În multe situații, echipa Costaș, Negru și Asociații trebuie să răspundă unor provocări dificile, respectiv să ofere soluții juridice unor subiecte cu conotații tabu în realitatea economico-juridică actuală.
În contextul unei mobilități incontestabile la nivel mondial și totodată a unor inadvertențe și ambiguități legislative, operatorii economici sunt tot mai interesați de alcătuirea unor rețele complexe de tranzacții și interacțiuni între state.
În condițiile date, tot mai mulți rezidenți ai statelor preferă să transfere fonduri către alte state unde regăsesc trăsături fiscale mai favorabile decât în statul de origine, acestea fiind denumite generic ,,paradisuri fiscale”.
La o privire în ansamblu a fenomenului existent în ultimii 15 ani, se poate observa că majoritatea statelor încearcă să capteze proprietarii cu averi semnificative, propunându-le astfel reduceri mari ale impozitelor pe capital, pe avere și pe salariile mari, aceste resurse fiind ușor de transferat, ușor de relocat în statul global.
Observăm astfel că există state deosebit de prietenoase cu nerezidenții acestora, în unele cazuri discutăm despre state care nu au perceput niciodată în istoria lor impozit pe profit – Andora, Insulele Bermude, Cayman, Monaco sau unele au perceput doar temporar – Algeria, regiunea Casablanca, Danzing, Luxemburg, Panama, Delaware și Nevada – Statele Unite ale Americii.
Desigur, paradisurile fiscale comportă două moduri de abordare, dintre care arătăm că se poate discuta despre:
- O eludare acceptabilă, în limitele legii, a obligațiilor fiscale pe care orice contribuabil le are față de bugetul de stat, acesta putând să-și optimizeze în mod inteligent sarcina fiscală
- Fapte de evaziuni fiscale și/sau spălare de bani dacă se vor alcătui sisteme complexe de încălcare a prevederilor legale în vigoare într-un stat de rezidență și să se folosească de confidențialitatea jurisdicțională pentru a utiliza un paradis fiscal în vederea mascării diverselor tipuri de fraudă fiscală, evaziune fiscală și/sau spălare de bani[1].
În mod generic, atunci când se pronunță termenul de ,,paradis fiscal” majoritatea covârșitoare se gândește automat la aspecte ce țin de afaceri ilegale, însă contrar acestei opinii cvasi-generale, companiile reprezintă un instrument legal de organizare a unor business-uri, practic având semnificația unor investiții, ale cărui avantaje țin ab initio de fiscalitate.
De aceea, se impune a menționa că avantajul contribuabililor, atunci când constituie anumite societăți offshore este de a evita plata impozitelor în țara de rezidență, însă aceasta constituie o opțiune legală, iar nu ilegală.
Care sunt avantajele acestor zone?
- Autonomia și descentralizarea acestor jurisdicții presupune organe administrative, legislative și executive proprii, dar și politică fiscală proprie, astfel că economia lor emergentă a fost susținută de companiile offshore.
- Beneficiile neimpozabile astfel au reușit să accelereze reînvestirea profitului și creșterea competitivității pe piața internațională.
Astfel, suntem de părere că în mod corect s-a apreciat în doctrină că ,,paradisurile fiscale constituie rolul-cheie în accentuarea mișcării de capitaluri și alcătuirea unor rețele complexe de tranzacții și interacțiuni între state, companii multinaționale, persoane fizice foarte bogate și indivizi obișnuiți.”[2]
Înainte să discutăm despre limita dintre optimizare fiscală și fraudă fiscală, dorim să punctăm câteva aspecte de ordin terminologic, respectiv ce înseamnă conceptul de paradis fiscal și centru financiar offshore.
Este important de amintit faptul că o societatea offshore poate reprezenta un valoros instrument pentru protejarea afacerii și profiturilor acumulate de aceasta, sporind astfel competitivitatea și profitabilitatea unor societății. Consecința directă și indisolubilă a acestor aspecte este coșmarul creat la nivelul departamentelor guvernamentale și agenților fiscali care au dorit mereu să caute mecanisme eficiente în combaterea luptei împotriva fraudei, evaziunii și a paradisurilor fiscale.
