12
mart.2020

Caz rezolvat: Restructurarea obligaţiilor fiscale

În contextul intensificării activităţii de control fiscal la nivelul întregii ţări, apare firesc problema modalităţilor de contracarare a efectelor produse de actele administrative emise la finalul unor asemenea verificări. Principala modalitate pe care o putem utiliza este, desigur, atacarea actelor administrativ-fiscale, prin formularea unor contestaţii fiscale şi a acţiunilor fiscale subsecvente în faţa instanţelor de judecată, eventual dublate de cereri de suspendare a executării actelor administrative, întemeiate fie pe art. 14, fie pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, în funcţie de momentul procesual în care ne aflăm.

Marea necunoscută în aceste situaţii este finalitatea demersurilor judiciare. Dacă ipoteza fericită ar fi anularea actelor administrativ-fiscale şi exonerarea de plată, rămâne totuşi pericolul menţinerii măsurilor dispuse de autorităţile fiscale, în urma respingerii acţiunilor formulate de către contribuabili. În aceste condiţii, ne-am putea gândi la variante optime pentru salvgardarea intereselor contribuabililor, a căror stare patrimonială sau chiar existenţă poate fi afectată prin punerea în executare a actelor administrative. Aceste variante ar putea fi aplicate şi în situaţia în care suntem doar la debutul procedurilor administrative şi judiciare, ca un mijloc de precauţie pentru debitorii fiscali ce întâmpină unele dificultăţi financiare.

Un posibil remediu în acest sens ar fi procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală, de acordare a eșalonării la plată de către organul fiscal central sau local. Această procedură a fost multă vreme văzută ca una din cele mai bune mijloace de protecţie pentru contribuabili, fiind utilizată frecvent în practică pentru a evita executarea silită a debitorilor fiscali care nu au obţinut suspendarea în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004. Cu toate acestea, procedura prezintă o serie de condiţii restrictive şi, totodată, un impediment major pentru o bună parte a contribuabililor. În speţă, unul din principalele impedimente este reprezentat de constituirea de garanţii în favoarea organelor fiscale.

O altă variantă, care nu presupune constituirea de garanţii, este cea prevăzută de O.G. nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, care prevede o serie de măsuri extrem de avantajoase pentru debitorii bugetari. Actul normativ propune ca mijloace de acţiune restructurarea obligaţiilor bugetare, respectiv anularea unor obligaţii accesorii. Dacă în cazul ultimei, va avea loc anularea accesoriilor obligaţiei bugetare principale existente la data de 31.12.2018, cu condiţia stingerii obligaţiei fiscale principale, restructurarea presupune un mecanism mai complex.

Astfel, restructurarea obligaţiilor bugetare restante la data de 31.12.2018 (sau pentru perioada fiscală de până la 31.12.2018) are loc sub forma acordării unor înlesniri la plată, prin eşalonarea obligaţiilor principale pe durata (în principiu) a cel mult 7 ani şi amânarea la plată a accesoriilor, conversia în acţiuni a obligaţiei bugetare, stingerea obligaţiei prin darea în plată a unor imobile, respectiv anularea unor obligaţii bugetare principale, în cuantum de până la 50% din totalul obligaţiilor fiscale principale.

Desigur, şi în cazul restructurării obligaţiilor bugetare trebuie ca debitorul să îndeplinească anumite condiţii, limitativ prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 6/2019, la care s-ar mai adăuga criteriile negative prevăzute de art. 1 alin. (5) din acelaşi act normativ. În esenţă, contribuabilii vizaţi de asemenea măsuri nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru acordarea eşalonării la plată, nu se află în procedură de insolvenţă, nu au fost dizolvaţi şi au îndeplinit toate obligaţiile declarative potrivit vectorului fiscal. Acestor condiţii li se mai adaugă şi obligaţia prezentării unui plan de restructurare, precum şi îndeplinirea testului creditorului privat prudent.

În ceea ce priveşte condiţiile negative care decurg din interpretarea art. 1 alin. (5), ajungem la concluzia că dispoziţiile în materia restructurării sunt incidente doar în ipoteza creanţelor bugetare care nu sunt ajutoare de stat de recuperat, respectiv debitorilor cărora nu li se aplică dispoziţiile art. 167 Cod procedură fiscală în ceea ce priveşte compensarea şi celor care nu au obligaţiile bugetare suspendate în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Ultima decizie favorabilă obţinută de SCA Costaş, Negru şi Asociaţii, care a acordat asistenţă unui client în vederea aplicării normelor cuprinse de O.G. nr. 6/2019, vizează restructurarea unor obligaţii fiscale principale în cuantum de aproape 3 milioane de lei, pe durata a 7 ani. Echipa noastră îşi consolidează astfel portofoliul de reuşite în materie fiscală, acolo unde a oferit cu succes de-a lungul timpului asistenţă în diferite proceduri administrative şi judiciare, pentru a asigura respectarea drepturilor contribuabililor şi protejarea intereselor acestora.

Acest material a fost pregătit, pentru pagina web a societății, de av. Alexandra Maria Mureșan (Baroul Cluj).

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.