28
feb.2020

Despre respingerea unei cereri de angajare a răspunderii administratorului pentru datorii fiscale

Societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații a obținut recent respingerea în mod definitiv cererii de atragere a răspunderii patrimoniale administratorului pentru plata de pasivului unei societăți în insolvență în cuantum de peste 800.000 lei la Curtea de Apel Cluj.

Soluția pronunțată este relevantă în contextul în care se formulează astfel de cereri, în mod automat, de către organele fiscale  fără a fi verificate în concret îndeplinire condițiilor prevăzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței şi de insolvență cu consecințe nefaste asupra patrimoniului persoanelor fizice care au avut calitatea de administratori ale unor societăți aflate în procedura insolvenței.

În fapt, în urma unui control fiscal a fost emisă o Decizie de impunere împotriva unei societăți comerciale.

Această Deciziei de impunere a fost contestată în contencios administrativ fiscal unde am obținut reducerea creanței fiscale de la suma de peste 800.000 lei la aproximativ 500.000 lei.

În baza acestei creanțe fiscale a fost solicitată de către organele fiscale deschiderea procedurii insolvenței.

În cadrul procedurii insolvenței, în calitate de creditor unic, organele fiscale au solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale administratorului pentru pasivul societății în insolvenței în cuantum de  peste 800.000 lei, invocându-se în acest sens prevederile art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014 conform cărora:

(1) – La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societății, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

  1. au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
  2. au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;

În primă instanța, Tribunalul Specializat Cluj a admis în parte cererea de antrenare a răspunderii respectiv până la suma de 500.000 lei, considerând că în speță erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, respectiv judecătorul sindic a apreciat că simpla existență a unor creanțe nerecuperate de către administrator în timpul mandatului constituie temei pentru angajarea răspunderii patrimoniale.

Soluția pronunțată de către Tribunalul Specializat a fost totuși parțial favorabilă întrucât instanța a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014.

După cum am arătat anterior creanța care a stat la baza deschiderii procedurii insolvenței provenea dintr-o Decizie de impunere emisă în urma unui control fiscal. Din punctul nostru de vedere nu orice greșeală contabilă poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii.

Optica noastră a fost  împărtășită de către Tribunalul Specializat Cluj care a reținut că simplul fapt că societatea nu a putut prezenta la data controlului fiscal documentele de transport vizate de beneficiar, încălcând normele privitoare la scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare, nu poate conduce automat la antrenarea răspunderii administratorului dintr-o dubla perspectiva:

  • că facturile au fost emise în perioada în care pârâtul nu era administratorul societății şi
  • că nu s-a constatat încălcarea vreunei obligații privind ținerea contabilității, în condițiile în care scrisorile de trăsură nu reprezintă documente contabile.

Astfel prima instanța a considerat că organele fiscale nu au probat în cauză fapta administratorului de a ține o contabilitate fictivă ori contrară legii, conform art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2014.

Am apreciat însă că soluția pronunțată de către Tribunalul Specializat Cluj a fost greșită din perspectiva considerării ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care am formulat apel.

Prin Decizia pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, a fost validat punctul nostru de vedere și instanța a respins în totalitate cererea de antrenare a răspunderii administratorului societății aflat în insolvență.

Astfel în mod temeinic și legal Curtea de Apel a reținut că nedepunerea diligențelor pentru recuperarea unor creanțe poate constitui temei pentru a se reține fapta prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2014 numai dacă administratorul a favorizat cu intenție debitorii societății sau a obținut el însuși un folos prin nerecuperarea de la debitori a creanțelor datorate societății. Or, în cauză nu s-a făcut această proba de către organele fiscale, acestea înțelegând să se folosească sub acest aspect doar de raportul de inspecție fiscală în baza căruia s-au stabilit în sarcina debitoarei obligații fiscale suplimentare, fără legătură însă cu creanțele la care se referă cererea de antrenare a răspunderii. Simpla indicare a faptei prevăzute de textul de lege nu este suficientă pentru validarea unui demers juridic întemeiat pe dispozițiile art. 169 lit. a) din Legea nr. 85/2014, în lipsa unor probe din care sa rezulte cum au fost folosite bunurile/creditele societății în fapt, pentru a se putea determina scopul utilizării lor.

Mai mult raportat la datele concrete ale cauzei, s-a reținut că omisiunea recuperării creanțelor nu a fost de natură să determine apariția stării de insolvență, raportul de cauzalitate fiind inexistent în raport de momentul la care a intervenit starea de insolvență a societății debitoarei. Astfel, lichidatorul judiciar a reținut că starea de insolvență a debitoarei a fost determinată de imposibilitatea achitării obligațiilor fiscale suplimentare stabilite în urma inspecției fiscale fără a se stabili vreo legătură cauzală între nerecuperarea creanțelor societății şi apariția stării de insolvență.

Reprezentarea clientului în fața Tribunalului Specializat Cluj și Curții de Apel Cluj s-a făcut de către av. Roxana Stuparu din cadrul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații.

Toate detaliile despre ariile de practică și avocații societății Costaș, Negru & Asociații pot fi găsite pe pagina web a societății, la adresa https://www.costas-negru.ro

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.