02
apr.2020

Pot beneficia avocații de măsurile de sprijin prevăzute de O.U.G. nr. 30/2020?

La solicitarea unor colegi avocați, am decis să scriu câteva rânduri despre posibilitatea avocaților de a beneficia de măsurile de sprijin creionate de Guvern, cuprinse cu precădere în O.U.G. nr. 29/2020 și O.U.G. nr. 30/2020, cu modificările ulterioare (notabil, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 32/2020).

Contextul general

De mai bine de o lună, în contextul epidemiei coronavirusului SARS-CoV-2, serviciul public al justiției funcționează intermitent sau nu funcționează deloc. Trebuie amintit, în acest sens, faptul că în domeniu s-au adoptat măsuri de limitare a soluționării cauzelor chiar înainte de instituirea stării de urgență prin Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020. Bunăoară, prin Hotărârea nr. 192/12.03.2020, Consiliul Superior al Magistraturii a decis că în perioada 13.03.2020 – 4.05.2020 “activitatea de judecată va fi limitată strict la soluționarea unor cauze cu titlu excepțional, doar în măsura în care dispozițiile de amânare ar fi de natură să aducă atingere unor drepturi și libertăți fundamentale sau să pună în pericol grav ordinea publică sau siguranța cetățenilor”, iar prin Ordinul nr. 91/12.03.2020 președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis suspendarea accesului publicului în sediile Înaltei Curți de Casație și Justiție (și, inerent, suspendarea judecării cauzelor) pentru perioada 16.03.2020 – 16.04.2020. Instituirea stării de urgență nu a făcut decât să permanentizeze această stare de lucruri. Mai mult, unele instanțe au creat chiar reguli proprii mai dure, excluzând de la soluționare chiar și cauzele care se judecă în camera de consiliu, fără prezența părților (a se vedea, pentru exemplificare, pct. VII din Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului București nr. 8/30.03.2020), pentru perioada 31.03.2020 – 4.05.2020.

Efecte

În plan juridic economico-financiar, această stare de lucruri a avut efecte asimetrice asupra categoriilor de persoane care contribuie la buna funcționare a serviciului public al justiției. Astfel, din ceea ce ne este cunoscut, magistrații, procurorii și personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor nu au fost afectați de nicio măsură de reducere a remunerațiilor și sporurilor salariale, în virtutea unei prezumții relative că aceștia desfășoară în continuare activitate și asigură funcționarea serviciului public al justiției. De asemenea, nicio persoană din categoria mai sus descrisă nu a fost plasată, după știința noastră, în “șomaj tehnic” (adică nu i s-a suspendat temporar contractul individual de muncă la inițiativa angajatorului) sau nu s-a aflat în situația de a i se suspenda de drept contractul individual de muncă, urmare a survenienței unui caz de forță majoră.

În schimb, ca urmare a unui complex de factori, cei mai importanți auxiliari ai justiției – avocații – se află într-o situație diametral opusă. Asemenea factori sunt:

– implementarea unor restricții de circulație, care afectează inerent activitatea unei profesii liberale;

– suprimarea programului de lucru cu publicul la diverse instituții (Registrul Comerțului, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, diverse autorități competente să emită avize, acorduri și autorizații, autoritățile administrației publice locale);

– dificultățile de comunicare, atât în relația cu clienții, cât și în relația cu instanțele și cu celelalte autorități publice;

– reducerea semnificativă a activității economice (sau inexistența unei activități economice, în anumite domenii);

– reducerea sau suprimarea acțiunilor de verificare și control din partea autorităților publice;

– blocarea activității de urmărire penală în majoritatea cauzelor, ca urmare a redefinirii priorităților organelor de poliție;

– perspectivele îndepărtate pentru reluarea funcționării normale a serviciului public la justiției (în condițiile în care sistemul a funcționat oricum prost în tot cursul anului datorită unui protest al unora dintre magistrați);

– perspectivele apropiate ale unei crize economice subsecvente crizei sanitare.

Fiind în prezența unei profesii liberale, omit să spun că avocații – poate cu excepția celor salarizați în baza unui contract individual de muncă – sunt în șomaj (tehnic) în sensul atribuit acestei noțiuni de dispozițiile Codului Muncii. Este însă cert faptul că activitatea avocaților este serios afectată, iar statusul actual, cel puțin pentru o parte dintre avocați, este unul apropiat de cel al unor persoane care și-au pierdut integral sau într-o proporție covârșitoare veniturile.

