Abuzul în serviciu
În materie penală, când o persoană comite o infracțiune, este deschis un dosar penal în care se fac cercetări și, la final, se întocmește de cele mai multe ori un rechizitoriu. Frecvent, prin acest rechizitoriu procurorii detaliază acuzația adusă inculpatului, pentru ca acesta să își poată pregăti apărare în faza de cameră preliminară și judecată.
Nu așa a fost și în cazul de față.
Clientul nostru a fost acuzat de complicitate la abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție în formă continuată. Rechizitoriul spune că în calitate de reprezentant al unei societăți ce are ca obiect de activitate salubrizarea localităților a emis un număr de 18 facturi fiscale privind servicii de salubrizare, care au fost acceptate la plată de către primarul comunei, creându-se un prejudiciu în sarcina unității administrativ teritoriale. Nu știm exact prejudiciul pentru că nu a existat niciun fel de constituire de parte civilă.
Speța devine interesantă atunci când începem să citim legea și constatăm că însăși legea permite operatorului economic de salubrizare să emită facturi comunei pentru acoperirea costurilor de salubrizare în ipoteza în care persoanele fizice ori juridice, cetățeni ai respectivei unități administrativ teritoriale, nu binevoiesc a încheia contracte de salubrizare cu operatorul economic, sustrăgându-se de la plata serviciilor de salubrizare (art. 25 din Legea nr. 101/2006).
Sigur că în etapa de urmărire penală au fost mai multe discuții cu procurorii și, în final, totul părea că dosarul va fi clasat. Comicul situației a fost că dosarul nu a fost clasat, din contră a fost emis rechizitoriul și a fost sesizată instanța de judecată.
Așa s-a născut abuzul în serviciu.
Abuzul de serviciu
Deși era greu de demonstrat că există un abuz de serviciu, organele de urmărire penală s-au străduit să obțină o soluție care să confirme acuzația descrisă în rechizitoriu. Au mers până într-acolo încât s-au folosit și de prevederi legale trunchiate.
Spre exemplu, procurorul a indicat drept articol de lege încălcat art. 25 alin. (2) din Legea nr. 101/2006 (în vigoare la momentul 27.02.2013), cu următorul cuprins: În funcție de natura activităților prestate, atât în cazul gestiunii directe, cât și în cazul gestiunii delegate, pentru asigurarea finanțării serviciului de salubrizare, utilizatorii achită contravaloarea serviciului de salubrizare.
În realitate, adevărata formă a articolului 26 alin. (2) – nu a existat niciun art. 25 cu conținutul arătat mai sus – din Legea nr. 101/2006 (în vigoare la momentul 27.02.2013) este următoarea: În funcție de natura activităților prestate, atât în cazul gestiunii directe, cât și în cazul gestiunii delegate, pentru asigurarea finanțării serviciului de salubrizare, utilizatorii achită contravaloarea serviciului de salubrizare prin: a) tarife, în cazul prestațiilor de care beneficiază individual, pe bază de contract de prestare a serviciului de salubrizare; b) taxe speciale, în cazul prestațiilor efectuate în beneficiul întregii comunități locale; c) taxe speciale, în cazul prestațiilor de care beneficiază individual fără contract.
Taxele speciale sunt instituite de Consiliul Local pentru finanțarea unui serviciu public local, se încasează de către UAT și din veniturile astfel colectate este plătit operatorul economic care prestează serviciul public. După coroborarea mai multor articole de lege (art. 25, 26 din Legea nr. 101/2006 și art. 43 din Legea nr. 51/2006) rezultă foarte clar că operatorul economic poate să solicite Comunei plata serviciului de salubrizare pentru anumite persoane, expres prevăzute de lege.
Sigur că această omisiune nu a fost singulară și au existat mai multe nereguli ale actului de sesizare al instanței, ce în final au fost sancționate de instanțele naționale.
Așa s-a născut abuzul de serviciu.
Achitarea
Deși instanța a fost sesizată în anul 2017, dosarul a fost soluționat în anul 2021 și decizia definitivă a fost emisă în anul 2022. Credem cu tărie că o persoană, indiferent de calitatea publică sau privată, nu trebuie să stea în așteptare 5 ani pentru a primi o soluție ce repară umilința prin care a trecut, dacă o repară.
Judecătoria Jibou, prin sentința penală nr. 2/7.01.2022 reține faptul că potrivit prevederilor Legii nr. 101/2006, inculpații le-au respectat întocmai.
Prin sentința penală s-a reținut că procedând la plata tarifelor pentru serviciul de salubrizare primarul nu a efectuat cheltuieli bugetare fără documente justificative, din contră acesta a plătit prețul serviciilor de salubrizare efectuate de operator și atestate de facturile fiscale însoțite de documente doveditoare ale sumei facturate. Mai mult, unitatea administrativ-teritorială, procedural, încasa prețul serviciilor de la beneficiari la bugetul local (sub formă de taxă specială), iar apoi, cu ocazia rectificărilor bugetare, aloca aceste sume către operatorul de salubritate.
Tot prin sentință se reține că nu s-au încălcat sub nicio formă angajamentele contractuale, dimpotrivă, prin demersul său, unitatea administrativ teritorială a găsit soluții pentru menținerea și continuarea contractului, astfel încât comuna să beneficieze de acest serviciu esențial.
Judecătoria Jibou concluzionează spunând că Parchetul, în cuprinsul rechizitoriului mai enumeră opt texte legale, pretins a fi încălcate de către inculpați, fără însă a concretiza în ce constă încălcarea acestor prevederi legale, iar la art. 18 pct. 2 se stipulează că unitatea administrativ teritorială are obligația să stabilească și să aprobe tarifele pentru serviciul de salubrizare, precum și pe aceea de a stabili subvenția care se plătește de la bugetul local pentru acoperirea diferențelor dintre costul înregistrat de operator și sumele efectiv încasate de la beneficiarii serviciului.
Sigur că Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou a declarat apel împotriva soluției de achitare și Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 798/A/9.06.2022 a confirmat cele spuse de către Judecătoria Jibou, cu o mențiune importantă, anume că plata sumelor către societatea de salubrizare, a fost ordonată, în baza unor hotărâri de consiliu local, adoptate, în temeiul Legii nr. 101/2006, pentru satisfacerea unui serviciu de interes public local, urmând ca sumele achitate cu acest titlu să fie recuperate din încasarea taxei speciale instituită în sarcina locuitorilor.
În orice caz, instanțele naționale, mai precis Judecătoria Jibou și Curtea de Apel Cluj, au luat decizia corectă de a îi achita pe ambii inculpați pentru faptele de care au fost acuzați și au confirmat încă o dată decența actului de justiție, în pofida duratei lungi a procesului.
Achitarea a fost obținută nu doar pentru că însăși legea permite ca operatorul economic să obțină contravaloarea prestării serviciilor furnizate către persoanele ce locuiesc în localitate, ci și pentru faptul că acuzația a venit cu trunchieri legislative, menite să inducă în eroare judecătorul ce analizează acuzația.
Ne bucurăm totuși de soluția obținută și apreciem atenția judecătorilor în această speță.
Acest articol a fost pregătit pentru pagina web a societății Civile de Avocați Costaș, Negru & Asociații de av. Adrian Docoli, care a asigurat asistența juridică pentru client atât în prima instanță, cât și în fața instanței de apel.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 13 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
