22
iul.2021

Expertiza ADN și recunoașterea paternității într-un caz special

La finalul unui dosar gestionat de Costaș, Negru & Asociații, am pregătit (sub semnătura colegei noastre, av. Diana Ioana Badiu) un raport concis cu privire la instrumentele juridice disponibile pentru recunoașterea paternității într-un caz special (moartea tatălui înainte de nașterea copilului) și posibila utilizare a unei expertize ADN.

Starea de fapt

Domnul CZB, cetățean român și cetățean maghiar, a decedat la începutul lunii aprilie 2020 într-un accident de motocicletă la Johannesburg, în Africa de Sud. Acesta era angajat în Regatul Unit de o companie care se ocupă de handling la sol în aeroporturi, cu contract de muncă, fiind detașat la Johannesburg. Decesul acestuia a survenit în timpul orelor de muncă de acasă deoarece la acel moment  era instituit lockdown-ul și în Africa de Sud.

Prietena lui, domnișoara R, cetățean român, cu care a avut o relație exclusivă de 12 ani și care lucra în Edinburgh, era însărcinată în 12 săptămâni cu copilul domnului CZB la momentul decesului acestuia.

După ce s-a efectuat autopsia, domnului CZB i s-au recoltat probe ADN, fiind incinerat după ce s-a confirmat că probele ADN sunt viabile, din motive de COVID-19.

După ce au fost rezolvate problemele referitoare la asigurările de viață și pensiile ce se cuveneau domnului CZB, clienta (domnișoara R.) a apelat la serviciile societății civile de Avocați Costaș, Negru & Asociații pentru a soluționa următoarele probleme juridice:

  1. Procedura de recunoaștere a paternității copilului nenăscut, având la bază declarația dată cu ocazia solicitării vizei pentru Africa de Sud prin care domnul CZB recunoaște că a avut o relație exclusivă de 12 ani cu domnișoara R. și monstrele ADN.
  2. Procedura de deschidere a succesiunii, singurul moștenitor legal al domnului CZB fiind mama acestuia la momentul respectiv.
  3. Revizia documentului primit de la societatea angajatoare și obligațiile fiscale aferente semnării acestuia, prin intermediul căruia societatea a convenit să-i plătească domnișoarei R. ultimul salariu al defunctului, contravaloarea concediului neefectuat, alături de o sumă de bani, reprezentând contribuția în acțiuni pe care acesta o avea la societatea angajatoare.

Demersurile Costaș, Negru & Asociații

Prin urmare, după nașterea minorului PM, la data de 1 noiembrie 2020, am înregistrat pe rolul Judecătoriei T, în data de 21.12.2020, acțiunea în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei. Judecătoria competentă, conform regulii generale în materie de competență, regăsită în art. 107 din Noul Cod de Procedură Civilă, este instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Având în vedere că acțiunea în stabilirea paternității poate fi pornită și împotriva moștenitorilor pretinsului tata, pretinsul tata fiind decedat, acțiunea a fost pornită și susținută în contradictoriu cu mama domnului CZB, moștenitor legal conform art. 963 Cod Civil, cu domiciuliul în localitatea T.

Remintim faptul că domnișoara R și domnul CZB nu au fost niciodată căsătoriți în cei 12 ani de relație, iar din aceste motive, nu ne-am putut prevala de prezumția de paternitate instituită de art. 414 Cod civil. Astfel, pentru stabilirea paternității minorului singura cale legală disponibilă este pronunțarea unei hotărâri judecătorești conform art. 425 și următoarele Cod civil.

În creionarea acțiunii pe care am formulat-o, am avut în vedere următoarele aspecte esențiale: data concepției minorului, modul de stabilire a filației copilului, prezumția de paternitate și expertiza ADN.

În ceea ce privește momentul concepției copilului, devin aplicabile dispozițiile art. 36 din Codul civil, care fac trimitere la art. 412 din același cod, potrivit căruia „Intervalul de timp cuprins între a trei suta și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii. El se calculează zi cu zi. Prin mijloace de probă științifice se poate face dovada concepțiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval”.

