achiziționate ca aparținând patrimoniului personal al persoanelor fizice;
- Instituirea unui prag valoric prin raportare la estimările din H.G. nr. 942/2017 privind Planul național de gestionare a deșeurilor, cu scopul de a determina obligații fiscale, reprezintă un abuz grav din partea organelor fiscale, aceștia stabilind în mod unilateral și abuziv praguri valorice, adăugând nepermis la prevederile Codului fiscal;
- Ținând cont de prevederile legale, singura modalitate prin care se dovedește proveniența deșeurilor este reprezentată de declarațiile pe proprie răspundere, cuprinse în borderourile de achiziție, neputând a fi transferate în sarcina contribuabililor atribuții ale organelor de cercetare penală;
- Nu pot fi opuse contribuabilului norme juridice care nu au fost scrise și care nu au fost publicate în Monitorul Oficial, deci norme juridice care nu există. Faptul că inspectorii fiscali au o anumită opinie nu are în fapt nicio valoare juridică cât timp ea nu este consacrată de nicio normă juridică
Dacă ne referim la încadrarea juridică conferită de organele de control, întrucât conform alegațiilor acestora predarea s-a desfășurat în mod constant și la intervale extinse de timp a unor cantități mari de deșeuri, persoanele fizice urmărind obținerea de venituri de către aceste persoane, conchidem faptul că aceasta reprezintă o activitate independentă de comerț în sensul Codului fiscal.
Ca urmare, calificarea corectă a veniturilor ar fi fost ca și venituri din activități independente, venituri care nu atrag în sarcina contribuabililor în calitate de plătitor al venitului vreo obligație de reținere la sursă și de virare a acestor obligații fiscale.
Atragem atenția și asupra altor aspecte, respectiv obligația de probațiune a regimului fiscal al veniturilor cade în sarcina beneficiarilor de venit persoane fizice. Așadar, aceștia trebuie să probeze că sursa deșeurilor este patrimoniul personal.
Proba provenienței deșeurilor este utilă astfel din două perspective:
– Pe de-o parte, este utilă în mod direct beneficiarului de venit,
– Pe de altă parte, este indirect utilă plătitorului de venit întrucât în lipsa acesteia, veniturile plătite devin impozabile și, în raport de încadrarea lor, este posibil să atragă obligații entității colectoare.
Astfel cum am învederat mai sus, legea nu prevede criteriul referitor la modalitatea în care societatea poate evalua măsura în care deșeurile colectate provin sau nu din patrimoniul personal. Prin urmare, având în vedere faptul că legiuitorul nu doar că nu arată mijlocul de probă, însă nici nu indică persoana în sarcina căreia va cădea această obligație, nu poate să conducă la o inversare a sarcinii probei în sensul plătitorului de venit, care în mod obiectiv nu poate să cunoască sursa veniturilor.
Evidente au fost și următoarele aspecte, în special dacă discutăm despre consecințele fiscale ale calificării acestora ca fiind venituri impozabile sunt diferite, astfel:
- Dacă predarea are caracter de continuitate, atunci veniturile sunt obținute din exercitarea unei activități independente conform 67 Cod fiscal;
- Dacă predarea deșeurilor are caracter ocazional, atunci plătitorii de venit nu vor avea obligația reținerii la sursă a impozitului cu condiția ca persoanele fizice să declare că sunt înregistrate fiscal.
Concret, pentru a fi încadrați în categoria veniturilor din alte surse, contribuabilii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele: să nu fie înregistrați fiscal și să desfășoare activități independente, fără a avea caracter de continuitate.
Dacă veniturile sunt obținute cu caracter de continuitate, atunci vor primi regimul veniturilor din activități independente indiferent dacă plătitorul de venit deține sau nu declarația beneficiarului privind înregistrarea fiscală, situație în care obligația plății impozitului îi revine persoanei fizice.
Raportat la susținerile organelor fiscale, observăm că tocmai aceștia apreciază că activitățile desfășurate de persoanele fizice sunt cu caracter de continuitate. Or, tocmai frecvența activităților persoanelor fizice este elementul care formează convingerea organului fiscal că deșeurile predate nu provin din patrimoniul personal.
Toate aceste argumente au fost însușite de către instanțele de contencios fiscal, fiind astfel sancționate cu anularea actele administrativ fiscale emise în sarcina contribuabililor. Astfel, societatea Costaș, Negru & Asociații a reușit să construiască o “apărare de fier” și a avut succes în securizarea unor decizii definitive de anulare a actelor administrativ fiscale emise în această problematică, deși contribuabilii au făcut obiectul unor inspecții fiscale agresive.
Practic, în sfârșit au fost consfințite hotărâri judecătorești care să asigure respectarea principiilor de bază ale fiscalității, eliminând posibilitatea de creare a unei situații date de interpretări arbitrale. În consecință, ar fi de apreciat o viitoare reglementare prin intermediul căreia, pe viitor, fiecare contribuabil va avea reprezentarea sumelor, termenelor și modalitatea de plată, înțelegând sarcina fiscală care îi revine.
Acest articol a fost pregătit pentru blogul Costaș, Negru & Asociații de av. Larisa Mărginean (Baroul Arad).
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 16 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
