În spațiul public a apărut recent o discuție referitoare la aplicarea, posibil imediată, a unei reguli de participare a sportivilor români în proporție de cel puțin 40% din totalul sportivilor, în competițiile naționale oficiale. Întrucât problema este de interes pentru practica societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații în domeniul dreptului sportului, schițăm aici câteva idei ale unei dezbateri mult mai largi.
Fitilul reglementar
Prin Ordinul ministrului sportului nr. 500 din 23 iunie 2022, publicat în Monitorul Oficial nr. 686 din 8 iulie 2022, se aprobă în fapt instrucțiunile de stabilire a participării sportivilor de performanță români, la nivel de seniori și tineret, într-o pondere de minimum 40% din totalul de sportivi participanți la competițiile sportive naționale oficiale, la sporturile de echipă.
Filosofia regulii “40% români”
Ordinul ministrului sportului nr. 500/2022 este lapidar. Introducerea acestei reguli, oricât de controversate, are însă în spate explicații: în general, sportul românesc la nivel de echipă este în colaps, performanțele majore lipsesc, calificarea unei echipe naționale la o competiție continentală, mondială sau olimpică a devenit un eveniment notoriu. Onoarea sportului românesc este apărată, ocazional, de echipe de club în care ponderea sportivilor străini este majoritară sau semnificativă (ex. handbal, volei, baschet, fotbal). Prin urmare, filosofia regulii “40% români” este simplă: mai mulți sportivi de performanță români în competițiile sportive oficiale naționale înseamnă mai multe șanse la performanță pentru echipele naționale ale României.
Oportunitatea temporală
Independent de conținut, momentul la care ministrul sportului a decis să transmită instrucțiuni federațiilor naționale este cel puțin bizar, în condițiile în care art. 7 din Instrucțiuni impune stabilirea ponderii de către federațiile sportive naționale începând cu sezonul competitional următor, 2022 – 2023. Astfel, în unele sporturi de echipă (ex. ciclism de șosea) sezonul competițional 2022 este în curs, iar pentru alte sporturi de echipă sezonul stă să înceapă (ex. fotbal) sau va începe în scurt timp (ex. handbal, baschet, volei). Prin urmare, apreciem noi, considerentele de securitate juridică ar fi impus dezbaterea publică a acestei noi reguli cu minim 6 luni înainte de debutul sezonului competițional, iar nu într-un moment în care o bună parte dintre echipele de club au stabilit lotul pentru sezonul 2022 – 2023 și și-au asigurat serviciile unor sportivi străini, pe baza unor contracte pe care trebuie să le respecte.
Mai multe întrebări decât răspunsuri
Instrucțiunile aprobate prin Ordinul ministrului sportului nr. 500/2022 sunt, fără îndoială, lipsite de precizie. În fapt, “cartoful fierbinte” este pasat federațiilor sportive, cărora li se cere să stabilească de îndată norme proprii pentru implementarea regulii “40% români”.
Astfel, art. 6 din Instrucțiuni vorbește despre ponderea de participare care “nu poate fi mai mică de 40% din totalul de sportivi participanți care pot evolua pe teren pe parcursul unui meci, pentru fiecare echipă”. De aici, mai multe întrebări legitime:
- Ponderea privește sportivii care sunt înscriși pe foaia de joc (de exemplu, 5 sportivi din efectivul de 12) sau sportivii care trebuie să se afle efectiv pe teren (de exemplu, 2 sportivi din cei 5 ai fiecărei echipe)?
- Sportivii români trebuie să evolueze efectiv în competiție?
- Este obligatorie menținerea sportivilor români pe teren un anumit număr de minute sau pe durata întregului joc, în aceeași pondere de minim 40%?
- Cum se interpretează sintagma “care pot evolua pe teren”? De exemplu, dacă o echipă de fotbal poate înscrie pe foaia de joc 18 sportivi, dar maxim 16 pot evolua într-un meci (11 titulari + 5 sportivi care înlocuiesc titularii), procentul de 40% se raportează la 18 (7 sportivi români) sau la 16 (6 sportivi români)?
- Dacă procentul de 40% înseamnă 7,2 sportivi, echipa va trebui să aibă 7 sau 8 sportivi români?
- Sportivii naturalizați sunt considerați sportivi români sau sportivi străini?
Experiențe anterioare
Aplicarea unei asemenea reguli poate ridica serioase semne de întrebare, ea venind în coliziune cu libertățile fundamentale și cu interdicția generală a discriminării în Uniunea Europeană [pentru o analiză mai veche, a se vedea L. Freeburn, European Football’s Home-Grown Players Rules and Nationality Discrimination Under the European Community Treaty, 20 Marquette Sports Law Review 177 (2009)].
De exemplu, în materie de fotbal, principalii actori internaționali au avut abordări diferite:
- În 2005, după hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Bosman (pentru detalii, a se vedea S.I. Puț, C.F. Costaș, Dreptul sportului, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 166 – 170), UEFA a propus aplicarea regulii 4 + 4: cu începere din sezonul competițional 2008 – 2009 fiecărui club i s-a cerut să aibă, în lotul de 25, patru jucători antrenați de club și patru jucători antrenați de alte cluburi din cadrul aceleiași asociații naționale.
- În 2008, FIFA a propus regula 6 + 5: o echipă de club trebuie să înceapă un meci cu minim 6 jucători care ar fi eligibili pentru echipa națională a țării din care provine clubul.
La nivelul Comisiei Europene și Parlamentului European, în cadrul unor dezbateri din anul 2008, reglementarea UEFA a fost susținută, în timp ce soluția propusă de FIFA a fost considerată direct discriminatorie.
Trebuie observat că reguli ale federațiilor sportive naționale care impun prezența unui număr minim de jucători crescuți de club în lotul unei echipe (home-grown players rule) există. De exemplu, în campionatul profesionist de fotbal englez (Premier League) o asemenea regulă se aplică din 2015: cel puțin 8 jucători din lotul de 25 trebuie să fie crescuți de club, indiferent de vârstă sau naționalitate. În caz contrar, numărul de jucători din prima echipă se reduce (de exemplu, în sezonul precedent, Liverpool a avut o listă A cu doar 24 de jucători, dintre care 7 crescuți de club). Pentru ca un jucător să fie considerat “crescut de club” este necesar ca el să se fi antrenat cel puțin trei sezoane la un club profesionist din Anglia sau Țara Galilor înainte de împlinirea vârstei de 21 de ani.
În România, unele federații au aplicat deja reguli restrictive privind naționalitatea jucătorilor. De exemplu, Regulamentul specific pentru Liga Națională de Baschet Masculin 2021 – 2022, aprobat de Federația Română de Baschet prevede la art. VII pct. 25 că fiecare echipă participantă va avea dreptul să transfere și să înregistreze pe lista de 16 maxim 7 jucători străini, dintre care pe lista de 12 vor fi înscriși maxim 6 jucători străini. O regulă suplimentară controversată, înscrisă la art. VII pct. 25.2 prevede că pe foaia de joc poate fi folosit maxim un jucător naturalizat, întrucât jucătorii naturalizați nu sunt considerați autohtoni.
Soluții?
Ca de obicei, soluțiile bune necesită studii de impact, dezbateri și scrierea unor reguli clare, previzibile, care să intre în vigoare într-un interval de timp rezonabil de la adoptare.
În cadrul practicii de dreptul sportului, societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații poate asista actorii interesați (ex. federații sportive sau cluburi sportive) în toate procedurile referitoare la scrierea, implementarea sau contestarea unor reguli de acest tip.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 13 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
