În cadrul practicii sale referitoare la dreptul imigrației, echipa Costaș, Negru & Asociații prezintă aici o evoluție interesantă recentă privitoare la regimul juridic al străinilor aflați în ședere ilegală în România.
Astfel, până la începutul lunii mai a acestui an 2026, cetățenii străini aflați pe teritoriul României și care doreau prelungirea dreptului de ședere aveau o obligație prealabilă, respectiv de a depune cererea de prelungire a dreptului cu cel puțin 30 de zile înainte de data expirării perioadei de ședere acordate inițial.
Această chestiune a pus probleme în practică întrucât dreptul de ședere se acordă în general pe o perioadă inițială de 90 de zile, așadar o perioadă scurtă. În termen de maxim 60 de zile de la ajungerea în România cetățenii străini aveau obligația de a întocmi din nou un dosar administrativ și de a-l depune la IGI pentru a-și asigura prelungirea dreptului de ședere în cazul în care decideau să își prelungească șederea.
Cel mai mare număr de cetățeni străini, preponderent din Asia, au venit în România în scop de muncă, așadar în mod evident aveau intenția de a rămâne pe o perioadă mai îndelungată pe teritoriul țării. Cu toate acestea, din cauza lipsei atenției agențiilor de recrutare a forței de muncă, aceștia ajung într-un număr de cazuri îngrijorător de mare, să își piardă dreptul de ședere tocmai pentru nerespectarea termenului limită de 30 de zile de depunere a cererii de prelungire anterior expirării dreptului de ședere.
În consecință, șederea acestora devenea una ilegală iar dreptul lor de muncă, chiar și în condițiile în care nu erau identificați de IGI și nu se emitea o decizie de returnare, era cenzurat, având în vedere că nu dețineau documente privind șederea legală pe teritoriul țării, obligatorii în vederea angajării în muncă sau menținerii la locul de muncă.
Așadar, acest formalism excesiv ridică probleme reale, respectiv plasează acești cetățeni în zona de ședere ilegală, pentru simplul fapt că fie nu cunosc prevederea legală din dreptul românesc care face referire la acest termen imperativ de 30 de zile, cu care IGI este foarte strict, fie deoarece își pun încrederea în diligențele agențiilor de import a forței de muncă sau a angajatorului, care poate omite de asemenea depunerea în termen a cererii de prelungire a dreptului de ședere.
Elementul de noutate cu care vine Guvernul României este acordarea unei șanse acestor cetățeni străini, care fie au omis, fie nu au cunoscut obligația de depunere a cererii de prelungire a dreptului de ședere cu 30 de zile înainte de expirare, prin intermediul OUG nr. 32/2026.
Practic, prin adoptarea O.U.G. nr. 32/2026, legiuitorul a introdus o măsură cu impact asupra lucrătorilor străini aflați pe teritoriul României după expirarea dreptului de ședere în scop de muncă. În contextul în care, în practică, numeroși cetățeni străini au ajuns în situații de ședere ilegală ca urmare a încetării raporturilor de muncă, a dificultăților administrative sau a imposibilității de a-și regulariza statutul într-un termen scurt, noua reglementare creează, temporar, posibilitatea reintrării în legalitate, fără obligativitatea obținerii unei vize de lungă ședere pentru angajare în muncă.
Articolul 52 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2026, prevede: ”Străinii rămași pe teritoriul României după data la care le-a încetat dreptul de ședere stabilit prin viza de lungă ședere pentru angajare în muncă sau prin permisul unic și împotriva cărora nu a fost stabilită obligația de returnare pot solicita, până la data de 31 decembrie 2026, prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă, fără obligativitatea obținerii unei vize de lungă ședere pentru angajare în muncă, cu aplicarea în mod corespunzător a procedurii prevăzute art. 56 alin. (10) și (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”
Astfel, prevederile antemenționate instituie un mecanism tranzitoriu de regularizare pentru lucrătorii străini care au intrat legal în România în scop de muncă, dar au pierdut ulterior dreptul de ședere și nu au primit încă o decizie de returnare.
Mai departe, art 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/2026, prevede: ”Pentru a beneficia de prevederile alin. (1), străinii au obligația de a se prezenta în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la oricare din formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări pentru a declara adresa la care locuiesc efectiv pe teritoriul României.”
Așadar, pentru a putea beneficia de această măsură, persoanele vizate trebuie să se prezinte la IGI în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței, respectiv de la data de 27 aprilie 2026. Prin urmare, termenul-limită pentru prezentare este 29 iunie 2026.
Mai departe, din perspectiva efectelor practice ale noii reglementări, apreciem că aplicarea art. 52 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2026 conduce la conturarea a două situații juridice distincte, în funcție de existența sau inexistența unei decizii de returnare emise de Inspectoratul General pentru Imigrări.
În prima ipoteză, respectiv atunci când împotriva cetățeanului străin nu a fost emisă o decizie de returnare, acesta poate beneficia de mecanismul tranzitoriu instituit de ordonanță și poate solicita direct prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă, fără a mai fi necesară obținerea unei noi vize de lungă ședere. Astfel, legiuitorul permite reintrarea în legalitate a persoanelor care au rămas pe teritoriul României după expirarea dreptului de ședere, oferind acestora posibilitatea continuării activității profesionale și evitării consecințelor asociate șederii ilegale.
În cea de-a doua ipoteză, respectiv atunci când Inspectoratul General pentru Imigrări a emis deja o decizie de returnare, cetățeanul străin este exclus de la aplicarea acestui mecanism, chiar dacă situația sa factuală este identică cu cea a persoanelor din prima categorie. Cu alte cuvinte, simpla existență a unei obligații de returnare împiedică formularea unei cereri de prelungire a dreptului de ședere în temeiul art. 52 alin. (1).
Din această perspectivă, textul ridică anumite probleme de echitate, întrucât diferența de tratament juridic nu este determinată neapărat de conduita persoanei străine, ci de momentul în care autoritatea administrativă a constatat situația de ședere ilegală și a emis măsura returnării. Astfel, două persoane aflate în circumstanțe similare pot ajunge să beneficieze de soluții juridice complet diferite exclusiv în funcție de stadiul procedurilor administrative derulate de IGI.
Concluziv, dispozițiile art. 52 alin. (1) pot reprezenta o oportunitate importantă pentru lucrătorii străini aflați în situație de ședere ilegală de a-și regulariza statutul înainte de emiterea unei decizii de returnare de către IGI. Din acest motiv, pentru persoanele care au rămas pe teritoriul României după expirarea dreptului de ședere, dar împotriva cărora nu a fost încă dispusă măsura returnării, este recomandată formularea și depunerea cererii într-un termen cât mai scurt.
În cadrul activității noastre, echipa Costaș, Negru & Asociații, oferă asistență juridică în materia imigrației, precum obținerea și prelungirea permiselor de ședere temporară, obținerea dreptului de ședere pe termen lung, schimbarea scopului șederii, precum și în alte formalități și proceduri desfășurate în fața Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI).
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocat Costaș, Negru & Asociații de av. Rovena Fetico, avocat în Baroul Cluj și av. Clara Dohotar, avocat în Baroul București.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 16 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