Astfel, în ceea ce privește cauza de față, folosind prezumția legală instituită de dispozițiile legale citate anterior, rezultă că la data de 1.04.2020 (data decesului domnului CZB), domnișoara R era însărcinată în 56 de zile. Copilul s-a născut la data de 1.11.2020, așadar după aproximativ 270 zile de la momentul concepțiunii. Cele 270 de zile înainte de momentul nașterii se situează în intervalul de 180–300 de zile, prevăzut de lege, astfel că, la momentul decesului domnului CZB, copilul se afla în timpul legal al concepțiunii.

În ceea ce privește filiația paternă a copilului, legea prevede două posibilități, atunci când tatăl copilului nu este și soțul mamei:

  • recunoașterea voluntarănu se aplică, întrucât recunoașterea se poate face cel mai devreme ulterior nașterii copilului;
  • Stabilirea paternității prin hotărâre judecătoreascăaplicabil, întrucât prevede cazul în care tatăl nu îl recunoaște pe copil.

Art. 424 Cod civil cu denumirea marginală ”Stabilirea paternității prin hotărâre judecătorească”, prevede faptul că ”dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaște pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.”

În ceea ce privește formularea textului, nu se face o diferență bazată pe motivele nerecunoașterii de către tată. În acest condiții, prin raportare la principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, considerăm că legiuitorul a dorit să includă în acest caz atât situațiile în care tatăl este în imposibilitate obiectivă să procedeze la recunoașterea copilului, cât și situațiile motivate de circumstanțe subiective.

Situația de față se circumscrie așadar cazului în care recunoașterea nu a fost efectuată de către tată din motive obiective (decesul acestuia) devenind incidentă prezumția de filiație prevăzute de art. 426 Cod civil.

Raportat la prezumția de paternitate, art. 426 alin. (1) Cod civil, cu denumirea marginală ”Prezumţia filiaţiei faţă de pretinsul tată” prevede faptul că: ”Paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii”.

Așa cum am menționat anterior, domnișoara R deși nu a fost căsătorită cu domnul CZB, au avut o relație exclusivă și îndelungată (de doisprezece ani) în timpul căreia a rămas însărcinată, iar ulterior decesului partenerului ei a rezultat copilul lor, MP.

Astfel, copilul beneficiază de prezumția de paternitate prevăzută la art. 426 alin. (1) Cod Civil, care stabilește că paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii, acesta din urmă fiind intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului.

Domnișoara R și tatăl copilului au locuit împreună și în perioada legală de concepțiune. În dovedirea acestui fapt, ne-am prevalat de declarație dată de către cei doi cu ocazia solicitării acordării vizei pentru Africa de Sud, prin care domnul CZB a declarat că a avut o relație exclusivă de 12 ani și că locuiau împreună.

În ceea ce privește expertiza ADN, art. 412 alin. (2) Cod Civil prevede că: „Prin mijloace de probă științifice se poate face dovada concepțiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval”.

La solicitarea domnișoarei R, ulterior producerii decesului tatălui, și anterior incinerării acestuia, au fost recoltate mostre ADN de la acesta, pentru efectuarea unei expertize ADN care să dovedească paternitatea acestuia față de copilul pe atunci încă nenăscut. Din rațiuni de siguranță și pentru o mai mare valoare probatoie, am hotărât să se efectueze două experitze, una de către laboratorul care a prelevat probe de la tatăl minorului (DNAlogy – European Centre for Genetics and DAN Identification, din Johannesburg – Africa de Sud) și una de către laboratorul din România care a prelevat probe de la mamă și copil.

