În prima parte a acestui material, publicată în data de 30 octombrie 2026, am analizat mecanismul Legii nr. 177/2026 — amnistia prin care statul renunță la TVA pretinsă retroactiv de la contribuabilii al căror cod de înregistrare a fost anulat. La acel moment, rămânea necunoscut modul în care avea să arate, în practică, procedura de aplicare. Răspunsul a venit cu întârziere. Deși legea a stabilit pentru ANAF termenul limită de 23 septembrie 2026, Ordinul nr. 1512/2026 privind aprobarea procedurii a fost semnat abia pe data de 2 noiembrie și publicat în Monitorul Oficial nr. 923 din 3 noiembrie 2026, cu cinci săptămâni peste termen.
Diferența dintre cele două acte este una de substanță, nu de formă: legea stabilește ce se anulează, ordinul stabilește cine declanșează anularea, pe ce cale și pe baza căror verificări. Pentru un contribuabil vizat, tocmai acest nivel de detaliu decide dacă și când suma dispare din fișa pe plătitor sau banii ajung înapoi în cont.
Mecanismul de aplicare: cine declanșează anularea și pe ce cale
Ordinul conturează două trasee procedurale distincte, în funcție de modul în care a fost stabilită diferența de TVA. Primul traseu privește sumele stabilite printr-o inspecție fiscală sau o verificare documentară care aplică art. 11 alin. (6) sau (8) din Codul fiscal. Organele de inspecție fiscală sau antifraudă întocmesc, pentru fiecare contribuabil, o listă cu deciziile vizate (anexa nr. 1A), iar pentru cooperativele agricole se aplică o procedură similară (anexa nr. 1B). Al doilea traseu corespunde exact mecanismului descris pe larg în prima parte a articolului: deciziile de impunere din oficiu a TVA — formularul 190, emise potrivit Ordinului ANAF nr. 1.399/2024, înainte de intrarea în vigoare a legii (anexa nr. 1C).
Pentru primul traseu, ordinul fixează un termen clar: organul de inspecție fiscală sau antifraudă are la dispoziție 45 de zile de la intrarea în vigoare a ordinului, deci până la jumătatea lunii decembrie 2026, pentru a identifica deciziile vizate și a întocmi listele care conțin printre altele, denumirea contribuabilului, organul fiscal competent, numărul și data deciziei, suma stabilită suplimentar și, acolo unde e cazul, mențiuni privind contestații în curs sau dosare aflate pe rolul instanțelor.
Pentru deciziile emise în urma unei inspecții sau verificări documentare, procedura distinge după cum decizia a fost sau nu comunicată contribuabilului. Dacă a fost comunicată, anularea se face printr-o decizie distinctă (anexa nr. 3). Dacă nu a fost comunicată, nu se mai comunică deloc, iar sumele nu ajung să fie înregistrate în evidența analitică: dispar înainte de a deveni opozabile. Atunci când decizia conține, pe lângă sumele vizate de lege și alte constatări, organul fiscal reface calculul, astfel încât doar partea care intră sub incidența Legii nr. 177/2026 să fie eliminată.
Pentru al doilea traseu, cel al deciziilor de impunere din oficiu, care acoperă în practică cele mai multe dintre situațiile descrise în prima parte a articolului, ordinul nu fixează un termen echivalent. Procedura stabilește doar metoda pe care trebuie să o urmeze compartimentul cu atribuții în gestiunea declarațiilor fiscale, fără a impune un calendar pentru finalizarea verificărilor. În practică, ritmul în care aceste decizii se anulează rămâne, cel puțin pentru moment, mai puțin previzibil decât cel al deciziilor emise în urma unei inspecții.
Testul facturării distincte a TVA: cum verifică ANAF excepția
Cel mai util element al ordinului, din perspectivă practică, este clarificarea modului în care se verifică excepția de la alin. (7) al legii, cea privind contribuabilii care au înscris distinct TVA pe facturi sau au colectat-o, integral sau parțial de la clienți. Legea stabilește principiul, iar ordinul stabilește metoda. Pentru deciziile de impunere din oficiu, compartimentul de specialitate verifică, pentru fiecare perioadă fiscală vizată, dacă taxa a fost înscrisă distinct în facturile și bonurile fiscale emise, folosind datele din sistemul RO e-Factura și din Sistemul informatic național RO e-Case de marcat electronice. Punctul 5 alin. (1) din anexa nr. 1C este explicit:
„Dacă în perioada fiscală pentru care a fost emisă o decizie de impunere din oficiu, în toate facturile şi/sau toate bonurile fiscale emise, contribuabilul a înscris distinct taxa pe valoarea adăugată, sumelor stabilite prin decizia de impunere din oficiu nu li se aplică prevederile Legii nr. 177/2026.”
