09
apr.2020

Jocuri de noroc. Bingo televizat. Taxă jocuri de noroc. (Ne)publicitate fiscală

Soluțiile în materie juridică sunt, uneori, asemeni rezultatelor la orice joc de noroc: la mâna hazardului. Pentru echipa societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații orice soluție care validează o argumentație complexă, expusă în sute de pagini de concluzii și susținută cu toată forța pledoariei juridice, este o dovadă că procesele fiscale pot fi mai mult decât un simplu joc de noroc.

Cu o nedisimulată satisfacție, societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații anunță faptul că prin decizia civilă nr. 1764/8.04.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admis recursul societății, s-a desființat sentința civilă nr. 63/15.02.2017 a Curții de Apel Cluj – Secția a III-a Contencios Administrativ și Fiscal și, în rejudecare, au fost anulate obligații fiscale în cuantum total de 34.053.110 lei stabilite eronat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud. Acesta este rezultatul definitiv al unui proces fiscal început în anul 2015 și finalizat după patru ani și jumătate.

Problemele juridice în discuție au privit modul corect de aplicare a taxei pentru jocurile de noroc în cazul singurului operator economic al unui joc de noroc, bingo televizat, pentru perioada mai 2010 – februarie 2012. Cu aceeași ocazie s-au pus în discuție aspecte esențiale ce țin de publicitatea fiscală a unor reglementări sau norme și de modul în care organele fiscale înțeleg să aducă la cunoștință publică diverse “norme de sertar” pe care apoi le socotesc opozabile contribuabililor.

În afacerea finalizată, discuţia principală a privit taxa anuale de autorizare a jocurilor de noroc, pentru perioada în care societatea reclamantă a organizat jocul de noroc de tip bingo televizat Super Bingo Metropolis, respectiv 2.05.2010 – 12.02.2012. Această taxă era reglementată, în perioada relevantă, prin O.U.G. nr. 77/2009 și de Anexa nr. 11 la H.G. nr. 870/2009.

În sensul celor reținute în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, inspecția fiscală inițiată la data de 17.02.2012 a avut la bază o solicitare a Direcției Generale Coordonare Fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (nr. 3664/10.02.2012). La rândul ei, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-ar fi bazat pe două adrese interne – adresa nr. 822049/4.10.2010 a Direcției Generale Juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrae Fiscală și adresa nr. 720507/28.09.2010 a Direcției Generale de Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Practic, prin aceste opinii pro causa, emise nepublic și neaduse la cunoștiința publicului, s-ar fi stabilit faptul că sintagma “încasări efective” utilizată de art. 14 alin. (2) pct. (iii) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2009 ar reprezenta suma totală a încasărilor din vânzarea cartoanelor de participare la jocul de bingo, iar nu suma rezultată după deducerea premiilor acordate. Inspectorii fiscali și-au însușit această opinie, în baza principiului subordonării ierarhice, apreciind că inclusiv modificarea formularului-declarație făcută prin H.G. nr. 823/2011 s-a făcut din același motiv. Pe cale de consecință, pentru cele 99 partide de bingo organizate în perioada inspectată, s-a procedat la recalcularea taxei anuale, prin aplicarea cotei procentuale de 20% sau 10% asupra totalului încasărilor din vânzarea cartoanelor de joc și nu asupra venitului efectiv realizat de către societatea organizatoare a jocului de bingo. Așa au rezultat obligațiile fiscale contestate în cauză, în cuantum total de 34.053.110 lei.

În cadrul litigiului, societatea reclamantă a invocat faptul că nu există nicio formă de publicitate fiscală a interpretării de care fiscul se prevalează. Practic, adresele interpretative pe care se bazează decizia de efectuare a inspecției fiscale și apoi conduita liniară a organelor din structura Agenției Naționale de Administrare Fiscală sunt adrese întocmite pro causa, cu o proveniență absolut incertă. Este de remarcat faptul că ele provin de la organe fără nicio competență în domeniul autorizării și reglementării jocurilor de noroc și că iau forma unor adrese de sertar, necomunicate publicului. Se naște o firească întrebare: din moment ce fiscul știa din anul 2010 care este interpretarea corectă a textului de lege și care sunt sumele pe care trebuia să le colecteze, de ce această interpretare a fost opusă singurului organizator al jocului de noroc bingo televizat doar în anul 2012? Pentru un jurist, lipsa publicității fiscale are o singură consecință: actul normativ sau actul interpretativ nepublicat nu este opozabil contribuabilului. În același sens pot fi avute în vedere și alte două elemente:

– Cu ocazia controlului fiscal anterior (concretizat prin raportul de inspecție fiscală din 10.06.2010), pentru perioada ce s-a încheiat la 31.03.2010, nu s-a constatat nicio deficiență cu privire la taxa anuală prevăzută de O.U.G. nr. 77/2009.

