Readucem în discuție situația imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 1945 – 1989 și restituite în baza Legii nr. 10/2001, de data aceasta în ceea ce privește despăgubirile stabilite ca echivalent al valorii de piață a imobilului.
Ministerul Finanțelor a venit cu ideea că, în unele dosare de restituire, despăgubirile stabilite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pe baza raporturilor de expertiză efectuate de diverși evaluatori autorizați, nu ar fi fost cele corecte, fiind mult peste valoarea de circulație reală.
În consecință, a încărcat instanțele de judecată cu o multitudine de dosare inițiate pentru a recupera sumele considerate ca fiind plătite în plus, chiar dacă restituirile se finalizaseră în urmă cu mai bine de 10 ani.
În acest context, redăm o speță pe care societatea noastră a gestionat-o, soluționată definitiv la acest moment.
În speța în cauză, Ministerul Finanțelor a chemat în judecată ANRP în calitate de pârât, solicitând obligarea acesteia la plata diferenței de preț constatate între valoarea de circulație stabilită de ANRP și valoarea de circulație reală a imobilului, plus dobânzile aferente.
În continuare, ANRP a chemat în garanție atât persoana care a beneficiat de despăgubire, cât și evaluatorul autorizat care a efectuat raportul de expertiză pe baza căruia s-a stabilit despăgubirea.
Mecanismul de stabilire a despăgubirii reglementat de Legea 10/2001, modificată prin Legea 247/2005 și pe baza căruia s-au soluționat dosarele de restituire este următorul:
– ANRP încheie în calitate de beneficiar, contracte de prestări servicii de evaluare imobile cu evaluatori autorizați de către ANEVAR, în calitate de prestatori.
– În cadrul contractelor, se prevăd imobilele a căror evaluare se dorește.
– În baza contractului, evaluatorul întocmește câte un raport de evaluare pentru fiecare bun imobil în parte, stabilind valoarea de circulație a imobilului.
– Împotriva acestui raport se pot formula solicitările de clarificări sau completări, sau obiecții.
– Ulterior, raportul de evaluare urmează să fie supus verificării și aprobării Comisiei abilitate în acest sens – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD).
– În urma aprobării, CCSD emitea un titlu de despăgubire pentru valoarea de piață a imobilului stabilită astfel.
În 2013, Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 10/10.10.2013, prin intermediul căreia a impus ANRP verificarea tuturor rapoartelor de evaluare cu valoare de peste 500.000 lei întocmite în dosarele de despăgubire deschise în temeiul Legii nr. 247/2005.
Astfel, în toate dosarele cu o valoarea superioară sumei de 500.000 lei, a fost întocmit un raport de evaluare secundar.
În cazurile în care s-au constatat diferențe semnificative între valorile de circulație stabilite în cele două rapoarte, Ministerul Finanțelor a inițiat acțiuni în despăgubire împotriva ANRP.
Singura chestiune intrigantă este de ce Curtea de Conturi și Ministerul Finanțelor s-au sesizat asupra acestei probleme la 10 ani distanță de la momentul apariției unor suspiciuni interne asupra mecanismului de despăgubire?
Explicația Ministerului Finanțelor constă în faptul că demersul său nu ar fi afectat de prescripție, întrucât raportul de evaluare inițial nu i-a fost comunicat, și nu avea cum să ia la cunoștință de el, deși procedura nu impunea comunicarea formală a acestuia către Minister.
ANRP, la rândul său, a chemat în garanție evaluatorul autorizat care ar fi stabilit această valoare de circulație a imobilului considerată disproporționată în raport de cel de-al doilea raport de evaluare.
Așadar, se punea în discuție răspunderea solidară atât a evaluatorului cât și a persoanei care a încasat despăgubirea.
Dată fiind perioada de timp de 11 ani de la momentul efectuării și aprobării primului raport de evaluare și până la momentul formulării acțiunii, demersul Ministerului Finanțelor a fost respins de către instanța de judecată ca fiind prescris dreptul de a-l iniția.
Ne raliem opinie instanței de judecată, care a stabilit faptul că instituția prescripției afectează dreptul Ministerului de a formula acțiunea în despăgubire, întrucât, toată documentația dosarului de despăgubire a fost pusă la dispoziția ANRP și la dispoziția Fondului Proprietatea, astfel că Statul (prin Ministerul Finanțelor) putea să conteste toate actele dosarului, inclusiv raportul de evaluare, prin instituțiile și autoritățile care îl compun și îl reprezintă – inclusiv prin ANRP sau Fondul Proprietatea.
Așadar, instanța a concluzionat cu privire la faptul că din moment ce aceste instituții publice acționează în numele și pe seama Statului, nu doar că Statul a cunoscut, ci chiar trebuia și putea să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, încă de la momentul întocmirii primului raport de evaluare și în special de la momentul omologării acestuia de către CCSD.
Chiar dacă soluția este una de natură procedurală, ea dă satisfacție și experților evaluatori chemați să se apere în asemenea litigii. Dacă s-ar fi ajuns la soluționarea pe fond a litigiului trebuia cu siguranță valorizat principiul securității juridice, care împiedică repunerea în discuție a unor concluzii ale rapoartelor de expertiză întocmite în urmă cu mai bine de un deceniu, rapoarte în privința cărora nu s-au ridicat atunci niciun fel de observații de fond.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Clara Dohotar din Baroul București.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 19 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
