Într-o hotărâre[1] pronunțată recent de Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost subliniată importanța informării din oficiu, de către instanța națională, cu privire la dreptul consumatorului de a rezilia pachetul de servicii de călătorie pe care l-a achiziționat, cu consecința rambursării integrale a plăților efectuate, chiar și în circumstanțe extraordinare.
Astfel, în cazul în care călătorul nu își invocă dreptul de a realiza în mod gratuit pachetul de servicii achiziționat, chiar și în caz de forță majoră, pentru că nu are cunoștință de existența acestuia, instanța de judecată, din oficiu, poate să îl informeze pe acesta cu privire la dreptul său de reziliere gratuită, în anumite condiții însă.
Conform Directivei (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, aceste condiții sunt: una dintre părțile contractului având ca obiect servicii de călătorie să fi inițiat o procedură jurisdicțională în fața instanței naționale, iar această procedură să aibă ca obiect contractul respectiv.
Prin urmare, dreptul de reziliere trebuie să fie legat de obiectul litigiului, astfel cum acesta este definit de părți, iar instanța națională trebuie să dispună de toate elementele de fapt și de drept necesare pentru a aprecia dacă acest drept de reziliere ar putea fi invocat de călătorul în cauză.
Mai mult decât atât, reclamantul nu trebuie să fi indicat în mod expres instanței naționale că se opune aplicării directivei în ceea ce privește acest drept.
Cu titlu de exemplu, în ceea ce privește motivele de reziliere a unui contract privind un pachet de servicii de călătorie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat[2] că o criză sanitară mondială precum pandemia de COVID-19 trebuie să fie considerată susceptibilă să se încadreze în sfera „circumstanțelor inevitabile și extraordinare” pentru care Directiva amintită anterior prevede o rambursare integrală, în calitate de eveniment care nu poate fi controlat în mod vădit și ale cărui consecințe nu ar fi putut fi evitate chiar dacă s‑ar fi luat toate măsurile rezonabile.
Astfel, amintim că în Hotărârea Curții în Cauza C-83/22, un călător a cumpărat de la agenția Tuk Tuk Travel în 19 octombrie 2019, un pachet de servicii de călătorie având ca destinație Vietnam și Cambodgia ce trebuia să se efectueze la 8 martie 2020, plătind jumătate din prețul total al călătoriei.
Contractul furniza informații cu privire la posibilitatea rezilierii înainte de data plecării, în schimbul plății unor taxe. În schimb, nu exista nicio mențiune cu privire la posibilitatea de reziliere gratuită din cauza unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație.
La 12 februarie 2020, având în vedere răspândirea coronavirusului în Asia, călătorul a informat Tuk Tuk Travel cu privire la decizia sa de reziliere a contractului și i-a solicitat rambursarea tuturor sumelor pe care le putea pretinde.
Întrucât agenția l-a anunțat că, după deducerea cheltuielilor de anulare, îi va fi rambursată doar o mică parte din suma plătită, călătorul a sesizat instanța. El a susținut că a reziliat contractul cu aproape o lună înainte de data de plecare prevăzută și invocă un caz de forță majoră: răspândirea coronavirusului în Asia.
Reclamantul, nefiind reprezentat de un avocat, nu a solicitat decât o rambursare parțială a sumei plătite, deoarece a apreciat că un sfert din această sumă corespunde cheltuielilor de gestionare suportate de Tuk Tuk Travel.
Astfel, Curtea de Justitiție a Uniunii Europene a concluzionat că instanța națională trebuie să examineze din oficiu dreptul de reziliere gratuită, fiind obligată pe de o parte, să îl informeze pe călător cu privire la acest drept și, pe de altă parte, să îi dea posibilitatea de a invoca acest drept în procedura jurisdicțională în curs.
În schimb, examinarea din oficiu nu impune instanței naționale să rezilieze gratuit din oficiu contractul privind pachetul de servicii de călătorie în cauză, conferind călătorului dreptul la rambursarea integrală a plăților efectuate. Călătorul este cel care decide dacă dorește sau nu dorește să își valorifice acest drept în fața instanței.
Totodată, mai precizăm că în Hotărârea Curții din 8 iunie 2023, UFC – Que choisir și CLCV, C-407/21 Comisia – Slovacia, s-a concluzionat că statele membre nu pot invoca forța majoră pentru a scuti, chiar temporar, organizatorii de pachete de servicii de călătorie de obligația de rambursare prevăzută de Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015.
Curtea a precizat că „rambursarea” trebuie înțeleasă ca o restituire în bani. Astfel, legiuitorul Uniunii nu a avut în vedere posibilitatea de a înlocui această obligație de plată cu o prestație care să aibă o altă formă, cum ar fi propunerea de acordare a unor vouchere, cum a fost cazul în cele două cauze amintite mai sus.
Curtea a mai amintit că pe de altă parte o instanță națională, atunci când este sesizată cu o acțiune în anularea unei reglementări naționale pe care o consideră contrară dreptului Uniunii, este obligată să procedeze la anularea acesteia.
Așadar, putem concluziona că obiectivul urmărit de Directiva referită anterior constă în atingerea unui nivel ridicat și cât se poate de uniform de protecție a consumatorilor.
În fapt, rambursarea în bani este mai în măsură să contribuie la protecția intereselor călătorilor, ceea ce nu exclude în mod evident posibilitatea ca acești călători să accepte, pe bază voluntară, rambursarea sub forma unui voucher.
Considerăm că în virtutea garantării tuturor drepturilor pe care un consumator le poate invoca în cadrul unui litigiu, chiar și când sunt incidente circumstanțe extraordinare ce ar putea exonera la o primă vedere agenția de turism de plata oricăror sume de bani este necesară consilierea cu un avocat specializat în acest domeniu.
Acest articol a fost pregătit, pentru blogul societății civile de avocați Costaș, Negru & Asociații, de av. Diana Badiu din Baroul Cluj.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 17 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro.
Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
[1] Hotărârea Curții în Cauza C-83/22, Tuk Tuk Travel.
[2] Hotărârea Curții din 8 iunie 2023, UFC – Que choisir și CLCV, C-407/21 Comisia – Slovacia.