– De asemenea, societatea a făcut și obiectul unui control financiar pe linia prevenirii și combaterii evaziunii fiscale, de către Garda Financiară – Comisariatul General (18.06.2010). Și acest control a stabilit faptul că societatea reclamantă calcula și vira corect la bugetul de stat taxa prevăzută de O.U.G. nr. 77/2009.

Este extrem de important, în opinia noastră, faptul că interpretarea contribuabilului privind modul de calcul al taei a fost confirmată și prin adresa nr. 410045 din 18.03.2014 a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc. Sub acest aspect, vom reține faptul că acest oficiu este singurul organ de specialitate cu atribuții în domeniul autorizării și reglementării domeniului jocurilor de noroc.

Echipa de avocați care a asigurat reprezentarea în cauză a solicitat instanțelor de contencios fiscal să observe și faptul că, datorită reglementărilor specifice în domeniu, în cadrul organizării jocului de bingo prin sistemele rețelelor de televiziune, societatea reclamantă era obligată să comunice zilnic, în timp real, Ministerului Finanțelor Publice, toate datele referitoare la veniturile totale obținute din vânzarea cartoanelor de joc și premiile totale distribuite. Acest lucru s-a făcut, în perioada relevantă, prin intermediul unui terminal interconectat la sistemul de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

În fine, s-a punctat și faptul că urmare a problemelor sesizate de către operator și de către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, a intervenit și o modificare legislativă, exact în sensul arătat de noi. Astfel, conform art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, text introdus prin O.U.G. nr. 92/2014, se prevede expres faptul că pentru calculul taxei aferente autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, venitul din jocurile de noroc al unui operator licențiat se calculează ca diferență dintre sumele încasate de la jucători cu titlul de taxă de participare la joc și premiile acordate. Quod erat demonstrandum.

În opinia societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, confirmată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, interpretarea fiscului era oricum eronată pe fond, cu privire la modul de calcul a taxei anuale pentru autorizarea jocurilor de noroc.

Cu titlu general, precizăm că în cazul jocurilor de noroc, operaţiunea economico-financiară începe în momentul în care organizatorul de jocuri de noroc, în baza licenţei şi autorizaţiei deţinute, face participanţilor o ofertă prevăzută în Regulamentul de Joc, iar ca urmare a acestei oferte, participanţii la joc depun sume de bani în schimbul dreptului de participare la joc. Mai precis, participanţii primesc în schimbul sumelor depuse credite de joc, jetoane, impulsuri, bilete de participare, deci schimbă sumele de bani proprii în mijloace financiare, sub forma mijloacelor auxiliare de joc proprii. Totalul sumelor încasate, în numele participanţilor poartă denumirea speficică de taxă de participare.

Prin taxa de participare directă se înţelege suma de bani percepută direct de la participant de către organizator în schimbul dreptului de participare la joc, aşa cum se prevede la art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009. Conform prevederilor art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2009, mijloacele de joc auxiliare reprezentând  jetoane, impulsuri, tichete sau altele asemenea constituie mijloace financiare care concură la organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

După încheierea ediţiei de joc, organizatorul, ca urmare a promisiunii făcute prin Regulamentul de Joc (în fapt, un veritabil contract), distribuie câştigurile obţinute de participanţi cu îndeplinirea obligaţiei de reţinere la sursă a impozitelor datorate. Practic în acest moment se încheie operaţiunea economico-financiară cu realizarea venitului, consemnându-se operaţiunea efectuată în documentele justificative, în vederea înregistrării în contabilitate, astfel:

Pas 1. Încasarea sumelor de bani, sub formă de taxă de participare, prin schimbarea acestora în mijloace financiare sub forma biletelor de participare la joc, cu înregistrarea în contabilitate a taxei de participare, ca obligaţie faţă de participanţi.

Pas 2. Constituirea fondurilor de premiere, în cuantumul prevăzut imperativ de lege, adică între 40 – 60% din taxa de participare colectata pentru jocul de bingo televizat.