De altfel, această stare de lucruri este recunoscută expres de către Guvern. Așa cum rezultă din lectura art. X alin. (5) din O.U.G. nr. 29/2020, activitatea avocaților “ (…) este afectată direct prin măsurile dispuse de autorităţile publice, pentru prevenirea şi combaterea pandemiei determinate de infecţia cu coronavirusul COVID-19”.

Obligația avocaților de a asigura funcționarea serviciului public al justiției

În cuprinsul art. X din O.U.G. nr. 29/2020, Guvernul a reglementat explicit obligația avocaților de a asigura funcționarea serviciului public al justiției prin participarea lor, continuă, la acele activități care se pot desfășura (potrivit Decretului Președintelui României nr. 195/16.03.2020) sau care se desfășoară efectiv (potrivit hotărârilor adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii și colegiile de conducere ale instanțelor judecătorești și unităților de parchet). Guvernul și-a propus să asigure îndeplinirea acestei obligații de către corpul profesional al avocaților sub amenințarea unor sancțiuni severe:

– posibilitatea excluderii din profesia de avocat în caz de refuz al asigurării continuității activității [art. X alin. (6) din O.U.G. nr. 29/2020];

– posibilitatea pierderii beneficiilor sociale – inclusiv a celor acordate pe durata stării de urgență – de către salariații formelor de exercitare a profesiei de avocat care refuză să își îndeplinească atribuțiile și impietează astfel asupra desfășurării optime a activității (continue) a avocaților [art. X alin. (7) din O.U.G. nr. 29/2020].

Trebuie menționat, pentru conformitate, faptul că obligația de a asigura continuitatea activității a fost instituită și pentru alte două categorii de auxiliari ai justiției: notarii publici și executorii judecătorești.

Măsuri de sprijin prevăzute de O.U.G. nr. 29/2020 și O.U.G. nr. 30/2020

În condițiile recunoașterii faptului că activitatea avocaților a fost afectată direct de măsurile luate pentru combaterea efectelor coronavirusului SARS-CoV-2, Guvernul a prevăzut și acordarea unor măsuri de sprijin.

Astfel, prin concursul dispozițiilor art. X alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 29/2020, s-a stabilit faptul că formele de exercitare a profesiei de avocat beneficiază, pe durata stării de urgență, de:

– amânarea la plată pentru serviciile de utilităţi – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi de internet;

– amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinaţie de sediu social şi de sedii secundare.

În interpretarea noastră, formele de exercitare a profesiei de avocat nu aveau și nu au nevoie să solicite și să obțină un certificat de situație de urgență de la Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, întrucât afectarea directă a activității era recunoscută expres de legiuitor.

De asemenea, în cuprinsul art. XV din O.U.G. nr. 30/2020, în forma sa inițială, s-a prevăzut generic faptul că profesioniștii – în sensul atribuit noțiunii de art. 3 alin. (2) Cod Civil – beneficiază de măsuri de sprijin suportate din bugetul public, respectiv de o indemnizație de bază egală cu salariul de bază minim brut garantat în plată pentru anul 2020 (suma de 2.350 lei).

Clarificarea măsurilor de sprijin prin O.U.G. nr. 32/2020

După cum precizam și într-un alt material dedicat acestei problematic, Guvernul a modificat prin O.U.G. nr. 32/2020 și art. XV din O.U.G. nr. 30/2020, explicitând măsurile speciale de sprijin de care urmează să beneficieze (liber) profesioniștii. Aceste măsuri sunt reglementate în condițiile în care restricțiile chiar anterioare instituirii stării de urgență au afectat, în tot sau în parte, activitatea unor liber profesioniști.

În conformitate cu prevederile art. XV alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020, în forma modificată, beneficiarii vor primi o indemnizație lunară de 75% din câștigul salarial mediu brut pentru anul 2020, respectiv suma fixă de 4.072 lei (prin raportare la câștigul salarial mediu brut pentru anul 2020, de 5.429 lei). Această indemnizație se acordă pe perioada stării de urgență.

Pentru toți beneficiarii, indemnizațiile descrise mai sus se plătesc din bugetul de stat.

