Nu toate lucrurile funcționează ’’nemțește’’, mai alea atunci când au fost manipulate ilicit pentru a furniza un avantaj producătorilor. Pornind din acest punct, abordăm cele mai recente dezvoltări din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind un mecanism obiectiv de despăgubire a proprietarilor de autovehicule înșelați.
În introducere, dorim să punctăm faptul că în cele ce urmează dorim să ne focusăm asupra procesului judecat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pe tema dispozitivelor de manipulare a emisiilor ale automobilelor. Procesul în discuție s-a încheiat cu o decizie istorică pentru Mercedes-Benz și pentru orice alt constructor de automobile, care va trebui să plătească despăgubiri celor care au cumpărat vehicule echipate cu astfel de dispozitive, în cazul în care se dovedește că acestea sunt ilegale.
Pentru a creea un context și pentru a arăta progresul datorat hotărârii CJUE, dorim să punctăm faptul că până recent proprietarii de automobile care sufereau un prejudiciu din cauza dispozitivelor de manipulare ilicite puteau beneficia de despăgubiri doar dacă se dovedea că producătorii i-au înșelat în mod intenționat. Or, dovedirea laturii subiective este de cele mai multe ori un demers anevoios.
Așa s-a întâmplat și în cazul motoarelor EA189 produse de Volkswagen, speța fiind cunoscută și sub denumirea de scandalul ,,Dieselgate’’.
Scandalul Volkswagen a început la 18 septembrie 2015, când Agenția pentru Protecția Mediului a Statelor Unite (EPA) a avertizat producătorul de autoturisme Volkswagen cu privire la programarea frauduloasă a motoarelor diesel TDI produse în intervalul 2009-2015.
Acestea respectau normele de poluare în materie de oxizi de azot (NOx) doar în condiții de laborator, ele depășind de până la 35 de ori limita legală în condiții normale de exploatare. EPA consideră acest tip de progamare ilegal, iar VW a admis caracterul fraudulos al practicii.
Revenind la subiectul dezbătul în prezentul articol, observăm că în Cauza C-100/21| Mercedes-Benz Group Curtea ia în considerare un cadru mai larg de reglementare a omologării autovehiculelor în cadrul Uniunii. În această privinţă, Curtea amintește că, în conformitate cu Directiva-cadru, vehiculele trebuie să facă obiectul unei omologări CE. Aceasta nu poate fi acordată decât dacă tipul de vehicul corespunde dispozițiilor Regulamentului nr. 715/2007, printre altele celor referitoare la emisii.
O modificare importantă, pe care nu putem să o omitem, vizează dreptul proprietarilor de vehicule care au suferit un prejudiciu cauzat de dispozitivele de manipulare ilicite de a obține despăgubiri din partea producătorilor.
Mai exact hotărârea pronunțată de CJUE extinde dreptul proprietarilor de vehicule echipate cu un dispozitiv de manipulare ilicit să solicite despăgubiri dacă dispozitivul le-a provocat daune, fără a fi necesară dovedirea unei intenții, așa cum era în cazul Dieselgate.
Considerăm important de menționat și starea de fapt care stă la baza Cauzei C-100/21. Așadar, amintim faptul că Tribunalul Regional din Ravensburg (Germania) a fost sesizat cu o cerere de despăgubire între un particular (QB), pe de o parte, și Mercedes-Benz Group, pe de altă parte. Această acțiune în justiție are ca scop repararea prejudiciului pe care Mercedes-Benz Group l-ar fi cauzat prin echiparea autovehiculului diesel cumpărat de QB cu un software ce reduce rata de reciclare a gazelor de eșapament atunci când temperaturile exterioare se situează sub un anumit prag.
Un astfel de dispozitiv de manipulare, care are drept consecință creșterea emisiilor de oxid de azot (NOx), ar fi interzis de Regulamentul nr. 715/2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale.
În continuare, ceea ce dorim să prezentăm este faptul că Directiva-cadru stabileşte o legătură directă între producătorul de autovehicule şi cumpărătorul individual al unui autovehicul, care urmăreşte să îi garanteze acestuia din urmă că vehiculul respectiv este conform cu legislaţia relevantă a Uniunii.
În consecinţă, Curtea consideră că dispoziţiile Directivei-cadru, interpretate în coroborare cu cele ale Regulamentului nr. 715/2007, protejează, pe lângă interesele generale, interesele particulare ale cumpărătorului individual al unui autovehicul în raport cu producătorul acestuia atunci când vehiculul respectiv este echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis.
Statele membre sunt, aşadar, obligate să prevadă dreptul de reparație de care beneficiază cumpărătorul unui astfel de vehicul și să stabilească, la nivel național, modalitățile de despăgubire ale persoanelor prejudiciate.
În lipsa unor dispoziții de drept al Uniunii care să reglementeze modalitățile de obținere a unei reparații de către cumpărătorii vizați de achiziționarea unui vehicul echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis, revine fiecărui stat membru sarcina de a determina aceste modalități.
Chiar dacă revine fiecărui stat membru să determine modalitățile de despăgubire, Curtea precizează că legislația națională nu poate face imposibilă sau excesiv de dificilă obținerea unei reparații adecvate a daunelor cauzate cumpărătorului.
De asemenea, este posibil să se prevadă faptul că instanțele naționale asigură protecția drepturilor garantate de ordinea juridică a Uniunii și nu conduce la o îmbogățire fără justă cauză.
Ca și o concluzie generală, prin hotărârea pe care CJUE a pronunțat-o în cauza C-100/21| Mercedes-Benz Group, s-a creat, pe lângă alte clarificări de ordin legislativ, o adevărată pârghie pentru cumpărătorii păgubiți prin instalarea dispozitivelor de manipulare ilicite. Recuperarea prejudiciilor a devenit mai facilă, încurajând astfel cumpărătorii prejudiciați să se îndrepte împotriva producătorilor de autovehicule care poartă culpa instalării unor asemenea dispozitive.
În concluzie, decizia pronunțată de către CJUE reprezintă un semnal de alarmă pentru producătorii de automobile care ar putea să se confrunte în viitor cu un val de solicitări în ceea ce privește despăgubirile.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Loredana Maria Feier din Baroul Cluj.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 17 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