Pas 3. Organizarea şi exploatarea mijloacelor de joc în vederea stabilirii şi înregistrării câştigătorilor (organizarea şi desfăşurarea jocului de noroc).

Pas 4. Stabilirea venitului, din activitatea de jocuri de noroc, prin deducerea din totalul taxei de participare colectate, a premiilor acordate şi înregistrarea venitului în contabilitate.

Pas 5. Stabilirea taxei de autorizare, prin aplicarea cotei de impozitare asupra venitului realizat, în vederea recalculării şi regularizării cu sumele achitate anticipat.

Societatea reclamantă a procedat în mod corect la calcularea taxei anuale de autorizare a jocurilor de noroc de tip bingo transmis prin intermediul sistemelor reţelelor de televiziune, făcând aplicarea noţiunii de „încasări efective” ca diferenţă între valoarea cartoanelor vândute minus totalul premiilor acordate, conform prevederilor art. 14 alin. (2) lit. a) pct. (iii), coroborat cu prevederile pct. 1, cap. II, lit. G din O.U.G. nr. 77/2009, ţinând totodată seama şi de prevederile H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009.

În ceea ce ne priveşte, am susținut cu fermitate și aparent cu succes faptul că O.U.G. nr. 77/2009 se coroborează în mod necesar cu prevederile legale indicate în continuare:

a. Prevederile O.U.G. nr. 92/2014, care la art. 11 (1) indică faptul că pentru calculul taxei aferente autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, venitul din jocurile de noroc al unui operator licenţiat se calculează ca diferenţă dintre sumele încasate de la jucători cu titlu de taxă de participare la joc şi premiile acordate  (inclusiv jack-pot-ul), pentru fiecare tip de joc pe o zi/luna calendaristică, conform pct.1 II din Anexa la O.U.G. nr. 77/2009.

b. Cartea Verde – Comisia Uniunii Europene privind jocurile de noroc on-line în piaţa internă, în care se specifică faptul că în 2008 veniturile anuale generate de sectorul serviciilor de noroc, măsurate pe baza veniturilor brute din jocuri de noroc (Gross Gaming Revenues – GGR), respectiv mizele fără premii, au fost estimate la 75,9 miliarde euro (EU – 2012), fapt ce arată importanţa economică a sectorului.

c. Standardul International de Contabilitate 18 – Venituri, unde se arata faptul că „Venitul reprezinta intrarea brută de beneficii economice pe parcursul perioadei, generată în cadrul desfăşurării activităţilor obişnuite ale unei entităţi, atunci când această intrare are drept rezultat creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât creşterile legate de contribuţiile participanţilor la capitalurile proprii. Veniturile includ doar intrările brute de beneficii economice primite sau de primit de către entitate în nume propriu. Sumele colectate în numele unor terţe părţi, cum ar fi taxele de vânzare, taxele pentru bunuri şi servicii şi TVA nu sunt beneficii economice generate pentru entitate şi nu au drept rezultat creşteri ale capitalurilor proprii„.

d. Reglementarile contabile – Ordinul nr. 1802/2014, Subsecţiunea 2: 4.17.1. Venituri, Subsecţiunea 21: 431, care stabilesc faptul că:

  • În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
  • Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de către o entitate, ca parte integrantă a obiectului sau de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
  • Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevenţe, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende.
  • Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regula la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul „Alte venituri din exploatare„.

Este important de reținut, în contextul litigiului, că toate argumentele societății reclamante au fost validate chiar și în fața instanței de fond printr-un raport de expertiză întocmit de doi experți independenți. Din motive ce nu pot fi explicate juridic, Curtea de Apel Cluj a ignorat în totalitate această probă-cheie.

În cadrul acestui litigiu, clientul a fost reprezentat de către o echipă condusă de asociatul coordonator al societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații – av. dr. Cosmin Flavius Costaș (Baroul Arad), în colaborare cu av. Sergiu Sălăjan-Iușan (Baroul Cluj).

Societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații este specializată în litigiile fiscale și are o experiență deosebită în problemele juridice ce țin de fiscalitatea jocurilor de noroc. Afacerile complexe de tipul celei rezumate aici ne dau posibilitatea să ne expunem plenar argumentele și să valorizăm această experiență, sens în care le mulțumim clienților noștri pentru încrederea pe care ne-o acordă.

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.