22
ian.2019

Angajator unitate militară. Nelegalitatea modificării unilaterale a contractului individual de muncă prin acte clasificate secret de serviciu care contravin legii

Practica societății civile de avocați Costaș, Negru și Asociații se completează cu o nouă soluție favorabilă și inedită în domeniul litigiilor de dreptul muncii, de această dată pronunțată împotriva unei unități militare.

În decembrie 2018, într-un dosar gestionat și preluat de către societatea noastră în etapa de apel, Curtea de Apel Cluj validează argumentele pe care le avansăm, admite apelul declarat de către salariată și schimbă în integralitate sentința civilă pronunțată de către Tribunalul Cluj cu consecința admiterii acțiunii formulate de către reclamantă.

În fapt, o unitate militară a procedat la modificarea contractului individual de muncă în ceea ce privește drepturile salariale, printr-un stat de organizare aprobat prin Ordinul Statului Major General.

Ordinul în cauză era calificat document clasificat nivel secret de serviciu.

În temeiul noului stat de organizare, unitatea militară i-a prezentat salariatei spre semnare un act adițional la contractul individual de muncă care reflecta această modificare (reducere) a drepturilor salariale. Având în vedere că diminuarea drepturilor bănești nu a fost rezultatul unei negocieri, precum și a faptului că legea salarizării personalului plătit din fonduri publice de la acel moment nu prevederea o asemenea reducere, angajata unității militare a refuzat semnarea acestuia.

Cu toate aceasta, unitatea militară s-a prevalat de noul stat de organizare adoptat printr-un document clasificat secret de serviciu și a considerat contractul individual de muncă ca fiind modificat începând cu luna aprilie 2014.

Drepturile salariale ale angajatei au fost astfel reduse.

În 2017, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, angajată a solicitat obligarea unității militare la plata drepturilor salariale neîncasate în perioada cuprinsă între luna aprilie 2014 și până în prezent, conform contractului individual de muncă (nemodificat prin actul adițional), precum și obligarea unității militare la virarea diferenței de contribuții individuale de asigurări sociale pentru perioada menționată aferentă diferenței drepturilor salariale neîncasate din aprilie 2014. De asemenea, reclamanta a mai solicitat anularea actului adițional la contractul individual de muncă de care se prevalează unitatea militară, act prin care s-ar fi diminuat drepturile salariale (deși aceasta nu a fost niciodată semnat).

În apărarea sa, unitatea militară a invocat excepția tardivității, susținând că salariata avea obligația de a contesta decizia unilaterală a angajatorului de modificare a contractului individual de muncă fie în termen de 30 de zile în acord cu prevederile Codului muncii, fie în același termen calculat de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale. Nestânjenită de contradicție, aceeași unitate militară s-a prevalat de faptul că modificarea salarială din aprilie 2014 a operat în temeiul legii, adică prin adoptarea noului statul de organizare a unității militare.

Contraargumentând apărările unității militare, am susținut, printre altele, că actul adițional contestat se întemeiază pe statul de reorganizare a unității militare aprobat prin ordin al statului major general care nu reprezintă un act normativ în sensul art. 17 alin. (5) Codul muncii care să justifice modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.

Prima problema juridică dezbătută s-a circumscris întrebării dacă poate fi modificat unilateral un contract individual de muncă printr-un act calificat secret de serviciu, respectiv dacă acest act secret produce vreodată efecte.

A doua chestiune juridică a vizat discuția dacă a existat vreun act care să fi modificat unilateral contractul individual de muncă, act care să fie opozabil reclamantei, în contextul în care unitatea militară a susținut că în baza legii salarizării bugetarilor ar fi elaborat un stat de organizare. Acel stat de organizare al unității militare era (și este) clasificat secret de serviciu și nu era accesibil reclamantei.

Unitatea militară nu a contestat faptul că actul adițional la contractul individual de muncă nu a fost semnat de către salariată, astfel cum nici nu a contestat că statul de organizare a unității militare nu a fost comunicat niciodată.

Kafkian, instituția publică a opus unui particular un act secret care nu i-a fost vreodată comunicat, nu este public, nu este cunoscut și nu este piesă în dosar.

Mai mult decât atât, nu poate o autoritate publică, fie ea și militară, să dispună printr-un act de organizare propriu – act de altfel calificat și fiind secret de serviciu – în contra legii. Or, statul de organizare a unității militare nu este o lege.

Pe de o parte, soluția juridică așadar era aceea de a constata că un contract individual de muncă nu a fost modificat prin efectul legii, pentru că (1) legea salarizării bugetare de care se prevalează unitatea militară nu permitea această modificare, respectiv pentru că (2) statul de organizare a unității militare nu este lege.

Pe de altă parte, în nici un moment nu a existat consimțământul salariatului materializat într-un act adițional la contractul individual de muncă care astfel să permită modificarea drepturilor salariale.

Curtea de Apel Cluj validează argumentele avansate de către societatea noastră pentru reclamantă și reține faptul că modificarea unilaterală a contractului individual de muncă s-a realizat fără a avea la bază un temei legal:

  • actul adițional din luna aprilie 2014 nu reprezintă decizia unilaterală a angajatorului, fiind evidentă deosebirea juridică dintre cele două noțiuni sub aspectul consimțământului ce trebuie exprimat pentru încheierea lor valabilă;
  • actul adițional fiind un act juridic bilateral, în absența exprimării consimțământului reclamantei, acesta este lipsit de efecte juridice;
  • același act adițional, ca posibil act juridic unilateral, nu reprezintă decizia unilaterală a angajatorului de a-i reduce salariatei salariul de încadrare, aceasta fiind exprimată exclusiv prin ordinul de zi pe unitate al comandamentului unității militare (necomunicat reclamantei), emis în baza noului stat de organizare a unității militare aprobat printr-un ordin al statului major general (necomunicat reclamantei);
  • or, ordinul de unitate al comandamentului unității militare prin care s-a modificat salariul reclamantei nu se încadrează în sfera noțiunii de act normativ (lege) ce ar justifica modificarea unilaterală a contractului, fiind lipsit de caracterul de generalitate și publicitate al legii.

Așadar, Curtea constată existența unei reduceri salariale începând cu luna aprilie 2014 în temeiul ordinului de zi de unitate privind statul de organizare a unității militare, care însă nu are caracterul de lege care să justifice prin excepție de la regimul de drept comun modificarea unilaterală a contractului. De asemenea, Curtea constată că nu s-a comunicat reclamantei ordinul de zi pe unitate ceea ce împiedică curgerea oricărui termen prevăzut de Codul muncii și/sau de Legea nr. 62/2011 cu consecința considerării în termen a acțiunii reclamantei.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea admite acțiune reclamantei, dispune anularea actului adițional nul absolut pentru lipsa consimțământului reclamantei, obligă unitatea militară la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază anterior lunii aprilie 2014, respectiv virarea de către pârâtă  diferențelor de contribuții sociale datorate bugetului general consolidat de stat.

Decizia civilă este definitivă.

Clientul a fost reprezentat, în etapa apelului descrisă mai sus, de către av. Xenia Burghelea din Baroul București și av. dr. Cosmin Flavius Costaș din Baroul Arad.

Toate detaliile referitoare la avocații societății și principalele arii de practică pot fi identificate pe pagina web a societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, la adresa https://www.costas-negru.ro.

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.