În practica sa de dreptul fiscal, echipa Costaș, Negru & Asociații se confruntă cu mai multe probleme practice, care nu sunt soluționate facil nici de către autoritățile fiscale. Una dintre aceste probleme este legată de impozitarea veniturilor în funcție de rezidența fiscală.
Acest articol se adresează persoanelor fizice rezidente sau nerezidente, care părăsesc ori sosesc în România, și în cazul cărora este necesară stabilirea sau modificarea rezidenței fiscale, respectiv impozitarea veniturilor obținute.
Rezidența fiscală are un impact asupra impozitelor pe care le plătești în țara de origine sau în cea în care locuiești.
Rezidența fiscală devine un aspect esențial atunci când locuiești într-o țară pe o perioadă ce depășește câteva luni. Dacă vorbim de România și ai depășit perioada de ședere de 183 de zile pe parcursul unui an, trebuie să iei în considerare stabilirea rezidenței fiscale. Cu alte cuvinte, după această perioadă, ești obligat să raportezi toate veniturile pe care le realizezi pe teritoriul țării. Iar pentru a evita dubla impozitare, e în avantajul tău să obții certificatul de rezidență fiscală.
Prin urmare, ca rezident fiscal al unei țări, ești obligat să raportezi toate veniturile pe care le ai în țara respectivă. De exemplu, dacă lucrezi în România și ai rezidență fiscală în Canda, ești obligat să raportezi în Canada toate veniturile pe care le obții în România și de a le impozita conform legislației din Canada.
În primul rând, la stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice sunt luate în calcul inclusiv convențiile de evitare a dublei impuneri pe care România le are încheiate cu alte state, nu doar legislația fiscală ce definește la art. 7 pct. 28 din Codul fiscal persoana fizică rezidentă ca fiind orice persoană ce îndeplinește cel puțin una dintre condițiile enumerate[1].
În cazul în care o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri, rezidența persoanei fizice se stabilește în funcție de următoarele criterii:
- rezidența este în statul în care are domiciliul, respectiv locuința permanentă aflată la dispoziția sa. O locuință este considerată permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană;
- rezidența este în statul în care își are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relațiile sale personale și economice sunt mai apropiate, în cazul în care aceasta are o locuință în ambele state. Mai exact, rezidența se stabilește în țara în care persoana fizică locuiește mai mult, muncește, își are familia și majoritatea posesiunilor, dar se iau în calcul și chestiuni precum în ce țară are conturi bancare sau carduri de credit/debit, practic unde legăturile personale și economice sunt mai strânse;
- rezidența este în statul în care se locuiește în mod obișnuit, dacă persoana fizică nu deține o locuință permanentă nicăieri sau dacă nu se poate stabili în ce stat își are centrul intereselor vitale;
- rezidența este în statul a cărui naționalitate sau cetățenie o are persoana, dacă aceasta locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre cele două state;
- rezidența se stabilește pe cale amiabilă dacă persoana fizică are naționalitatea ambelor state sau a niciunuia dintre ele. În această situație se stabilește în baza procedurii amiabile din convenția de evitare a dublei impuneri, adică autoritățile competente ale ambelor state tranșează problema de comun acord.
În situația opusă, persoanele fizice rezidente în România care pleacă din țară pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, au obligația completării Chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România la organul fiscal central competent (unde are domiciliul fiscal persoana fizică) cu 30 de zile înainte de plecarea din țară.
Persoanele fizice au obligația de a anexa la Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice la plecarea din România, orice documente ce pot sta la baza determinării rezidenţei persoanei fizice, precum şi, după caz, certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat.
Bineînțeles, pot fi luate în considerare la stabilirea rezidenței în România sau în statul străin și alte elemente, dar numai împreună cu cele amintite anterior. Arătăm, cu titlu de exemplu:
- un autovehicul înregistrat în România sau în statul străin;
- un permis auto emis de autoritățile din România sau din statul străin;
- un pașaport emis de autoritățile din România sau din statul străin;
- dacă persoana fizică este asigurată în sistemul asigurărilor de pensii și/sau sănătate din România sau din statul străin în perioada în care stă în România sau în statul străin.
Documentele justificative, certificatele sau orice alte înscrisuri ce se vor anexa Chestionar și sunt într-o limbă străină vor fi însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați de Ministerul Justiției, în condițiile legii.
Organul fiscal central competent (unde are domiciliul fiscal persoana fizică), ținând cont de prevederile convenției de evitare a dublei impuneri sau ale Codului fiscal după caz, de Chestionarul depus, de certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document (eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală) după caz, precum și de orice alte documente relevante[2], stabilește rezidența și, în termen de 15 de zile de la depunerea Chestionarului, notifică persoana fizică și stabilește dacă aceasta are în continuare obligație fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menținută din/în evidențele fiscale.
În cazul obligației fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României.
În situaţia în care intervin modificări faţă de datele înscrise în notificare, ca urmare a completării documentaţiei prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenţei la plecarea din România cu noi informaţii/documente, organul fiscal central competent emite o nouă notificare şi o anulează pe cea precedentă, pentru stabilirea obligaţiei fiscale ce revine persoanei fizice în România.
Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România nu are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri completează Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România și este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea rezidenței, precum și în următorii 3 ani calendaristici.
Cu titlu de exemplu, arătăm că între România și Principatul Monaco nu este încheiată vreo convenție de evitare a dublei impuneri, prin urmare orice persoană interesată trebuie să se intereseze în Principatul Monaco care sunt condițiile și formalitățile de obținere a certificatului de rezidență fiscală, pentru ca ulterior să îl atașeze chestionarului mai sus menționat.
Nedepunerea la timp a celor două chestionare (stabilirea rezidenței la sosirea/ la plecarea în/ din România) se poate sancționa cu amendă de la 50 la 100 de lei.
De asemenea, nedepunerea în termen a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la sosirea în România”, respectiv a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la plecarea din România” constituie fapte ce se înscriu în cazierul fiscal.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Diana Badiu, avocat în Baroul Cluj.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 20 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro.
Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
[1] a) are domiciliul în România;
b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d) este cetățean român care lucrează în străinatate, ca funcționar sau angajat al Romaniei într-un stat străin;
[2] Documentele justificative se atașează chestionarului în format zip.
-dacă există cont SPV zip-ul se încarcă pe site-ul anaf, secțiunea depunere declarație unică și alte formulare.
-dacă nu există cont SPV este nevoie de prezența, la ghișeu, cu documentele și chestionarul pe stick.
