În sondajele recente, România a fost evaluată ca o destinație prietenoasă, sigură și economică pentru nomazii digitali, alătură de Portugalia și Spania. Neplăcuta pandemie a stimulat în fapt atât cererea, cât și oferta pentru deschiderea unui birou nesofisticat în străinătate. Dacă într-un studiu recent ne-am preocupat de impozitarea nomazilor digitali (vezi C.F. Costaș, C. Dohotar, Impozitarea nomazilor digitali, Cluj Tax Forum Journal nr. 2/2021), începutul lui 2022 aduce veștile interesante: România a recunoscut necesitatea furnizării unui cadru juridic pentru astfel de nomazi digitali.
Primul pas în reglementarea legală a acestui aspect a fost făcut la începutul acestui an, prin intrarea în vigoare din 17 ianuarie 2022 a Legii nr. 22/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, prin care se definește noțiunea de nomad digital și se prevede posibilitatea obținerii vizelor de lungă ședere pe teritoriul României de către persoanele care se încadrează în categoria nomazilor digitali și îndeplinesc suplimentar, o serie de condiții.
Observăm așadar faptul că globalizarea și în special pandemia coronavirusului COVID-19 a adus schimbări inclusiv cu privire la modul în care munca este efectiv prestată. Astfel, legislația trebuie adaptată de așa manieră încât persoanele care intră în categoria nomazilor digitali să beneficieze de drepturile străinilor în România.
Până la intrarea în vigoare a noii legi, străinii aflați în România puteau obține dreptul de lungă ședere pe acest motiv (muncă) doar dacă erau angajați la o societate care desfășura activitate pe teritoriul României sau (în scop comercial) dacă dețineau calitatea de administrator și/sau asociat la o societatea înregistrată în România. În cazul străinilor care lucrau remote, acestora nu le putea fi acordată viza de lungă durată în acest scop, fiind nevoiți fie să solicite viza în temeiul altui criteriu, iar dacă nu se încadrau în nicio altă categorie, nu puteau obține acest drept, suportând toate consecințele ce decurg din aceasta (imposibilitatea stabilirii unei reședințe legale, obligația de a părăsi țara la expirarea vizei de scurtă ședere de 90 de zile ș.a.m.d.).
Autoritățile române au răspuns acestei necesități accentuate în ultimul an, iar în încercarea de adaptare au definit condițiile în care străinii care lucrează la distanță, în timp ce rezidă pe teritoriul României, pot solicita acordarea unei vize de lungă durată.
Conform noii reglementări, nomadul digital este străinul care este angajat cu un contract de muncă la o companie înregistrată în afara României şi care prestează servicii prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor sau care deţine o companie înregistrată în afara României, în cadrul căreia prestează servicii prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi poate desfăşura activitatea de angajat sau activitatea din cadrul companiei, de la distanţă, prin folosirea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.
Primele neajunsuri ale legii constau în omisiunea includerii în categoria nomazilor digitali a străinilor care prestează servicii la distanță în baza altor tipuri de contracte, precum un contract de colaborare, un contract de prestări servicii, etc. Astfel, din perspectiva rațiunii reglementării, scopul legiuitorului nu a fost atins pe deplin deoarece această categorie de persoane este vădit defavorizată, strict pe baza tipului de contract în temeiul căruia prestează activitate, fără să fie justificată sau (probabil) urmărită o asemenea discriminare, imposibilitatea obținerii dreptului legal de ședere pe lungă durată fiind în continuare o realitate pentru aceștia.
La acest moment, străinii care se încadrează în categoria nomazilor digitali, pot solicita misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României din țara în care își au domiciliul sau reședința acordarea vizei de lungă ședere dacă dispun de mijloace de întreţinere obţinute din activitatea desfăşurată, în cuantum de cel puţin trei ori câştigul salarial mediu brut lunar din România pentru fiecare dintre ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de viză, precum şi pentru întreaga perioadă înscrisă în viză.
