Taxa ocupare abuzivă, cea mai recentă invenție a Consiliului Local Cluj-Napoca pentru a alimenta bugetul local, a fost desființată de instanțe, într-un litigiu finalizat la Tribunalul Cluj, care reconfirmă nelegalitatea H.C.L. Cluj-Napoca nr. 48/2010 și respectiv nr. 284/2010.
În fapt, vom reține că prin H.C.L. Cluj-Napoca nr. 48/2010, a fost reglementat regimul despăgubirilor pentru ocuparea abuzivă a locuințelor și spațiilor cu altă destinație, proprietate a Municipiului Cluj-Napoca și s-a instituit taxa ocupare abuzivă. Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la acel moment drept 2 lei/mp/zi pentru spațiile cu destinația de locuințe, respectiv 8 lei/mp/zi pentru spațiile cu altă destinație. Ulterior, s-a emis și H.C.L. nr. 284/2010, prin care s-au reglementat suplimentar majorări de întârziere de 0,5% pe zi pentru despăgubirile indicate anterior.
H.C.L. nr. 48/2010 prin care s-a instituit această taxă de ocupare abuzivă a fost anulată de Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 4508/20.06.2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1701/16.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj. În sprijinul nelegalității reglementării arătate se puteau invoca desigur mai multe argumente:
– În urmare lecturii atente a dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicată, afirmăm că legislativul local nu avea competența de a reglementa aspectele privitoare la raporturile juridice civile. Astfel cum reiese din art. 36 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local are atribuții ce privesc problemele de interes local, public, în calitate de autoritate publică și nu de particular, indiferent dacă este în cauză administrarea domeniul public sau privat al unității administrative teritoriale. Pe cale de consecință, fiind în prezența unei hotărâri emise cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competență, vom reține că nu este îndeplinită prima condiție de validitate a oricărui act administrativ (pentru detalii asupra problematicii competenței și condițiilor de validitate ale actelor administrative, a se vedea O. Podaru, Drept administrativ, vol. I, Actul administrativ (I). Repere pentru o teorie altfel, Ed. Hamangiu – Sfera Juridică, București, 2010, p. 81 și următoarele).
– H.C.L. Cluj-Napoca nr. 48/2010 privea de fapt repararea prejudiciului cauzat prin fapta proprie, reglementat în dreptul comun ca o ipoteză de răspundere civilă delictuală (reglementare edictată sub imperiul vechiului Cod Civil). Vom reține, de plano, că această hotărâre contravenea oricum dispozițiilor Legii nr. 297/2009 privind Codul Civil, intrată în vigoare în data de 1 octombrie 2011. Astfel, art. 1386 alin. (1) din Noul Cod Civil prevede că atunci când sunt datorate despăgubiri, subsecvent constatării îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, stabilirea despăgubirilor se face prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească. După cum se poate însă observa, prin adoptarea și punerea în practică a H.C.L. Cluj-Napoca nr. 48/2010, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a încălcat principiul egalității părților în raporturile civile, precum și principiul separației puterilor în stat, înțelegând să se prevaleze de prerogativa de autoritate publică pentru a stabili în mod unilateral cuantumul despăgubirilor.
– În egală măsură, vom observa că prin H.C.L. Cluj-Napoca nr. 48/2010 s-a stabilit cuantumul despăgubilor (2 lei/mp/zi pentru locuințe, respectiv 8lei/mp/zi pentru spații cu altă destinație) într-un mod abuziv, cuantumul “despăgubirii” fiind unul vădit disproporționat raportat la paguba concret suferită, care ipotetic și strict teoretic ar consta în plata chiriilor neîncasate și a dobânzilor aferente. Prejudiciul este un element care trebuie evaluat in concreto, raportat la elementele din starea de fapt, astfel cum reiese și din prevederile art. 1381 alin. (2) din Noul Cod Civil („Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului”), iar acesta nu poate fi cuantificat anterior în mod definitiv, fără a se acorda posibilitatea celeilalte părți de a se apăra și instanței de a-l aprecia echitabil [facem trimitere și la prevederile art. 1386 alin. (4) Cod Civil, care prevede obligația adaptării cuantumului despăgubirii, raportat la prejudiciul efectiv suferit]. Pentru a formula un simplu exemplu, vom observa că în Municipiul Cluj-Napoca taxa de ocupare abuzivă a unui spațiu cu altă destinație decât cea de locuință la nivelul de 240 lei/mp/lună, adică mai mult de 50 euro/mp/lună, în condițiile în care chiria pentru spațiile de birouri din clădirile nou-construite nu depășește de regulă 15 euro/mp/lună. Decurge de aici că la nivel local Municipiului Cluj-Napoca a înțeles să se îndestuleze prin mecanismul despăgubirilor propus și să acopere probabil găuri din bugetul local, deși legea nu-i permitea să facă acest lucru
– În fine, pentru ipoteze de ocupare abuzivă a unor bunuri proprietate publică, Municipiul Cluj-Napoca avea la dispoziție o acțiune în evacuare, dublată de posibilitatea de a solicita despăgubiri de la autorul faptei prejudiciabile.
Atunci când institui taxa de ocupare abuzivă, nu te poți însă opri pentru simplul fapt că instanța a anulat, cu titlu definitiv, H.C.L. nr. 48/2010. Aceasta a fost teoria Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca și a Primarului, care au adoptat următoarea strategie: chiar dacă hotărârea de consiliu local a fost anulată de instanță, ea poate fi percepută, cu majorări de întârziere calculate în baza H.C.L. nr. 48/2010, pentru perioada anterioară momentului în care Tribunalul Cluj a anulat H.C.L. nr. 48/2010.
Taxa ocupare abuzivă a fost deci determinată în continuare, prin intermediul unor fișe de calcul și fișe de daune, iar unii contribuabili au fost notificați prin executor judecătoresc să achite sume exorbitante. Spre pildă, clientului-persoană fizică reprezentat de societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații i s-a solicitat să plătească aproximativ 300.000 lei plus majorări pentru spații de câțiva metri pătrați care ar fi fost ocupate abuziv (deși, în realitate, era vorba despre mici suprafețe de teren aflate în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca pe care autoritatea locală le-a lăsat în paragină vreme de mai mulți ani). În urma refuzului de conformare, taxa de ocupare abuzivă a fost solicitată într-un contencios invers, în care Municipiul Cluj-Napoca l-a chemat în judecată pe particular.
Prin sentința civilă nr. 5424 din 8.03.2016, Judecătoria Cluj-Napoca a constatat pe cale de excepție nelegalitatea actului administrativ prin care s-a determinat taxa ocupare abuzivă (fișa de daune), a înlăturat actul din cauză și pe fond a respins acțiunea în pretenții a Municipiului Cluj-Napoca. Soluția a fost menținută în calea de atac, apelul autorității locale fiind respins de Tribunalul Cluj la data de 24.10.2016.