Indemnizațiile descrise mai sus rămân impozabile, conform dispozițiilor generale ale Codului fiscal sau conform dispozițiilor legislației speciale, în ceea ce privește contribuțiile sociale obligatorii și impozitul pe venit. De exemplu, în ceea ce-i privește pe avocați, din indemnizația brută de 4.072 lei se va reține un procent de 11% reprezentând contribuția de asigurări sociale la sistemul propriu al avocaților (448 lei), se va plăti direct de către avocat contribuția de asigurări sociale de sănătate lunară de 235 lei, iar diferența de 3.389 lei se va impozita cu 10% (339 lei). Prin urmare, în cazul unei indemnizații brute de 4.072 lei, venitul net al unui avocat va fi de 3.050 lei.

Procedura de plată a indemnizațiilor, în temeiul art. XV din O.U.G. nr. 30/2020, a fost reglementată prin O.U.G. nr. 32/2020. Astfel, plata se va face prin intermediul Agențiilor de Plăți și Inspecție Socială organizate la nivel județean (art. II din O.U.G. nr. 32/2020). Pentru a beneficia de plată, potențialii beneficiari vor transmite prin e-mail o cerere însoțită de copia actului de identitate și o declarație pe propria răspundere.

O dilemă actuală: pot beneficia avocații de măsurile de sprijin sau sunt ei obligați să continue să-și desfășoare activitatea?

Discuțiile din ultimele ore, în special pe forumurile avocaților, s-au concentrat în jurul a două teze principale. Într-o interpretare se susține că, pentru a beneficia de măsurile de sprijin, un avocat ar trebui să solicite suspendarea din profesia de avocat, devenind astfel eligibil pe durata suspendării și a stării de urgență, pentru acordarea indemnizației de sprijin. Într-o altă interpretare, avocații nu ar putea beneficia de măsurile de sprijin întrucât sunt obligați să continue activitatea, astfel încât chiar și formularea unei cereri de suspendare din profesie, pe durata stării de urgență, le-ar antrena excluderea din profesie.

În ceea ce mă privește, apreciez că niciuna dintre aceste teze nu poate fi primită și că în fapt soluția este alta, mult mai simplă: avocații pot să rămână la dispoziția Statului, pentru a asigura dacă este nevoie funcționarea serviciului public al justiției, iar în același timp să-și întrerupă activitatea și să beneficieze de indemnizația de sprijin. Câteva explicații sunt, în context, necesare și utile.

Cu prioritate, prin raportare la prevederile art. XV alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020, modificată, vom observa că legiuitorul instituie o singură condiție, pentru toți profesioniștii, aceea de a întrerupe activitatea ca urmare a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2. Studiind și lista documentelor necesare a fi prezentate de persoanele care solicită Agenției pentru Plăți și Inspecție Socială să facă plata indemnizației, vom reține că decizia (Consiliului Baroului) de suspendare din profesie nu se numără printre piesele documentare necesare. Prin urmare, în lege nu este prevăzută obligativitatea suspendării din profesie pentru a putea beneficia de plata indemnizației. În plus, dintr-o perspectivă mai largă, această chestiune trebuie citită și în lumina art. X alin. (6) din O.U.G. nr. 29/2020: dacă avocații sunt obligați să asigure continuitate în desfășurarea activității, adică să fie la dispoziția serviciului public al justiției pentru nevoile acestuia, organele de conducere ale profesiei de avocat ar trebui să respingă de pe scaun orice solicitare de suspendare din activitate, iar dacă avocatul persistă în susținerea unei asemenea cereri, să declanșeze procedura excluderii din profesie.

Decurge de aici că întreruperea activității este o chestiune de fapt, care urmează a fi exhibată ca atare de potențialul beneficiar (avocat) atunci când această completează o declarație pe propria răspundere prin care arată că într-o anumită perioadă, din cursul stării de urgență, a avut activitatea întreruptă.

Dar ce înseamnă întreruperea activității?

Guvernul nu a detaliat, în legislația primară care ne este cunoscută, acest concept, deși întreruperea activității constituie o condiția sine qua non pentru a putea beneficia de indemnizația de sprijin prevăzută de art. XV alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020. Prin urmare, propunem o interpretare suplă, care să asigure respectarea spiritului legii.

