Ne face plăcere să facem publică o soluție recentă de obligare a Administrației Județene a Finanțelor Publice Cluj la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de către fisc prin anularea abuzivă a codului de TVA. Această soluție a fost obținută de echipa de avocați a societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații la Tribunalul Cluj și validată apoi de Curtea de Apel Cluj.
În fapt, societății i s-a anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA la finalul lunii martie 2016, ca urmare a faptului că reprezentantul societății nu s-ar fi prezentat la chemarea organului fiscal, pentru a furniza informațiile solicitate de către acesta. La acel moment, societatea se afla în insolvență, dar desfășura o activitate economică generatoare de profit, în tentativa de a stinge datoriile înregistrate și de a se reorganiza. Ca efect al anulării codului de TVA, societatea a fost obligată să colecteze TVA pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate, dar nu a mai putut deduce TVA pentru achizițiile efectuate. Datorită marjei de profit mici cu care lucra și a poverii fiscale excesive a TVA-ului care nu a mai putut fi dedus, societatea nu a mai putut desfășura o activitate profitabilă și a intrat în faliment.
Printr-o acțiune înregistrată la Tribunalul Cluj, societatea a solicitat anularea actului administrativ fiscal prin care s-a anulat, din oficiu, codul de înregistrare în scopuri de TVA și, consecutiv, obligarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Cluj la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Societatea a argumentat, in extenso, faptul că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a Administrației Județene a Finanțelor Publice Cluj, în temeiul art. 1357 alin. (1) Cod civil, potrivit căruia “Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. În acest sens, Codul de Procedură Fiscală în vigoare la data controlului impunea organului fiscal la, art. 5 alin. (1), să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului General consolidat. Art. 6 din același Cod, intitulat Exercitarea dreptului de apreciere, oferă dreptul organului fiscal să recalifice anumite situații și să le interpreteze, însă în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin și “să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză”. În egală măsură, același act normativ impune organului fiscal, precum și contribuabilului, să acționeze cu bună-credință: “Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință în scopul realizării cerințelor legii”. În speță, s-a susținut că în mod concret Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj nu a dat dovadă de bună-credință întrucât a acționat fără o informare temeinică, fără a avea o analiză corectă a normelor de drept incidente în cauză și fără a cunoaște practic nimic despre contribuabilul în privința căruia a afirmat, sentențios, că nu ar mai avea intenția și capacitatea de a desfășura o activitate economică.
Expertiza fiscală administrată în cauză a relevat faptul că, în perioada relevantă, societatea nu a putut deduce TVA în cuantum total de 30.597 lei.
Prin sentința civilă nr. 2243/2018, Tribunalul Cluj a anulat decizia de soluționare a contestației fiscale și decizia de anulare, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA și, subsecvent, a obligat Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj la plata unor despăgubiri în cuantum de 30.597 lei (reprezentând TVA-ul care nu a putut fi dedus de societate). Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut faptul că decizia de anulare, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA a fost emisă fără audierea societății vizate conform art. 9 alin. (1) Cod procedură fiscală și era total nemotivată (decizia fiind, în fapt, un formular pe care era bifată o căsuță). Tribunalul a făcut aplicarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 martie 2013, în afacerea C-527/11, Ablessio SIA, prin care s-a statuat: Articolele 213, 214 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun refuzului din partea administrației fiscale a unui stat membru de a atribui un număr de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată unei societăți pentru simplul motiv că aceasta nu dispune, în opinia respectivei administrații, de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita activitatea economică declarată și că titularul părților sociale ale acestei societăți a obținut deja, în repetate rânduri, un asemenea număr pentru societăți care niciodată nu au exercitat efectiv o activitate economică și ale căror părți sociale au fost cesionate la scurt timp după atribuirea numărului respectiv, fără ca administrația fiscală în cauză să fi stabilit, având în vedere elemente obiective, că există indicii serioase care permit să se suspecteze că numărul de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată atribuit va fi utilizat în mod fraudulos. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă administrația fiscală menționată a furnizat indicii serioase cu privire la existența unui risc de evaziune în cauza principală.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 95/2019, a validat întrutotul cele reținute de către Tribunalul Cluj și a menținut soluția pronunțată, inclusiv sub aspectul despăgubirilor acordate, care vor trebui plătite de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj. În opinia instanței de recurs, în speță nu exista niciun indiciu din care să rezulte că societatea ar fi intenționat să utilizeze codul de TVA în mod fraudulos. Mai mult, observă Curtea, în speță nu se poate susține că societatea nu a fost prejudiciată, din moment ce ea nu și-a putut exercita efectiv dreptul de a deduce TVA-ul. Cu ocazia dezbaterilor s-a clarificat de altfel sub acest aspect, de către apărătorul societății, faptul că nu suntem într-o ipoteză de anulare eronată a codului de TVA, care să dea dreptul societății să recupereze TVA-ul imposibil de dedus, ci în prezența unei anulări abuzive a codului de TVA, nerecunoscută de către fisc.
În opinia societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, această afacere ar trebui să deschidă calea unui șir lung de hotărâri care să sancționeze conduita prejudiciabilă a organelor fiscale. În prezent, simpla anulare a actelor administrative fiscale, cu consecința exonerării de la plata obligațiilor fiscale suplimentare, nu reprezintă o satisfacție suficientă. Astfel, în principal în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, particularii au deschisă calea unei acțiuni în despăgubiri pentru repararea prejudiciilor ce le-au fost cauzate.
Felicitari! Si la mai multe!
Vă mulțumim!