02
apr.2021

Evaziune fiscală, prejudicii și provocări noi

Un scurt istoric

La nivel național, actul normativ care cuprinde măsuri de prevenire și combatere a infracțiunilor de evaziune fiscală și a unor fapte penale conexe este Legea nr. 241 din data de 15 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 672 din data de 27 iulie 2005. Aceasta a suferit o serie de modificări pe parcursul perioadei 2010 – 2015, inclusiv prin admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța de contencios constituțional cu privire la dispozițiile art. 6 din această lege. Atunci, Curtea Constituțională a României a stabilit că legiuitorul şi-a respectat numai din punct de vedere formal competenţa constituţională de a legifera, fără ca prin conţinutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate şi precizie obiectul material al infracţiunii, ceea ce determină o lipsă de previzibilitate a textului de lege.

În esență, se poate afirma că în același timp Legea nr. 241/2005 în ansamblu nu respectă standardele moderne de reglementare pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Așa cum s-a menționat în doctrina relevantă [D. Nițu, C.F. Costaș, Timpul care nu mai are infinită răbdare sau vremea reformei Legii evaziunii fiscale, Tax Magazine nr. 4/2017; C.F. Costaș, Drept financiar, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, București, 2019], legislația națională privitoare la problematica evaziunii fiscale trebuie reformată semnificativ, în ceea ce privește conceptele utilizate, sancționarea anumitor comportamente care nu au valențe penale, recuperarea prejudiciilor și sistemul general de sancțiuni pentru persoane fizice și juridice (ex. o sancțiune penală aplicată unei companii nu ar trebui să conducă la anularea codului de TVA).

Noi reguli. Legea nr. 55/2021

La data de 31 martie 2021 a fost adoptată o nouă modificare a acestui act normativ. Demersul modificator a debutat la finalul anului 2017 prin inițiativa legislativă a unui grup de deputați care, în expunerea de motive, pornește de la premisa scopului preventiv al pedepselor și recuperarea prejudiciilor create, propunând menținerea în libertate a persoanelor care au săvârșit faptele prevăzute de Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu condiția acoperirii integrale a prejudiciului creat, modificând astfel conținutul art. 10 din textul normativ menționat anterior. Inițiatorii apreciază că dacă inculpatul acoperă în totalitate prejudiciul și nu mai execută pedeapsa efectivă cu închisoarea, statul va avea de câștigat de două ori: va recupera prejudiciul creat integral, într-un timp relativ scurt și nu va mai efectua cheltuieli cu detenția condamnatului. La 17 ianuarie 2018 Consiliul Legislativ avizează favorabil propunerea de modificare și completare a Legii nr. 241/2005, cu o serie de observații și propuneri, prin raportare la aspecte de previzibilitate, claritate și rigoare normativă.

În perioada 2018-2019 inițiativa legislativă a parcurs traseul adoptării de către Senat la 29 mai 2018, fiind mai apoi prezentată în Biroul Permanent al Camerei Deputaților, dezbătută și adoptată cu majoritate în plenul Camerei Deputaților la 19 decembrie 2018. În urma intervenției Curții Constituționale a României prin Decizia nr. 147/2019, a avut loc o reexaminare a textului modificator, cu consecința adoptării formei actualizate de către ambele Camere ale Parlamentului României.

Față de forma inițială a Legii pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art. 8 alineatele (1) și (2) și art. 9 alineatul 1 se modifică în sensul adăugării sintagmei „sau cu amendă” în ceea ce privește pedeapsa cu care sunt sancționate faptele prevăzute de acest act normativ:
art. 8 alin. (1): Constituie  infracţiune  şi  se  pedepseşte  cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, sau cu amendă, stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, ori compensări datorate bugetului general consolidat. 
art. 8 alin. (2): Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare  de  la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, sau cu amendă, asocierea  în vederea săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1).
art. 9 alin. (1): Constituie infracţiuni  de  evaziune  fiscală  şi  se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, sau cu amenda, următoarele  fapte  săvârşite  înscopul  sustragerii  de  la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

De asemenea, în cadrul Capitolului III – Cauze de reducere a pedepselor, interdicţii şi decăderi, art. 10 alineatul (1) suferă modificări substanțiale, devenind: În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat  și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amenda. Față de forma inițială, care prevedea exclusiv reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în situația acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, indiferent de valoare, cel târziu până la primul termen de judecată, actuala variantă cuprinde posibilitatea aplicării pedepsei amenzii penale în situația în care cuantumul prejudiciului nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale. Această modalitate nu exista în niciuna din variantele anterioare ale Legii nr. 241/2005. De asemenea, o noutate importantă este imperativitatea aplicării pedepsei amenzii penale, în situația în care valoarea prejudiciului cauzat nu depășește 50.000 euro, echivalent în lei, în comparație cu textul normativ anterior.

În cadrul aceluiași articol 10, se introduc două noi alineate, reprezentând o nouă cauză de nepedepsire, după cum urmează:
alin. (11): În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.

alin. (12): Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au  contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (11).

Obiecțiunile de neconstituționalitate ridicate de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, Guvernul României și Avocatul Poporului au fost respinse de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 101 din data de 17 februarie 2021, fiind astfel promulgată prin Decretul nr. 255/2021, devenind Legea nr. 55/2021.

Provocări noi

Deși mass-media s-a concentrat doar pe problema relativ minoră a prejudiciilor care trebuie plătite, este convingerea noastră că există o serie de alte chestiuni care trebuie discutate în cauzele pendinte și viitoare. Aceste probleme se referă cel puțin la următoarele probleme:

– Determinarea corectă a prejudiciului conform art. 10 din Legea nr. 241/2005, doar de către autoritățile fiscale competente. Este opinia noastră că procurorii nu pot determina asemenea prejudicii direct și că, în același timp, instanțele trebuie să verifice orice constituire de parte civilă făcută de autoritățile fiscale.

– Având în vedere noua arhitectură a art. 52 par. (3) Cod procedură penală, instanțele penale vor trebui să valorizeze hotărârile luate de alte instanțe implicate în procedurile paralele cu privire la același prejudiciu, prejudiciu care este unic [C.F. Costaș, Prejudiciul sau eterna necunoscută a galaxiilor fiscale, penale și de insolvență, Cluj Tax Forum Journal nr. 2/2019]. Interpretarea Curții Constituționale, făcută prin Decizia nr. 102 din 17 februarie 2021, este așteptată să aibă un impact semnificativ în acest domeniu.

– Pentru orice prejudiciu pretins, trebuie să avem în vedere faptul că acest prejudiciu nu trebuie neapărat plătit imediat. Conform regulilor din Ordonanța Guvernului nr. 6/2019, în forma recent modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2021, persoanele acuzate pot încheia un acord de eșalonare la plată cu autoritățile fiscale. Este opinia noastră că, atunci când se încheie un asemenea acord de eșalonare la plată, prejudiciul a fost plătit sau s-a agreat să fie plătit și nu se mai poate angaja răspunderea penală.

Acest articol a fost pregătit pentru pagina web a societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații de av. Paul Sorinca

Societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații furnizează servicii de asistență și reprezentare juridică în cauze ce privesc acuzații de săvârșire a unor fapte de evaziune fiscală sub imperiul Legii nr. 241/2005, bazat pe experiența duală ca avocați fiscaliști și penaliști. Practica societății în acest domeniu este coordonată de av. dr. Cosmin Flavius Costaș (asociat coordonator, coordonator al practicii de drept fiscal) și de av. Lia Pricope (partener, coordonator al practicii de drept penal).

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.