Ce înseamnă de fapt o companie offshore? Destul de simplu, pornind însăși de la semantica acestui cuvânt, respectiv teritoriu departe de țărmul de rezidență, conturăm însăși definiția acestora ca fiind societăți care sunt înregistrate în anumite state sau jurisdicții dependente sau autonome, care cuprind în legislația lor fiscală, fie exceptarea de la impozite, fie impozite minimale, câtă vreme aceste companii nu desfășoară activități pe teritoriul jurisdicției unde sunt înmatriculate[3].
Astfel, dacă stăm să analizăm diferența dintre marile centre financiare și paradisurile fiscale, putem observa că discutăm în esență despre același concept, dar în cazul centrelor financiare se oferă un anumit grad de însemnătate datorită desfășurării acestora prin centre internaționale offshore, pe când paradisurile fiscale nu sunt privite cu atât de multă importanță, e.g. Liberia, Antigua, Insulele Marshall.
Esențialmente de amintit pentru a face diferența dintre marile centre financiare și paradisurile fiscale este faptul că marile centre financiare dețin o influență ridicată care încurajează afacerile internaționale, având o putere de influență și infrastructură suficientă. Astfel, un centru financiar offshore reprezintă comunitatea financiar-bancară care explorează un paradis fiscal[4].
Deseori am fost întrebați de diferențele între fraudele fiscale și dreptul evitării taxelor, respectiv care este limita între faptele de evaziune fiscală/fraudă fiscală și eludarea fiscală.
Frauda fiscală constituie activitatea ilicită care este sancționată în majoritatea legislațiilor penale, iar eludarea fiscală constituie modalitatea prin care contribuabilii au deschise anumite portițe fiscale, fără însă a săvârși infracțiuni.
În continuare, ne vom concentra atenția să vă prezentăm faptul că în lume există peste 40 de jurisdicții care sunt paradis fiscal, printre cele mai utilizate sunt:
- În Europa: Irlanda, Insula Man, Jersey, Cipru, Liechtenstein, Elve’ia, Portugalia, Alderney, Guernsey, Gibraltar;
- În zona Pacificului: Noua Zeelandă, Hong Kong, Vanuatum Sangapore, Malaiezia, Samoa de Vest, Nauru, Insulele Cook;
- În zona Caraibelor: Bahamas, Bermude, Insulele Cayman, Antigua șI Barbuda, Belize,
- În Africa și Oceanul Indian: Liberia, Insulele Marshall, Mauritius,
- În SUA: Delawore, Wyoming, New York, Nevada, Utah.
De exemplu, arătăm că în cazul în care doriți să vă înființați o societatea în Statele Unite ale Americii, puteți alege să fiți acționari/asociați în proporție de 100% într-o companie înregistrată în oricare dintre statele selectate, chiar dacă nu sunt cetățeni americani sau/și nici nu locuiesc pe teritoriul Statelor Unite.
Aceste societăți prin alegerea unui paradis fiscal își vor reduce în mod semnificativ cheltuielile cu plata impozitelor sau a taxelor, ceea ce antrenează realizarea unor economii de scară. Desigur, impactul paradisului fiscal ales va fi reflectat în funcție de domeniul de activitate al companiei și de tratamentul fiscal aplicat distinct de către fiecare jurisdicție în parte.
Pot exista anumite restricții cu privire la tipul de entitate comercială pe care o poate forma un nerezident, însă printre acestea nu se numără companiile de tip LLC și Corporation. Suplimentar față de rezidenți, nerezidenții care doresc înființarea unei companii pe teritoriul Statelor Unite vor trebui să îndeplinească o serie de obligații în plus, printre care obținerea unei vize de tip E-2[5], a unui ITIN[6] (Individual Taxpayer Identification Number[7]), precum și desemnarea unui agent înregistrat în statul în care se înființează compania[8], și stabilirea unei adrese poștale efective.
Cerințele de declarare sunt aceleași inclusiv pentru nerezidenți, care trebuie să se asigure că plătesc în cuantumul și la termen taxele și impozitele, depunând astfel anual declarațiile fiscale. Arătăm că nedepunerea sau neraportarea acestora este de evitat, întrucât va genera aplicarea de amenzi și penalități, putând chiar duce la dizolvarea companiei.
