21
mart.2022

O nouă amnistie fiscală. Noi orizonturi pentru problematica diurnă

Problematica indemnizațiilor acordate salariaților care sunt detașați, delegați ori care își desfășoară activitatea pe teritoriul altei țări (detașare transnațională), a fost puternic dezbătută în contextul inspecțiilor fiscale desfășurate în anii 2021 și 2022, inspecții fiscale care au vizat perioada din 1 iulie 2015 și până în prezent.

La data de 12 martie 2022, Camera Deputaților, ca for decizional, a trimis spre promulgare Președintelui României Legea pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea Codului fiscal și a Legii nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, urmând ca prevederile acesteia, prin derogare de la prevederile Codului fiscal, să se aplice de îndată.

Noua lege vine să anihileze practica abuzivă a fiscului din ultimii ani și să clarifice la nivel normativ regimul juridic și fiscal al indemnizațiilor de detașare, delegare, detașare transnațională și de mobilitate primite de salariați pe perioada detașării, delegării sau desfășurării activității în altă localitate, în țară sau în străinătate, care au generat în ultimul deceniu numeroase litigii. Profitând de o reglementare superficială, dar în opinia noastră suficient de clară încât să nu suscite interpretări, cu privire la regimul acestora, inspectorii fiscali au împovărat un număr semnificativ de angajatori cu obligații fiscale care atingeau valori colosale, fiind imposibil de suportat de către aceștia.

Inspecțiile fiscale și deciziile de impunere aferente, au vizat în special prestatorii de servicii de construcții-montaj, asistență tehnică, agenții de muncă temporară și transportatorii internaționali, aceștia fiind cei mai expuși riscurilor generate de practica fiscului.

Necesitatea adoptării prezentei legi a devenit stringentă odată cu intrarea în vigoare în cursul lunii februarie 2022 a Pachetului european de Mobilitate 1 (respectiv a Regulamentului 1055 și a Directivei 1057 a Comisiei Europene), care a adus costuri suplimentare transportatorilor români, pe lângă eforturile administrative noi ce le implică.

Conform legislației naționale în vigoare la acest moment, indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură primite de salariați pe perioada detașării/delegării sunt neimpozabile în limita unui plafon legal (de 2,5 ori indemnizația similară la nivelul instituțiilor publice), nefiind cuprinse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, de sănătate și a contribuțiilor asigurătorii pentru muncă.

Cu toate acestea, practica constantă a fiscului este aceea de a reîncadra aceste sume drept venituri asimilate salariilor, subiect al contribuțiilor sociale obligatorii și a impozitului pe venituri din salarii, ajungându-se astfel la stabilirea în sarcina angajatorilor a unor obligații fiscale principale și accesorii (penalități de întârziere) enorme – având în vedere efectuarea reîncadrării tuturor sumelor din ultimii 5 ani – dar în fond, nedatorate. În această manieră sunt prejudiciați în primul rând angajatorii, întrucât recuperarea sumelor de la angajați este evident imposibilă.

Argumentul invocat de inspectorii fiscali în justificarea reîncadrării sumelor este acela conform căruia sumele plătite de angajatorii români nu reprezintă indemnizații acordate în cadrul unor delegări/detașări temporare în afara locului de activitate, ci sume primite pentru îndeplinirea sarcinilor curente de serviciu – adică salarii, angajații respectivi neavând un loc fix de muncă.

Dacă am merge pe raționamentul fiscului, angajatorii ar trebui să considere sumele respective ca venituri asimilate salariilor, să rețină impozitul de venitul și contribuțiile sociale obligatorii datorate și să plătească angajaților suma netă – în acest caz, angajatorii expunându-se riscului ca proprii angajați să îi acționeze în judecată, invocând tratamentul neimpozabil al indemnizațiilor și eventuala discriminare.