În plus, aceștia trebuie să prezinte următoarele documente:
a) contractul de muncă încheiat cu o companie înregistrată în afara României, prin care să facă dovada prestării de servicii la distanţă, prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, sau dovada administrării la distanţă şi prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor a unei companii înregistrate de cel puţin trei ani la data solicitării vizei de acesta în afara României – în original, alături de traducere autentificată în limba română;
b) un document eliberat de compania înregistrată în afara României cu care are încheiat un contract de muncă ori de compania înregistrată în afara României pe care străinul o deţine, prin care să fie prezentate toate datele de identificare şi de contact ale companiei, precum şi domeniul de activitate al acesteia, participarea străinului în companie şi informaţii privind reprezentanţii legali ai companiei – în original, alături de traducere autentificată în limba română;
c) o scrisoare de intenţie, prin care străinul detaliază scopul deplasării în România şi activităţile pe care intenţionează să le desfăşoare pe teritoriul României – în original, alături de traducere autentificată în limba română;
d) un document eliberat de instituţia de specialitate a administraţiei publice centrale sau locale competente, de la locul de rezidenţă fiscală, prin care să fie atestat faptul că, la data solicitării vizei, străinul angajat sau, după caz, compania pe care o deţine are achitate la zi impozitele, taxele şi alte contribuţii obligatorii, precum şi că nu este înregistrat cu acte şi fapte care au sau au avut ca efect evaziunea fiscală şi frauda fiscală – în original, apostilat sau supralegalizat, după caz, alături de traducere autentificată, în limba română;
e) rezervarea unui bilet de călătorie valabil până la destinaţie sau permisul de conducere, cartea verde, documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport şi dovada itinerariului, în cazul conducătorilor auto;
f) dovada asigurării medicale pe întreaga perioadă de valabilitate a vizei, valabilă pe teritoriul României şi cu acoperire în cuantum de cel puţin 30.000 euro;
g) dovada mijloacelor de întreţinere obţinute din activitatea desfăşurată, în cuantum de cel puţin trei ori câştigul salarial mediu brut lunar din România pentru fiecare dintre ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de viză, precum şi pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
h) dovada asigurării condiţiilor de cazare;
i) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, apostilat sau supralegalizat, după caz, şi tradus în formă autentică, în limba română, eliberat de autorităţile din ţara de origine şi, dacă este cazul, din statul în care străinul este rezident legal şi în care obţine venituri din prestarea contractului de muncă la o companie înregistrată în afara României sau din activităţi desfăşurate printr-o companie înregistrată de acesta în afara României, prin care să se facă dovada că nu există înregistrări ale unor fapte de natură penală;
j) alte documente doveditoare pe care autoritățile române le solicită, în mod adiţional faţă de cele prevăzute la lit. a)-i).
Așadar, contextul normativ necesită în continuare schimbări și măsuri adecvate, mai cuprinzătoare, pentru a se adapta acestei realități fără precedent, în care circulația persoanelor s-a accentuat semnificativ și migrația unei părți a populației continuă să fie o constantă importantă din diversele perspective ale forței de muncă, ale fiscalității, ale economiei ș.a.m.d. Acest prim pas în reglementarea legală a dreptului de ședere pe termen lung al nomazilor digitali, materializat prin Legea nr. 22/2022, confirmă faptul că noua categorie de lucrători (i.e. a nomazilor digitali) a devenit o realitate care nu mai poate fi ignorată și este necesară reglementarea situației juridice a acestora, atât la nivelul regimului șederii, cât și în continuare, sperăm, a modului de impozitare a veniturilor acestora și a contribuțiilor sociale obligatorii.
Costaș, Negru & Asociații oferă asistență și reprezentare juridică pentru nomazii digitali în fața autorităților române competente, inclusiv sub forma evaluării (posibilului) regim fiscal.
Această scurtă prezentare a fost pregătită pentru Blogul societății de av. Clara Dohotar de la biroul nostru din București.
