09
nov.2018

Drept de deducere TVA. Realitatea prestărilor de servicii

Societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații a finalizat recent cu succes, după mai bine de trei ani și două cicluri procesuale, un litigiu fiscal purtat în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, având ca obiect rambursarea TVA-ului aferent unor prestări de servicii de care a beneficiat clientul.

Mai precis, în cadrul unei inspecții fiscale având ca obiect o cerere de rambursare TVA, echipa de inspecție fiscală a considerat că unele tranzacții – constând în achiziția unor servicii de logistică și marketing în transport – nu ar fi reale, motiv pentru care a fost respinsă cererea de rambursare TVA. Juridic, nerecunoașterea dreptului de deducere al TVA-ului s-a fundamentat pe celebrul art. 11 alin. (1) din vechiul Cod fiscal, redactat astfel: La stabilirea sumei unui impozit sau unei taxe în înțelesul prezentului Cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. S-a apreciat, în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, că dubiile proveneau din aceea că societatea beneficiară și societatea prestatoare aveau în parte aceiași angajați, cu timp parțial (2-4 ore pe fiecare societate) și că din această perspectivă prestările de servicii erau nereale, societatea beneficiară având resurse suficiente pentru a presta, cu propriul personal, serviciile de logistică și marketing în transport achiziționate. De asemenea, s-a reproșat societății faptul că pe facturile fiscale nu era suficient descrise serviciile prestate, ceea ce echivala cu nerealitatea acestora.

Într-o primă fază, prin decizia de soluționare a contestației nr. 331/26.05.2015, D.G.R.F.P. Cluj-Napoca a admis în parte contestația fiscală, pentru suma de 19.878 lei, dispunând refacerea inspecției fiscale. Contestația a fost respinsă pentru suma de 11.126 lei.

În urma refacerii inspecției fiscale, o altă echipă din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Cluj a dat aceeași soluție, apreciind în continuare că societatea nu are dreptul de deducere pentru TVA-ul în cuantum de 11.126 lei, pentru aceleași motive. O nouă contestație fiscală a fost respinsă prin decizia de soluționare a contestației nr. 31/22.01.2016 a D.G.R.F.P. Cluj-Napoca.

Trebuie menționat un aspect inedit, acela că unul dintre membrii echipei de inspecție fiscală a atacat în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației nr. 331/26.05.2015, învederând instanței faptul că anularea în parte a deciziei de impunere dintr-o inspecție fiscală la care a participat l-ar obliga să restituie stimulentele primite de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj ca urmare a stabilirii unor obligații fiscale suplimentare. Acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 2749/5.10.2016 a Tribunalului Cluj (rămasă definitivă prin nerecurare).

În litigiul principal, societatea care a solicitat rambursarea de TVA a reușit mai întâi anularea parțială a deciziei de soluționare a contestației nr. 31/22.01.2016, a deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală, pentru suma de 11.126 lei respinsă la rambursare. Astfel, prin sentința civilă nr. 3082/24.10.2016 a Tribunalului Cluj, menținută în întregime prin decizia civilă nr. 1216/10.05.2017 a Curții de Apel Cluj, s-a apreciat că soluția organelor fiscale este nelegală. Instanțele au rezonat cu poziția expusă de expertul fiscal și au apreciat că nu se poate refuza valorificarea dreptului de deducere al TVA-ului, cu justificarea că serviciile prestate n-ar fi reale dedusă din simplul fapt că nu există o descriere suficientă a serviciilor. S-a reținut astfel faptul că mențiunile din facturi pot fi completate cu mențiunile existente în documentele-suport care atestă prestarea serviciilor și stau la baza oricărei facturi: conținutul sprint-urilor planificate conform metodologiei de marketing, astfel cum sunt prevăzute în raportul de prospectare (denumire companie țintă, date de contact, sursă informație, persoană responsabilă); informațiile prevăzute în raportul de ofertare (denumire companie, persoană de contact, rută, număr transporturi, preț, persoană responsabilă); operațiuni privind managementul relațiilor cu clienții (prezentate în rapoartele Customer Relationship Manager – CMR).

Este interesant de observat faptul că Tribunalul Cluj a valorizat hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în afacerea C-271/12, Petroma Transports, reținând faptul că, în cazul în care condițiile de fond pentru a putea beneficia de dreptul de deducere al TVA-ului sunt îndeplinite, iar înainte de adoptarea deciziei de către autoritatea fiscală în cauză persoana impozabilă a furnizat acesteia din urmă o factură corectată, acordarea dreptului de deducere nu poate, în principiu, să fie refuzată persoanei impozabile pentru motivul că factura inițială conținea o eroare. De asemenea, respingând incidența în cauză a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din afacerea Halifax, instanța a arătat că simpla analiză documentară a stării de fapt fiscale nu echivalează cu dovedirea, de către fisc, a faptului că operațiunile nu sunt reale. În fapt, această analiză documentară reprezintă doar o etapă dintr-un proces complex de operațiuni care cuprins analize și anchete faptice ale operațiunilor unui contribuabil și care împreună conduc la stabilirea realității unei operațiuni.

Într-un al doilea litigiu, care a presupus inclusiv o rejudecare, echipa Costaș, Negru & Asociații a reușit anularea parțială a deciziei de soluționare a contestației fiscale nr. 331/26.05.2015, a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală și pentru diferența de obligații fiscale de 19.878 lei. Astfel, prin sentința civilă nr. 430/12.02.2018 a Tribunalului Cluj și decizia civilă nr. 4128/18.10.2018 a Curții de Apel Cluj s-a constatat că refuzul recunoașterii dreptului de deducere al TVA-ului este nejustificat. Cu precădere, reținem o evoluție jurisprudențială la nivelul Curții de Apel Cluj, care a menționat expressis verbis faptul că, în anul de grație 2018, decizia nr. V/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite nu poate fi aplicată decât într-un sens care să concorde cu principiile cristalizate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește interpretarea directivelor în materia TVA (cu referire directă la decizia civilă nr. 1281/20.03.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Contencios Administrativ și Fiscal). Reamintim, Decizia nr. V/2007 consacra la nivel național formalismul accesiv, permițând respingerea unor cereri de rambursare TVA pe motive puerile (ex. lipsa unei cifre din codul fiscal).

Ca urmare a finalizării acestei afaceri, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj este obligată să ramburseze contribuabilului TVA-ul solicitat, să plătească dobânzi fiscale de la data expirării unui termen de 45 de zile subsecvent formulării cererii de rambursare TVA și să suporte cheltuielile de judecată.

Contribuabilul a fost reprezentat de o echipă de avocați coordonată de av. dr. Cosmin Flavius Costaș. Detalii privind ariile de practică și avocații Costaș, Negru & Asociații găsiți pe pagina web a societății, la adresa https://www.costas-negru.ro.

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.