În cadrul practicii de drept penal, echipa Costaș, Negru & Asociații a reușit să convingă Înalta Curte de Casație și Justiție să ridice, după aproape un deceniu de la instituire, măsurile asigurătorii.
În dosarul penal principal, mai multe persoane au fost trimise în judecată, în anul 2017, pentru presupusa săvârșire a unor infracțiuni de evaziune fiscală și spălare a banilor (în perioada 2009 – 2012). După surveniența prescripției, inculpatul reprezentat de echipa Costaș, Negru & Asociații a solicitat continuarea procesului penal. În prezent, dosarul este în curs, în stadiul procesual apel, în fața Curții de Apel București.
Tot în acest dosar, în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost instituite măsuri asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 30.473.188 lei reprezentând prejudiciul alegat, în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 32 din Legea nr. 656/2002, republicată. Cu mici diferențe, aceste măsuri asigurătorii erau menținute și în anul 2024.
Prin încheierea din 28.02.2024, Curtea de Apel București a decis menținerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, așa cum acestea au fost descrise mai sus. Inculpatul a contestat încheierea de menținere a măsurilor asigurătorii.
În sens contrar, prin Decizia penală nr. 251/26.03.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația și a decis ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii.
Pentru a dispune astfel, instanța supremă a subliniat mai întâi faptul că, indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, măsurile asigurătorii sunt temporare, provizorii. În acest context, verificarea periodică a măsurilor asigurătorii potrivit dispozițiilor art. 2502 Cod procedură penală are în vederea subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor, cu luarea în considerare și a elementelor și împrejurărilor care au reconfigurat aceste temeiuri, în dinamica procesului penal. S-a referit de către instanța supremă, pe această linie de argumentare, atât Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs în interesul legii), cât și jurisprudența convențională atașată (de exemplu: Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe, 2008; Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo c. Rusia, 2000; Credit Europe Leasing IFN c. România, 2020; Lachikhina c. Rusia, 2017).
Înalta Curte a reținut că unul dintre criteriile care trebuie avute în vedere la verificarea măsurilor asigurătorii este acela al proporționalității între scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al persoanei acuzate, având în vedere efectul măsurilor asigurătorii, acela de indisponibilizare a bunurilor mobile și imobile ce aparțin acuzatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, atâta vreme cât proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva cu sarcini.
Analizând in concreto elementele cauzei, în dezacord cu completul de apel al Curții de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că nu mai subzistă temeiuri pentru menținerea măsurilor asigurătorii.
S-a reținut astfel că inculpatul a achitat preventiv, în contul de prejudiciu, suma totală de 7.498.242 lei, reprezentând debit principal pretins de partea civilă. De asemenea, s-a reținut că, în cursul judecării fondului cauzei, prin încheierea din 23.06.2022, Tribunalul București a anulat, în temeiul OUG nr. 69/2020, obligații fiscale accesorii în cuantum de 8.893.812 lei, de asemenea pretinse de partea civilă. Prin urmare, spune instanța supremă, chiar dacă partea civilă contestă în dosarul de fond aplicabilitatea OUG nr. 69/2020, este evident că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii nu mai sunt aceleași. De asemenea, s-a avut în vedere și Decizia nr. 23/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în ipoteza concursului de infracțiuni între infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
În egală măsură, instanța supremă a sancționat alegația Curții de Apel București în sensul că s-ar impune menținerea măsurilor asigurătorii în vederea unei eventuale confiscări extinse. S-a arătat astfel că la indisponibilizarea bunurilor inculpatului nu a fost avansat temeiul confiscării extinse și că, oricum, prin raportare la săvârșirea pretinselor infracțiuni anterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, măsura confiscării extinse nici măcar nu s-ar putea aplica.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că din încheierea Curții de Apel București nu rezultă argumente concrete care să pledeze, după 9 ani în care bunurile au fost indisponibilizate, în favoarea menținerii sechestrelor, nefiind relevat pericolul de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a acestor bunuri.
În opinia echipei Costaș, Negru & Asociații care a participat la scrierea și susținerea argumentației supuse analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție – av. dr. Cosmin Flavius Costaș, av. drd. Lia Pricope, av. Maria Tușa și av. Diana Jehaliuc – această motivare a instanței supreme, alături de soluție, constituie un gest de normalitate judiciară.
Problema măsurilor asigurătorii continuă să rămână controversată atât timp cât, de regulă, instituirea și mai ales menținerea măsurilor asigurătorii se fac automat, fără o analiză concretă a situației din dosar. Se ajunge astfel la situații aberante în care sunt menținute măsuri asigurătorii cu anii chiar în situațiile în care prejudiciul a fost recuperat integral. Pe fondul unor reguli procedurale mult prea laxe și a unui dezinteres judiciar pentru situația patrimonială a inculpaților, abuzul pare să fie regula, iar nu excepția în ceea ce privește indisponibilizarea, pentru lungi perioade de timp a bunurilor mobile și imobile. Din acest motiv, echipa Costaș, Negru & Asociații și-a intensificat eforturile pentru a sancționa asemenea ipoteze de imobilism judiciar cu consecințe patrimoniale negative.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 20 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și omplete a sursei.