Societatea Costaș, Negru și Asociații frecvent a acordat consultanță juridică în ceea ce privește forma juridică pe care o societate poate să o aibă – fie o societate de tip S Corporation, fie o societate de tip Limited Liability Company (LLC), fiecare având particularități distincte, cât și un regim fiscal diferit în funcție de statul unde urma să se înființeze.
De altfel, cu titlu de exemplu, arătăm că Delaware reprezintă cea mai populară alegere în USA pentru înregistrarea și operarea unei companii, datorită faptului că este business-friendly[9], acordând facilități fiscale companiilor.
Astfel, statul Delaware:
– nu practică impozit pe vânzări și impozit pe veniturile din afara statului;
– taxele de înregistrare sunt mai reduse față de restul statelor;
– taxa de franciză este mai redusă comparativ cu alte state.
Din punct de vedere al securității datelor, companiile înregistrate în acest stat nu trebuie să listeze identitatea acționarilor/asociaților în actul de înființare, astfel că aceste date rămân confidențiale.
De altfel, deși taxele pe vânzări și accize în Florida sunt peste media națională, sarcina fiscală totală pentru companii este de doar 6,97%, fiind astfel a șasea cea mai mică valoare din teritoriul Statelor Unite.
Florida nu aplică impozit pe veniturile companiilor și cota impozitului pe venitul persoanelor fizice este 0%. Avantajul pentru cetățenii nerezidenți este că aceștia nu au obligativitatea de a depune o declarație fiscală în acest stat.
În cazul ivirii unor litigii juridice, particularitatea este că în Florida există un corp de legi care protejează companiile și le permite să se concentreze pe afaceri decât să intre într-un cadrul judiciar. De asemenea, aceștia au un sistem judiciar separat, Court of Chancery, care soluționează cu celeritate litigiile de acest tip.
Din punct de vedere al securității datelor, companiile înregistrate în acest stat nu trebuie să listeze identitatea acționarilor/asociaților în actul de înființare, astfel că aceste date rămân confidențiale.
Prin urmare, deși am abordat acest subiect în mod comprehensiv, arătăm că interesul investitorilor pentru operațiunile derulate prin paradisuri fiscale (unde profitul e impozitat la cote reduse sau aproape inexistente) este facil de înțeles, întrucât aceștia vor putea reține profitul produs aproape integral.
Practic, într-un stat în care se pot folosi operațiunile din zonele offshore se vor putea facilita evitarea plăților de taxe care ar fi de drept datorate statelor on-shore.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Larisa Mărginean din Baroul Arad.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 17 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
[1] C. Neacșu, Infracțiuni de evaziune fiscală și spălare a banilor săvârșite prin intermediul companiilor offshore, Ed. C.H. Beck, București, 2021, p. 10.
[2] C. Bișa, I. Costea, M. Capotă, B. Dăncău, Utilizarea paradisurilor fiscale. Între evaziune fiscală legală și fraudă fiscală, Ed. BMT Publishing House, București, 2005, p. 35.
[3] C. Neacșu, Infracțiuni de evaziune fiscală și spălare a banilor săvârșite prin intermediul companiilor offshore, Ed. C.H. Beck, București, 2021, p. 17.
[4] Offshore Finance Centers, IMF Background Paper, 23 iunie 2000.
[5] Mai multe informații se pot regăsi accesând adresa https://www.uscis.gov/working-in-the-united-states/temporary-workers/e-2-treaty-investors
[6] Acest număr este corespondentul unui SSN (Social Security Number), aplicabil rezidenților
[7] Se poate obține utilizând platforma guvernamentală – https://www.irs.gov/forms-pubs/about-form-w-7
[8] Un agent înregistrat este o persoană sau o afacere care trimite și primește documente legale în numele companiei; Costurile privitoare la acest aspect variază între 50 – 500 USD/an.
[9] De asemenea, Delaware deține o instanță specializată care soluționează doar cauzele dintre profesioniști. Așadar, în cazul unui litigiu, acesta va fi soluționat cu celeritate.