Astfel, premisa indiscutabilă a acordării măsurilor de sprijin pentru liber-profesioniști, inclusiv pentru avocați, este aceea că avocații nu pot desfășura, pe durata stării de urgență, activități juridice care să genereze venituri. Pe cale de consecință, Statul român s-a angajat să le asigure un minim de venituri pe întreaga durată a acestei situații excepționale.

Natural, acesta ar trebui să fie criteriul care să ateste întreruperea activității: faptul că un avocat nu a desfășurat, în perioada pentru care a solicitat indemnizația, activități juridice care să genereze venituri. In concreto, acest lucru s-ar putea traduce în oricare dintre următoarele ipoteze:

– avocatul care își desfășoară activitatea în cadrul oricăreia dintre formele de organizare a profesiei nu a încheiat contracte de asistență juridică și nu a emis facturi/chitanțe/bonuri fiscale corespunzătoare unor servicii juridice prestate în perioada relevantă;

– avocatul care își desfășoară activitatea în cadrul oricăreia dintre formele de organizare a profesiei nu a desfășurat activități de asistență juridică obligatorie sau de curatelă, în cadrul sistemului organizat și coordonat de barouri;

– avocatul stagiar nu a primit onorariul minim retrocedat sau onorariul negociat cu îndrumătorul, potrivit contractului de formare profesională inițială;

– avocatul salarizat în interiorul profesiei nu a primit salariul înscris în contractul său, aflându-se într-o situație de suspendare temporară sau suspendare de drept a contractului individual de muncă.

Per a contrario, ori de câte ori ne aflăm într-o asemenea ipoteză, iar în perioada în discuție au fost prestate servicii juridice, avocatul nu poate beneficia de indemnizația de sprijin întrucât nu a întrerupt activitatea.

Din punctul nostru de vedere, nu orice încasare a unei sume de bani în perioada relevantă denotă desfășurarea unei activități juridice. Astfel, dacă de pildă avocatul a încasat în perioada relevantă un onorariu facturat anterior întreruperii activității (inclusiv un onorariu pentru serviciile de asistență judiciară din oficiu) sau a primit, în contul bancar, beneficiile aferente cotei sale de participare la capitalul unei societăți civile de avocați, nu suntem în prezența unor servicii juridice prestate în perioada relevantă, ci doar a unor venituri reziduale. Acesta este motivul pentru care și legiuitorul nu a menționat că un liber profesionist nu trebuie să realizeze venituri (de niciun fel) în perioada relevantă, ci doar faptul că el trebuie să întrerupă activitatea pentru a fi eligibil.

Apreciem că, prin prisma sistemului de raportare, determinarea acestei chestiuni de fapt nu va prezenta dificultăți practice pentru avocați. Astfel, solicitările de plată a indemnizației se depun în luna ulterioară celei pentru care se solicită indemnizația. De pildă, pentru perioada 16 – 31.03.2020, cererile de acordare a indemnizației se depun în perioada 1 – 10.04.2020. Or, după încheierea lunii martie, avocatul este în măsură să aprecieze dacă în perioada relevantă a prestat sau nu servicii juridice, astfel încât să poată conchide dacă și-a întrerupt sau nu activitatea. Evident, întrucât declarația pe propria răspundere produce aceleași efecte ca o declarație fiscală, stabilirea dreptului de a beneficia de indemnizația de sprijin se face sub rezerva verificării ulterioare (ocazie cu care avocatul va trebui să probeze aspectele învederate).

În fine, o ultimă observație. În măsura în care o formă de exercitare a profesiei de avocat își întrerupe activitatea (sau, mai corect, constată la începutul lunii următoare că nu a a avut activitate), această stare de lucruri va afecta, prin ricoșeu, și salariații non-avocați ai formei de exercitare a profesiei. În acest caz, asistenta sau șoferul unui avocat sunt pe deplin îndreptățiți să solicite ei înșiși plata indemnizației de sprijin generale, prevăzute de art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020, la nivelul a 75% din salariul de bază.

Notă: Aceste considerații au în vedere legislația publicată în Monitorul Oficial până la data de 1 aprilie 2020. Materialul supus dezbaterii publice nu reprezintă o consultație juridică și nici vreo opinie juridică de necombătut, ci doar rezultatul unei analize profesionale a cadrului juridic în vigoare.

 

Av. Dr. Cosmin Flavius Costaș

Asociat Coordonator – Costaș, Negru & Asociații SCA

Conferențiar universitar

Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.