Având în vedere contextul defavorabil la care angajatorii au fost supuși, creându-se astfel riscuri semnificative în dauna acestora, indiferent de tratamentul ales în calificarea acestor venituri, s-a conturat cadrul ideal pentru elaborarea unei legi prin care veniturile rezultate din aceste sume, reprezentând indemnizații sau orice alte sume de aceeași natură să nu poată fi reîncadrate de către fisc și prin urmare, să nu poată fi emisă o decizie de impunere cu acest obiect.

Noua lege vine să clarifice aceste aspecte și să elimine acest cerc vicios, sintagma ”indemnizațiile și orice alte sume de aceeaşi natură primite de salariaţi pe perioada delegării/detaşării” fiind înlocuită în toate prevederile cu sintagma detaliată ”indemnizația de delegare, indemnizația de detașare, inclusiv indemnizația specifică detașării transnaționale, prestațiile suplimentare primite de salariați în baza clauzei de mobilitate, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de salariaţi, pe perioada delegării, detaşării sau desfășurării activității”, eventualele interpretări și lacune fiind astfel depășite.

De asemenea, noua lege vine să modifice plafonul stabilit anterior, de la de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în ţară, prin adăugarea unei duble limitări, respectiv limitarea la nivelul a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat; iar în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în străinătate, de asemenea în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.

Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detașare/desfășurare a activității în altă localitate, în țară sau în străinătate.

De exemplu, pentru un salariu de bază brut de 2.550 lei, plafonul stabilit de lege este de 7.650 lei, iar la un număr de 22 zile lucrătoare într-o lună limita în care se poate acorda diurna este de aproximativ 348 lei/zi (aproximativ 70 euro/zi).

Pentru a cenzura și mai mult practica fiscului, competența privind reîncadrarea fiscală a sumelor acordate sub forma indemnizațiilor de delegare, detașare sau detașare transnațională aparține în continuare acestora, însă, de la momentul intrării în vigoare a noi legi, Inspectoratele Teritoriale de Muncă vor avea exclusivitatea încadrării acestora ca venituri din salarii sau asimilate salariilor, din oficiu sau la cererea instituției interesate.

O altă modificare privește Legea nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, care anterior prevedea expres în ceea ce privește regimul fiscal al indemnizației specifice aplicabilitatea strictă a art. 76 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, fiind acum aplicabil, cu titlu general, regimul fiscal prevăzut de Codul fiscal.

În orice caz, salutăm noile modificări legislative, care prevăd expres anularea tuturor obligațiilor fiscale stabilite de către organele fiscale în acest fel și neachitate, aferente perioadei fiscale cuprinse între 1.07.2015 – data intrării în vigoare a legii. Mai mult decât atât, legea prevede în mod expres restituirea, la cererea contribuabilului, a tuturor obligațiilor fiscale stinse prin orice modalitate prevăzută de art. 2 din Codul de procedură fiscală.

Deși forma adoptată de Senat prevedea expres faptul că ”nu intră sub incidența prezentului articol sumele menționate la alin. (1), pentru care instanțele judecătorești au stabilit, prin hotărâri judecătorești definitive, că sunt datorate bugetului general consolidat”, forma legii trimisă spre promulgare nu a menținut această prevedere, astfel că inclusiv în această situație se va putea cere restituirea sumelor plătite.

Practic, legiuitorul român, după multe sesizări ale instanțelor de judecată, a creat un cadru legal care să asigure respectarea principiilor de bază ale fiscalității, eliminând astfel posibilitatea de apariție a interpretărilor arbitrale. În consecință, pe viitor, fiecare contribuabil va avea reprezentarea sumelor, termenele și modalitatea de plată, înțelegând fiecare sarcina fiscală care îi revine.

Societatea civilă de avocați Costaș, Negru & Asociații a gestionat cu succes diferite spețe în care contribuabilii au fost puși în fața abuzurilor fiscului, acestea fiind cauzate de un cadrul legal lipsit de transparență și plin de confuzie.

Acest material a fost pregătit, pentru Blogul societății, de av. Clara Dohotar (Baroul București) și av. Larisa Mărginean (Baroul Arad).

Lasa un comentariu

Please enter your name.
Please enter comment.