În timpul și după pandemia coronavirusului COVID-19, România a devenit o destinație extrem de atractivă pentru nomazii digitali sau pentru alte persoane și familii care aleg să se stabilească aici. Echipa Costaș, Negru & Asociații acordă asistență cu privire la aspectele fiscale, administrative, imobiliare sau de business ale unei asemenea schimbări de decor. Recent însă ne-a reținut atenția o altă problemă juridică, anume posibilitatea dobândirii nu doar a unui drept de ședere, ci chiar a cetățeniei române de către cetățenii străini cu părinți români.
I. Introducere
Noțiunea de cetățenie este una complexă, datorită tradițiilor și abordărilor privind cetățenia care au variat de-a lungul istoriei, în funcție de societățile, culturile și ideologiile diferitelor țări.
Declarația Universală a Drepturilor Omului recunoaște dreptul la o cetățenie, dreptul de a schimba cetățenia și dreptul de a nu fi privat de cetățenie. Dreptul la o cetățenie are implicații semnificative asupra vieții de zi cu zi a indivizilor din fiecare țară.
II. Principiile care stau la baza obținerii cetățeniei
Termenii latini jus soli și jus sanguinis, utilizați în dreptul cetățeniei, reprezintă două modalități distincte de acordare a cetățeniei.
Mai exact, jus soli, în traducere „dreptul de sol”, este principiul conform căruia cetățenia este acordată persoanelor născute pe teritoriul unui anumit stat. Potrvit acestui concept, cetățenia este acordată în mod automat copiilor născuți pe teritoriul respectiv, indiferent de cetățenia părinților lor.
La momentul actual există peste 30 de țări în lume care recunosc dreptul la cetățenie din naștere. Printre acestea se numără Argentina, Brazilia, Canada, Cuba, Mexic și Statele Unite, pentru a numi doar câteva.
Pe de altă parte, jus sanguinis, anume „dreptul de sânge”, denotă posibilitatea conferită unei persoane de a revendica cetățenia unei țări în virtutea faptului că s-a născut dintr-un părinte care este cetățean al țării respective. Cu titlu de exemplu, există o diversitate de țări care se bazează în principal pe principiul jus sanguinis, anume: Germania, Italia, Israel, România, Grecia și Irlanda.
În general, majoritatea țărilor care adoptă principiul jus soli adoptă, de asemenea, principiul jus sanguinis ca o excepție de la regula generală. De exemplu, calitatea de cetățean american va fi recunoscută chiar dacă nașterea copilului a avut loc în afara SUA, cu condiția ca cel puțin unul dintre părinți să fi fost cetățean american la momentul nașterii.
III. Regimul juridic a cetățeniei române
Prevederile cuprinse în cadrul art. 5 din Constituție reglementează cetățenia astfel: ”(1) Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică. (2) Cetatenia romana nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere”.
Legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român, este reglementată de Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române. Termenul „cetățenie” din dreptul constituțional contemporan exprimă această legătură.
Potrivit legislației în vigoare, modurile de dobândire a cetățeniei române sunt prin: 1. naștere; 2. adopție; 3. acordare la cerere.
În cele ce urmează, vom analiza situația particulară a obținerii documentelor care atestă cetățenia română de către un cetățean american, cu părinți români. Fundamentul juridic al problemei de față se regăsește în prevederile articolului 5 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1991. Potrivit acestuia, ”sunt, de asemenea, cetățeni români cei care s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română”. Din nefericire, procedura de obținere a cetățeniei în acest caz particular nu este suficient de detaliată, astfel că pot apărea anumite dificultăți de ordin practic.
IV. Cazul particular al obținerii cetățeniei de către cetățenii americani cu părinți români
După cum am menționat supra, legea prevede faptul că sunt, de asemenea, cetățeni români cei care sunt născuți în străinătate însă cel puțin unul dintre părinți este cetățean român, aplicând principiul jus sanguinis. Datorită faptului că persoanele sunt deja considerate ca fiind cetățeni români, nu se mai poate pune problema acordării cetățeniei române urmând procedura clasică.
Totuși, chiar dacă statul român consideră pesoanele aflate în acestă situație ca fiind cetățenii săi, aceștia nu au documentele care să dovedească acestă cetățenie și totodată, nu figurează nici în registrele naționale de stare civilă.
În această situație, procedura de urmat este una mult mai simplă, anume cea a transcrierii certificatului de naștere întocmit de autoritățile străine în registrele de stare civilă române. Pașii de urmat în această situație sunt următorii:
- Documente necesare:
- Cerere pentru transcrierea certificatului;
- Certificat de naștere american, în original;
- O traducere autentificată a certificatului de naștere american;
- Pașaport american(în original dacă dosarul se depune personal, în copie legalizată dacă se depune de către mandatar);
- Declarație autentică notarială prin care se atestă faptul că nu a mai solicitat anterior transcrierea certificatului de naștere;
- În situația în care ambii părinții sunt cetățeni români și au certificat de căsătorie emis de autoritățile române, va fi necesară o copie după certificatul de căsătorie;
- În ipoteza în care părinții nu au certificat de căsătorie eliberat de către autoritățile române, va fi necesară o traducere legalizată a certificatului de căsătorie american, din care să rezulte clar numele după căsătorie al părinților.În cazul în care nu rezultă numele după căsătorie, va fi necesară o declarație autentică notarială în acest sens.
- Copii ale certificatelor de naștere românești ale părinților;
- Copii ale actelor de identitate românești ale părinților(buletine/pașapoarte – chiar și expirate)
2. Procedura și autoritatea competentă
Cererea de transcriere a certificatului de naștere procurat din străinătate se adresează primarului localităţii de domiciliu, pentru cetăţenii români cu domiciliul în România, primarului localităţii de ultim domiciliu avut în ţară în cazul cetăţenilor români domiciliaţi în străinătate sau Primarului Sectorului 1, în cazul cetăţenilor români care nu au avut niciodată domiciliul în România.
Competența revine Direcţiei Publice de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a Sectorului 1, în situația în care cetățeanul nu a avut niciodată domiciliul în România.
După depunerea tuturor documentlor la autoritatea competentă, procedura va dura aproximativ 60 de zile. Ulterior, se va acorda un cod numeric personal, în baza căruia se pot obține atât buletinul cât și pașaportul românesc, urmând procedura obișnuită.
V. Concluzie
Pe parcursul acestui articol, am analizat situația particulară a obținerii documentelor care atestă cetățenia română de către cetățenii americani care au cel puțin un părinte român. Desigur, acestă procedură îți regăsește aplicabilitatea și fată de cetățenii altor state, singura condiție fiind ca cel puțin unul dintre părinți să fie cetățean român.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Rovena Fetico din Baroul Arad.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 19 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
