26
aug.2021

Colectarea deșeurilor, veniturile persoanelor fizice și apărarea de fier. Noi tendințe în inspecțiile fiscale

O nouă tematică de control se conturează în cadrul inspecțiilor fiscale desfășurate în perioada recentă.

Sunt vizate societățile care își desfășoară activitatea în domeniul colectării de deșeuri, în ceea ce privește modalitatea de calcula și reține impozitul pe venit aferent veniturilor generate de persoanele fizice care au predat deșeurile.

Cu titlu general, am observat, cu ocazia asistenței juridice acordate contribuabililor pe parcursul procedurilor fiscale având acest obiect, un laitmotiv al organelor de control.

Astfel, în raport de persoanele care predau în mod repetat deșeuri sau care au predat deșeuri a căror valoare depășește un prag stabilit în mod aleatoriu de autoritate (ex. 5.000 lei),  organele fiscale au ajuns la concluzia că nu mai este aplicabilă excepția de la impozitare prevăzută de art. 62 lit. f) Cod Fiscal. Norma referită consideră drept venituri neimpozabile sumele obținute de persoanele fizice ca urmare a valorificării deșeurile din patrimoniul personal.

În mod constant, s-a procedat la recalificarea acestor venituri în venituri din alte surse, prin raportare la art. 114 alin. 2 lit. g) Cod Fiscal – veniturile din activităţi, altele decât cele de producţie, comerţ, pentru care sunt aplicabile prevederile cap. II – Venituri din activităţi independente.

Urmare a acestei concluzii, organele fiscale au reținut că societățile ce activează în domeniul colectării de deșeuri, în calitate de plătitoare de venituri, aveau obligația de a calcula, reține și vira impozitul pe venit aferent sumelor plătite persoanelor care au predat cantități „însemnate” de deșeuri.

Deși înțelegem dorința organelor fiscale de a colecta sume semnificative la bugetul de stat, raționamentul expus de către acestea în cadrul controalelor fiscale pare a avea o serie de lacune:

  1. Excepția instituită de art. 62 lit. f) Cod Fiscal stabilește că sunt neimpozabile veniturile de orice fel, în bani sau în natură, primite la predarea deşeurilor din patrimoniul personal.

    Noțiunea de deșeu din patrimoniul personal nu este definită de către legislația în materie fiscală, ca urmare interpretarea acesteia în mod unilateral și arbitrar de către fiecare organ fiscal este nelegală și tinde să încalce principiul securității juridice. Acest mod de operare adaugă în mod nepermis la lege, în condițiile în care în domeniul fiscale este instituit prin art. 139 din Constituție principiul legalității, un principiu care impune ca stabilirea impozitelor, taxelor și contribuțiilor să se facă numai prin lege sau prin acte juridice cu forța legii (ordonanțe de urgență sau ordonanțe simple emise cu respectarea exigențelor constituționale)

    Mai mult, neavând un înțeles autonom din perspectivă fiscală, noțiunea din patrimoniul personal se impune a fi interpretată potrivit normelor civile, acestea fiind singurele care reglementează chestiunea patrimoniului, respectiv potrivit legislației specifice domeniului colectării deșeurilor, OUG nr. 31/2011, modificată prin Legea nr. 38/2014. Aceasta din urmă prevedea obligația de a achiziționa de la persoane fizice exclusiv deșeuri care provin din patrimoniul personal, aspect care se proba prin declarația pe proprie răspundere a persoanei care preda aceste deșeuri.

    Atât timp cât societățile ce activează în domeniul colectării dețin astfel de declarații, care atestă faptul că deșeurile sunt din patrimoniul personal, întocmite cu respectarea prevederilor OUG nr. 31/2011, modificată prin Legea nr. 38/2014, declarații care nu au fost invalidate în vreo modalitate, ne întrebăm dacă echipele de control au reușit să demonstreze că deșeurile au avut altă proveniență decât cea înscrisă în declarații.

    Opinia noastră este că nu, motiv pentru care din perspectiva plătitorului de venit aceste deșeuri provin din patrimoniul personal, deci în mod nelegal veniturile au fost excluse din categoria venituri neimpozabile.

  2. O altă problemă care se ridică privește persoana obligată la plata impozitului pe venit.

    Din argumentația organelor fiscale reiese faptul că acestea susțin că impunerea trebuia efectuată prin raportare la caracterul continuu al activității de predare a deșeurilor, întreprinsă de persoanele fizice. Practic, se susține că suntem în prezența unei activități desfășurate de către persoanele fizice în scopul obținerii de profit, cu caracter de continuitate, în mod organizat.

    Motivarea impunerii apare însă a fi de plano incompatibilă cu textul invocat de către organele fiscale pentru a justifica impunerea – art. 114 alin. (2) lit. g) Cod Fiscal, care exclude de la aplicarea sa veniturile din activitatea de comerț, venituri care au încadrarea fiscală în categoria venituri din alte surse.

    Ne întrebăm deci dacă nu ar fi fost corect ca impunerea, colectarea și plata să se realizeze la nivelul persoanelor fizice care întreprind această „activitate” organizată și continuă de predare a deșeurilor, activitate care pare a avea o amprentă de independență.

  3. Totodată, prin raportare la natura ambiguă a noțiuni de deșeuri din patrimoniul personal, la solicitarea contribuabililor au fost emise o serie de îndrumări de către organele fiscale, în aplicarea excepției de la art. 62 lit. f) Cod Fiscal.

  4. Potrivit acestora, atât timp cât suntem în posesia declarațiilor pe proprie răspundere, care atestă că bunurile provin din patrimoniul personal, societățile și-au îndeplinit obligațiile legale, fără a fi necesară reținerea la sursă și virarea impozitului pe venit aferent sumelor plătite către persoanele care au predat deșeuri.

    Ignorarea acestor poziții ne ridică – în lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauzele Salomie și Oltean (C-183/14), respectiv Tomoioagă (C-144/14) – întrebări legitime cu privire la respectarea principiului securității juridice.

La acest moment, o echipă a societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații coordonată de av. dr. Cosmin Flavius Costaș și av. Alexandra Tomuța construiește o “apărare de fier” și a avut deja succes în securizarea unei protecții jurisdicționale provizorii pentru societățile care au făcut obiectul unor inspecții fiscale agresive.

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.