Rezultatul verificării împarte contribuabilii în trei categorii. Dacă TVA a fost înscrisă distinct în toate documentele emise într-o perioadă, legea nu se aplică acelei perioade, iar decizia de impunere din oficiu își păstrează efectele. Dacă, dimpotrivă, TVA nu a fost înscrisă distinct în niciun document, suma se anulează integral. Situația cu adevărat delicată este cea mixtă: perioade în care contribuabilul a facturat uneori cu TVA, alteori fără. Aici, ordinul impune emiterea a două acte distincte: o decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu inițiale, urmată de o nouă decizie de impunere din oficiu, limitată de această dată doar la operațiunile pentru care TVA a fost facturată distinct. Sumele aferente facturilor fără TVA dispar, iar cele aferente facturilor cu TVA distinct rămân datorate, printr-un act nou.
Pentru contribuabil, concluzia practică rămâne cea deja semnalată în prima parte a articolului, dar acum cu un fundament tehnic clar: orice evaluare a șanselor de anulare sau restituire trebuie să pornească de la propriile facturi și bonuri emise în perioada vizată, nu de la prezumția conform căreia anularea codului de TVA atrage automat anularea întregii creanțe. Prin RO e-Factura, ANAF dispune acum de un instrument rapid de verificare a acestui aspect, pe care contribuabilul ar trebui să îl folosească, înainte de a formula o cerere.
Ce acte primește contribuabilul
Ordinul aprobă și formularele utilizate în procedură. Decizia de anulare a obligațiilor fiscale (anexa nr. 3) individualizează, pentru fiecare titlu de creanță vizat, natura sumei (debit, dobândă, penalitate de întârziere sau de nedeclarare) și suma anulată. Formularul menționează expres dreptul de contestație: „Împotriva prezentei decizii se poate formula contestaţie, potrivit prevederilor art. 268 şi 269 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în termenul prevăzut de art. 270 al aceluiaşi act normativ, sub sancţiunea decăderii.”
Pare paradoxal să contești o decizie care îți anulează o datorie, dar situația are sens practic atunci când anularea nu acoperă integral sumele cuprinse în fișa pe plătitor sau califică eronat o sumă drept exceptată potrivit alin. (7).
Cererea de restituire (anexa nr. 4) rămâne actul pe care contribuabilul trebuie să îl completeze și înregistreze la organul fiscal, pentru sumele deja achitate. Formularul confirmă expres ceea ce semnalam și în prima parte a articolului: din suma de restituit, organul fiscal poate compensa orice obligații fiscale sau bugetare restante existente la data restituirii. Contribuabilul poate opta pentru restituire în cont bancar sau în numerar, la ghișeul Trezoreriei Statului. Dacă la verificare contribuabilul nu se regăsește în listele întocmite de organul fiscal, compartimentul de evidență solicită organului emitent al deciziei de impunere să confirme dacă sunt îndeplinite condițiile legii, etapă suplimentară care poate prelungi termenul de soluționare a cererii.
Patru date de reținut
Pentru orice contribuabil interesat:
- 27 august 2026: data de la care curge termenul de prescripție pentru cererile de restituire, nu data plății;
- 3 noiembrie 2026: data intrării în vigoare a Ordinului nr. 1512/2026;
- jumătatea lunii decembrie 2026: termenul de 45 de zile până la care trebuie finalizate listele aferente deciziilor emise în urma unei inspecții fiscale/verificări documentare și celor privind cooperativele agricole;
- 45 de zile de la comunicarea deciziei de anulare: termenul în care aceasta poate fi contestată, dacă suma anulată nu corespunde celei real datorate.
Pentru deciziile de impunere din oficiu, care acoperă cele mai multe situații, ordinul nu fixează deocamdată un termen echivalent.
În loc de concluzie
Ordinul nr. 1512/2026 nu schimbă substanța amnistiei. Confirmă, în linii mari, mecanismul deja descris în Legea nr. 177/2026. Valoarea lui stă în detaliile de procedură: distincția dintre cele două trasee de anulare, metoda de verificare a excepției privind TVA facturat distinct și formularele pe care contribuabilii le regăsesc în dosarele lor. Rămâne însă un gol pe care textul nu îl acoperă: termenul în care se finalizează verificarea deciziilor de impunere din oficiu, adică exact traseul care privește cei mai mulți dintre contribuabilii vizați de lege.
Pentru contribuabilii care așteptau clarificări înainte de a acționa, acestea există acum cel puțin în parte. Verificarea documentelor contabile și fiscale emise între 2019 și 2026 (facturi, bonuri fiscale etc.), strângerea dovezilor de plată și acolo unde e cazul, depunerea cererii de restituire nu mai depind de un act normativ așteptat. Depind doar de diligența cu care este pregătită fiecare cerere.
Acest articol a fost pregătit, pentru Blogul Costaș, Negru & Asociații, de av. dr. Lia Pricope.
Costaș, Negru & Asociații este o societate civilă de avocați cu birouri în Cluj-Napoca, București și Arad, care oferă asistență, reprezentare juridică și consultanță în mai multe arii de practică prin intermediul unei echipe compuse din 16 avocați și consultanți. Detaliile privind serviciile juridice și componența echipei pot fi găsite pe pagina web https://www.costas-negru.ro. Toate drepturile pentru materialele publicate pe pagina web a societății și prin intermediul rețelelor sociale aparțin Costaș, Negru & Asociații, reproducerea acestora fiind permisă doar în scop de informare și cu citarea corectă și completă a sursei.