Prima expertiză a fost efectuată de către DNAlogy – European Center for Genetics and DNA Identification, la data de 25.11.2020, iar a doua expertiză a fost efectuată de către Centrul Genetic din cadrul instituției medicale Regina Maria din municipiul Cluj – Napoca, iar rezultatul acesteia a fost consemnat la data de 20.11.2020 într-un buletinul de analize medicale. Pentru efectuarea acestor expertize, a fost extras ADN-ul genomic a din celule bucale pentru mamă și fiu, iar de la prezumtivul tata s-a folosit o probă de țesut muscular. În cadrul ambelor expertize, au fost analizate 16 sisteme polimorfice, fiecare sistem polimorfic fiind caracterizat prin prezența a două allele (una provenită pe cale maternă și una pe cale paternă). Indexul de paternitate a fost calculat ținând cont de frecvența alelelor în populație.

Paternitatea domnului CZB a fost confirmată întrucât a existat concordanță pentru 16 sisteme polimorfice din cele 16 testate, fiind stabilită o probabilitate de 99,99999% ca acesta să fie tatăl biologic al minorului MP. Rezultatul ambelor expertize ADN a fost acela că domnul CZB este tatăl biologic al copilului MP.

Soluția instanței de judecată

În mod temeinic și legal Judecătoria Turda a reținut că în aceste condiții privind decesului pretinsului tată, singura cale legală disponibilă pentru stabilirea paternității minorului este pronunțarea unei hotărâri judecătorești conform art. 425 și următoarele Cod civil: ,,Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal … Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată”.

În drept, art. 412 din același act normative stipulează că „Intervalul de timp cuprins între a trei suta și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii. El se calculează zi cu zi. Prin mijloace de probă științifice se poate face dovada concepțiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval”.

În cauza de față, instanța de judecată a ales să folosească exclusiv prezumția legală a timpului legal al concepțiunii dat fiind faptul că minorul s-a născut la data de 1 noiembrie 2020, perioda concepțiunii în cauză se situează în intervalul a 120 de zile, respectiv perioada 7 ianuarie 2020 – 6 mai 2020, perioadă care include și o perioadă de până la data de 1 aprilie 2020, caracterizată conform celor expuse anterior, de întreținerea unor raporturi intime exclusive între domnișoara R și numitul CZB.

Potrivit art. 426 alin. (1) Cod civil, cu denumirea marginală ”Prezumția filiației față de pretinsul tată”: ”Paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copiului în perioada timpului legal al concepțiunii.

Instanța de judecată a reținut că deși domnișoara R nu a fost căsătorită cu numitul CZB, a avut o relație exclusivă și îndelungată (de aproape doisprezece ani) în timpul căreia a rămas însărcinată, iar ulterior decesului partenerului ei s-a născut copilul MP.

Prin urmare instanța a stabilit că minorul beneficiază de prezumția de paternitate prevăzută la art. 426 alin. (1) Cod Civil, care stabilește că paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii, acesta din urmă fiind intervalul de timp cuprins între a trei suta și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii.

Astfel, instanța a admis acțiunea formulată cu consecința recunoașterii faptului că domnul CZB este indubitabil tatăl natural minorului MP, hotărârea rămânâd definitivă prin neapelare la data de 3.05.2021.

Cu toate acestea, deși în prezenta cauză s-a solicitat a se avea în vedere și concluziile expertizei efectuate de către DNAlogy— European Center for Genetics and DNA Identification, la data de 25.11.2020 și expertiza efectuată de către Centrul Genetic din cadrul instituției medicale Regina Maria la data de 20.11.2020, cu privire la aceste probe instanța a reținut că acestea nu îndeplinesc cerința de legalitate necesară, dat fiind faptul că, în interpretarea Hotărârii de Guvern nr. 774/2000 și a Ordinului nr. 1134/2000 referitoare normele de procedură vizând efectuarea expertizelor medico legale, s-a reținut exclusivitatea Institutului de medicină legală în efectuarea de constatări, expertize și alte lucrări medico-legale.

Soluția instanței de judecată în această speță, deși favorabilă clientei, pune sub semnul întrebării recunoașterea unei expertize ADN efectuată de orice altă instituție abilitată, în afară de Institutul de Medicină Legală.

Acest dosar a fost gestionat de o echipă de avocați din cadrul Costaș, Negru & Asociații compusă din av. Diana Ioana Badiu, av. Irina Galiș și av. Clara Dohotar.

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.