Costaș, Negru & Asociații a reușit să obțină, la Tribunalul Alba, o nouă sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la mai multe probleme de drept fiscal și procesual fiscal.
Astfel, prin încheierea din 10 aprilie 2025, Tribunalul Alba – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal și de Insolvență, a dispus sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu următoarele întrebări preliminare:
Întrebarea nr. 1: Principiul general al respectării dreptului la apărare, prevăzut în art. 48 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, aşa cum a fost acesta conturat la nivel unional, dar şi de dreptul la o bună administrare, în componenta sa prevăzută în cuprinsul art. 41 alin. (2) lit. b) din Cartă se opune unei practici naţionale precum cea din litigiul principal, în care accesul la dosarul administrativ este refuzat contribuabilului în etapa administrativă a procesului fiscal, pe motiv că organul fiscal de control susţine că o parte din documentele conţinute de acesta nu au fost avute în vedere la stabilirea stării de fapt fiscale?
Întrebarea nr. 2: Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, dispoziţiile art. 41, 47,48 şi 53 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, respectiv principiile respectării dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, se opun unei practici a administraţiei fiscale şi a instanţei de judecată de a nu anula actele administrative fiscale prejudiciabile pentru particular, în ipoteza în care condiţia ca procedura administrativă să fi putut avea un rezultat diferit a fost îndeplinită?
Întrebarea nr. 3: Art. 52 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prin raportare şi la art. 8 alin. (2) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se opun utilizării în cadrul unei proceduri administrative de natură fiscală a rezultatelor culegerii secrete de informaţii în cadrul unei operaţiuni străine de economia cauzei, probe care nu au fost aduse la cunoştinţa contribuabilului?
Întrebarea nr. 4: Prevederile art. 178, 213 şi 214 ale Directivei TVA şi principiul neutralității fiscale se opun unor norme interne prin care statul membru impune unui resortisant să colecteze şi să vireze către stat TVA, fără însă a-i recunoaşte corelativ dreptul de deducere TVA, pe motiv că unui partener comercial i-a fost anulat codul TVA, deşi acesta şi-a îndeplinit obligaţiile de plată către bugetul de stat?
Întrebarea nr. 5: Raportat la circumstanţele litigiului principal, principiul securităţii juridice, principiul protecţiei încrederii legitime, principiul proporţionalităţii şi cooperării loiale, astfel cum se desprind din Directiva TVA, trebuie interpretate în sensul în care interzic stabilirea unei obligaţii de colectare şi plată TVA în sarcina contribuabilului, fără a-i fi însă recunoscut dreptul de deducere TVA, atât timp cât nu se dovedeşte că a existat vreo fraudă din partea contribuabilului la bugetul de stat, în conformitate cu art. 273 din Directiva TVA?
În esență, cea mai recentă sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene are în vedere atât problematica dreptului de access la dosarul inspecției fiscale, cât și situația contribuabililor inactivi, consecutiv anulării codului de TVA.
Societatea M. a fost supusă unei inspecții fiscale, în cadrul căreia i s-a reproșat faptul că în perioada 2018 – 2019 a considerat drept cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit achizițiile de servicii de la societatea C., contribuabil inactiv fiscal de la data de 7.03.2018. În cursul litigiului au fost clarificate următoarele:
- Societatea C. a pierdut codul de TVA la 30.08.2016, întrucât nu ar fi justificat intenția de a desfășura activități economice. Printr-o soluție judiciară a fost confirmat refuzul administrației fiscale de a atribui societății C. un cod de TVA.
- Subsecvent, societatea C. a fost considerate un contribuabil inactiv.
- Societatea C. a declarat livrările către societatea M., respectiv a plătit, în perioada relevantă, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (cifra de afaceri fiind generată și de valoarea serviciilor prestate societății M.).
Procedural, societatea M. a solicitat accesul la întreg dosarul administrativ al inspecției fiscale. Cu privire la unele documente, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba i-a refuzat accesul, arătând că documentele n-ar fi fost folosite în activitatea de inspecție, respectiv că acestea conțin date personale și nu pot fi puse la dispoziție fără acordul persoanelor verificate.
Ulterior, în procedura de soluționare a contestației fiscale, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a indicat că la dosar există și alte documente și informații referitoare la societatea C., care ar justifica refuzul recunoașterii cheltuielilor deductibile, fără a detalia care sunt aceste documente și informații și fără a le pune la dispoziția contribuabilului.
Documentele în cauză, la care s-a făcut referire mai sus, nu au fost depuse nici la dosarul instanței.
Litigiul principal se află în rejudecare, în fața Tribunalului Alba. În primul ciclu procesual, un raport de expertiză depus la dosarul cauzei a concluzionat că societatea M. a dedus corect cheltuielile cu serviciile de care a beneficiat, neexistând niciun indiciu și nicio acuzație privind nerealitatea prestărilor de servicii.
În opinia noastră, această sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene obținute de avocații Costaș, Negru & Asociații este importantă atât din perspectiva procedurală, cât din perspectiva materială.
Astfel, deși a făcut obiectul altor două cauze care au ajuns la Luxemburg (Ispas și C.F.), problema accesului la dosarul administrativ este în continuare nerezolvată la nivel național. Situația de fapt este anterioară introducerii art. 7 alin. (41) Cod procedură fiscală – care consacră la nivel național dreptul de acces la dosarul administrativ al inspecției fiscale. Discuția privește însă practica organelor fiscale de a considera “secrete” anumite informații și documente fără a invoca motive de interes general care să le justifice refuzul de acces la dosarul administrativ.
Separat, problema contribuabililor inactivi trebuie analizată în continuarea jurisprudenței Paper Consult. În principiu, legislația națională este compatibilă cu dreptul european dacă un refuz de recunoaștere a cheltuielilor deductibile și TVA-ului deductibil de pe relația cu un contribuabil definitiv nu este definitiv. În speță însă acest refuz este definitiv, societatea C. fiind deja radiată din Registrul Comerțului. Situația a fost însă generată de alte evenimente:
- Pe de-o parte, în planul TVA, societății C. i-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA din considerente subiective, contrare jurisprudenței Curții de Justiție în cauza Ablessio, iar instanțele naționale nu au corectat conduita abuzivă a fiscului.
- Pe de altă parte, declararea inactivității este consecința pierderii codului de TVA, societatea C. fiind în situația de a nu-și putea deduce propriile achiziții la calculul impozitului pe profit, respectiv la calculul TVA.
Contribuabilul a fost reprezentat în fața instanțelor naționale de av. dr. Cosmin Flavius Costaș din Baroul Arad și de av. Diana Ioana Badiu din Baroul Cluj.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 18 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
